Page 13 - 1926-29-30
P. 13
2 5 — VII. 1926 . . . . . . . . ■ - ........ ■■ C O S I N Z E A N A ' Pag. 2&9
dl Dongoroz’, cu o singură condi reale însuşiri, roman „Craii de mele atingătoare de nevoia unifi-
ţie ca artişti eliminaţi să aibă ta Curtea*veche*. II aşteptăm în volum cărei noastre sufleteşti. D. Goga
lent. Căci dacă teatrul de vest ar pentru a*l gusta cum se cuvine, aşa fiind rechemat la cârma intereselor
fi să se alcătuiască din ceeace Ca precum ne înlesneşte să o facem ţării, revista a căpătat un caracter
pitala n’a putut utiliza, mai bine să dl Cezar Petrescu, terminând „0- literar ceva mai pronunţat decât în
nu se facă nimic. mul care şi-a pierdut umbra“. ultimul timp, fără a părăsi totuşi
Dl Al. Dma relevă cu o rară Bcgate şi interesante cronici în preocuparea marilor probleme ale
perspicacitate contradicţia dintre a- cheie numărul acesta al „Gândirei,“ vremilor ce trăim.
titudinea de primitivism a unei a- ca întotdeauna de altcum. D. Tudor Arghezi devenit cola
numite arte contemporane şi morga borator permanent al revistei, sem
de intelectualizare pe care şi-o iau „Flamura“. (An VI No. 5—6) nează un articol de întemeiate ob
preoţ'i aceleiaş arte. Tema e desi apare în condiţiuni redacţionale şi servaţii în legătură cu comemorarea
gur şi justă şi interesantă, meritând technice excepţional de bune. E o Iul Luchian şi a lui Eminescu.
prin acestea o cercetare mai amă revistă de informaţie literară în toată In câteva pagini presărate vioi
nunţită. accepţiunea cuvântului, înregistrând cu anecdote autententice, d. Septi-
Dl Marcel Romanescu risipeşte şi în paginele ei, cu o egală sârguinţă, mlu Popa fixează just epoca în care
aici din belşugul poeziei sale ver mişcarea culturală românească şi Mihail Eminescu era ostracizat în
suri frumoase; iar dl Lascarov-Mol- europeană. In acest număr se pub şcolile Blajului. Dsa aminteşte de
dovanu, nu mai puţin risipitor, îşi lică un studiu al lui Luois Gillet, cartea destul de cunoscută a lui
divulgă conţinutul viitorului său pe care d. Marcel Romanescu îl Grama şi de aversiunea mai puţin
volum de proză „Domnul preşe laudă călduros publicului românesc, cunoscută a profesorului Ion German
dinte,“ din care publică o reuşită despre „Micile biserici ale Franţei“. faţă de poezia lui Eminescu. Lupta
schiţă satirică „Firma“. D Nicolae Kiriţescu analizează cu pe care au dus-o prietenii lui E-
multă originalitate producţia litera- minescu contra antieminescianismu-
„Gândirea“ (An. VI-N. 4-5) turei noastre dramatice, relevând lui ardelean ne apare luminos în
continuă aceiaş contradicţie între personagiile idilice şi rolul lor la valoroasa contribuţie a dlui Sep-
tradiţionalismul prozei sale şi mo diferiţi autori dramatici. Foarte pre timiu Popa.
dernismul poeziei pe care o găz ţioase sînt cu deosebire observa- D. I. Amilcar semnează un arti
duieşte. Ferindu-se de a cădea în ţiunile autorului relativ la rolul per col de bună analiză critică asupra
banalul vechilor tipare „Gândirea“ sonagiilor idilice în opera lui Ca- „liberalismului sovietelor“. Versuri
se mulţumeşte cu ceea ce screme ragiale. şi proză semnează dl Iustin Ilieşiu,
aşa zisă poezie nouă: Alăturea de alţii, d. Adrian Pascu Volbură Poiană şi Vladimlr Nicoară.
semnează o bine reuşită nuvelă, iar La „săptămâna literară“ dl D. I.
»Maică Precistă, tu umbli şi astăzi râzând d. Marcel Romanescu un poem (Po Cucu semnalează „ofenziva contra
Pe cărări cu jocuri de ape pentru broaşte vestea undei). Remarcabilă „Noaptea impresionismului critic“, cu juste
[ţestoase. învierei* a dlui Paul Constant.
Intre ierburi înalte şi goale observaţii de actualitate literară.
copilul ţi-1 desbraci Bogate cronici, recenzii şi note D. Corneliu Codarcea notează mo
şi-l îaveţi să stea în picioare. încheie numărul. mente emoţionante despre viaţa
Când e prea rău „românilor ardeleni în Franţa* ca
îl adormi cu zeamă de maci*.
„Ţara Noastră“. (An VII No. prizonieri ai marelui războiu. Ace
Fiiosofând ca un filosof, în proză, 29) urmează tradiţia înangurată de leaşi vioaie „însemnări“ complec-
dl Rădulescu-Motru explică „sufle d. Octavian Goga pe când încă nu tează conţinutul acestui număr.
tul mistic“, intr'un admirabil arti era absorbit de trebile ţării. In jurul
col de cugetare clară, metodică şi revistei s’au grupat o seamă de Manole Ampoianu
bine informată. Dsa reuşeşte să ne scriitori respectoşi faţă de proble
lămuriască pe deplin câtă greşială
se face când se înţelege prin „suf
letul mistic“ un suflet complex, ne
înţeles, de nepătruns. Misticul este
ai primitivului, simplu şi clar prin
definiţie. Dovezi de misticism au
dat popoarele primitive sau rămase
în stare de primitivism. Manifestări
sufleteşti cu caracter mistic au
sălbatecii în momentul de conver
siune la creştinism. Un fenomen
de misticism, astfel explicat, este în
pătrunderea „învăţăturii“ părintelui
Inochentie în Basarabia.
Astăzi misticismul este o modă,
născută din necesitatea artei de a
pătrunde în sufletul celor din josul
scărei sociale, mai aproape de mis
ticism.
Dl Mateiu Ion Carogiale conti
nuă a publica ciudatul, dar plin de
