Page 14 - 1926-29-30
P. 14
Pag. 290 — C O S I N Z E A N A 25—VII. 1926
Î N S E M N Ă R I
N O T E D E S P R E M I Ş C A R E A L I T E R A R Ă Ş l I N T E L E C T U A L Ă :
Mihail Eminescu pi întemeie Ultimul memorandist. Pe stră cultură inteligentă pentru a ni-1
rea „României June“. Intr’o pla zile liniştite ale Sibiului vezi la ore păstra rodnic şl frumos, dacă jertfa
chetă elegantă d. A. A. M. (nu obişnuite trecând cu pas măsurat noastră de sânge nu ni-1 poate reda
cumva: Mureşanu?) dovedeşte că şi dârz în tremurătura nesigură a politiceşte. Şi munca lui modestă
Eminescu n’a avut niciun amestec încheieturilor, un bătrân năltuţ, cu n’a fost zidarnic. Pe plaiurile Ar
la întemeierea „României June“ din capul sus ridicat, încadrat în bar- dealului, preoţii şi dascălii copţi la
Viena. Autorul relevă contradicţiile ba-i scurtă, românească. Din aerul căldura acestui suflet rar, au mun
dintre afirmaţiile lui Slavici şi Ste- lui îngrijit fără să fie solemn, din cit pământul nostru şi i’au păstrat
fanelii, cari atribuie cel dintâi lui ţinuta lui mândră, fără să fie rigida, cu sfinţenie pentru vremi mai bune
Eminescu paternitatea reputatei so din privirea Iui ageră sub pleope decât cele când mergeam la închi
cietăţi a studenţilor români din Viena, adunate de vreme, se desprinde soare fiindcă îndrăzneam să ne plân
iar cel de al doilea ideea peleri ceva care te atrage şi îţi impune gem de robia în care ne aruncase
najului la mormântul lui Ştefan cel respect. Simţi acolo o minte, care destinul.
Mare. Ori, amândouă aceste afir- n’a obosit să cugete şi o simţire, Ultimul memorandist, care îşi
maţiuni sunt combătute cu docu pe care nemiloasa muşcătură a bă- serba cu cinste cei 80 de ani ai
mente categorice de Ion Grămadă, trâneţei n’a potolit-o. vieţni sale, poate fi fericit!
în monografia sa despre „Sochta- Bătrânul acesta simpatic, a îm
*
tea academică socială România-Jună plinit mai dăunăzi optzeci de ani
din Viena (1871 — 1911)“. D. A. A. şi este, ni se pare, ultimul dintre Teatrele minoritare în Ardeal.
M. isbuteşte în adevăr să ne con condamnaţii în procesul memoran Pentru a pune capăt unei stări de
vingă că propunerea de a se zice dului care trăieşte. E fostul profe lucruri anormale, ministerul culte
-
societăţei „România vechea socie sor de agricultură de la seminarul lor şi artelor a hoţărît să se des
tate studenţească a studenţilor ro teologic şi şcoala normală din Sibiu, fiinţeze sistemul concesiunilor pe
mâni din Viena, „România Jună“ a d. Dlmitre Comşa. Cu sufletul lui circumscripţii f xe, care se aplica
pornit de la Aurel Mureşeanuîn 1869, curat, ca natura pe care a iubit-o până acum teatrelor minoritare,
inspirat fiind de titulatura societă- şi în mijlocul cărei a trăit, Dlmitre fxând anumite noime şi condiţiuni
ţei „La giovine Italia“ a lui Giu Comşa a fost un luptător neîndu în funcţionarea acestora. E o mă
seppe Mazzini. După peripeţii cu plecat al cauzelor noastre naţionale. sură vrednică de toată lauda. Pen
noscute „România Jună a luat fiinţă Cei trei ani petrecuţi în închisoa tru a putea funcţiona, teatrele mi
-
la 1871, prin fuziunea celor două rea din Vaţ după ce a semnat ho- noritare vor trebui să satisfacă ur
societăţi „România“ şi „Societatea tărît „memorandul“, nu l’au dobo- mătoarele condiţiuni:
-
literară şi ştiinţifică /Eminescu era rît. întors acasă, de pe catedra ce 1. Directorii de teatre vor pre
membru în amândouă societăţile şi lor două şcoli, el a propovăduit ca zenta ministerului actele de cetă
are meritul de-a fi contribuit prin profesor de agricultură dragostea ţenie română.
spiritul său paşnic la contopirea de acest pământ, care este al nos 2. Trupa va fi compusă numai
acestor rivale. Dar numai atât. tru şi care trebuie înobilat cu o din artişti români.