Page 2 - 1926-29-30

Pag. 278 C O S I N Z É A N A 25—VII. Í926

O L I T E R A T U R Ă A A R D E A L U L U I

C A R E R E N A Ş T E Î N V I O R A T Ă

de D. I. CUCU

Vorbind, în numărul trecut al a- de idei şi tendinţe ale vremii. Lip- din Ardeal în prefacere adâncă, îşi
cestei reviste, de ultimul roman al sia statornicia mediului, care să cerea timp de nouă aşezare. Astăzi
dlui Ion Agârbiceanu, d. I. Breazu prilejuiască concepţia operei de artă. abia îmi dau pe deplin seama de
fixa în cadrele istorice producţia li­ îmi amintesc din vremea când re­ acest adevăr, când o mişcare li­
u
terară a Ardealului, care se începe dactam „Gândirea acum şase ani terară ardelenească, cu elemente noui
cu Slavici şi se continuă cu d. Ion la Cluj. Nădăjduisem cei adunaţi şi viguroase începe să se înfiripeze
Agârbiceanu, având aceeaşi struc­ în jurul acestei reviste, să strângem promiţător. Noui talente în diverse
tură comună în tezismul moral al o bogată colaborare ardelenească. domenii de literatură apar necon­
epocei din care se trage. Ideologia Cu atât ni-a fost mai mare desi- tenit, pe măsură ce viaţa noastră
aceasta morală, produs al strădu­ luzia, constătând îngrijoraţi ab­ publică începe a-şi contura un ca­
inţelor celor două biserici româneşti, senţa producţiei literare ardeleneşti. racter propriu ei, în ansamblul ţărei
cari au dominat în întregime viaţa In maldărele de scrisori pe cari le întregite. E o mişcare încă neobser­
noastră publică în trecut, se recu­ primiam zilnic, găsiam literatură de vată ochiului distrat al publicului,
noaşte, în opera tuturor literaţilor pe toate plaiurile regatului vechiu; dar o mişcare care nu poate scăpa
ardeleni născuţi până la unire. D. din Ardealul pe care îl doream pu­ uvrierului sau cercetătorului literar.
Breazu punea punct unei epoci lite- ternic reflectat în revista noastră — Revistele aduc mereu nume nouă şi
tare, care trăeşte astăzi numai în chipurile ardelenească — abia des- nu numai nume, ci alăturea de ele
virtutea inerţiei. coperiam ici-colo un rând vrednic o contribuţie literară originală con­
După unire d. Ion Agârbiceanu de interes sau o solicitare timidă. siderabilă, care dă bune nădejdii de
a continuat să scrie în aceeaşi notă Ardealul tăcea. Pentru a face faţă cel mai bun viitor. Ne reţinem de
specifică, iar în ultimul său roman, apariţiei noastre clujene, năpădită a da nume, pentrucă multe din a-
simţind vibraţia prefacerilor ce se de „regăţeni", trebuia să recurgem ceste numeau trecut sau se ospita-
anunţă, dsa anticipează oarecum a- la vechile cadre ale literaturei ar­ Uzează în coloanele acestei reviste,
supra viitorului, lărgindu-şi pers­ delene, destulde subţiate şi ele. Mai şi nu vrem să se creadă că aceste
pectivele preocupărilor literare, pre- târziu, când „Gândirea" s'a mutat cuvinte s'au scris întru lauda câ­
făcând în bine un vechiu roman, la Bucureşti, nimic nu s’a sdrunci- torva prieteni literari. Cine a ur­
care atunci când a fost conceput nat aici în Ardeal, unde luase naş­ mărit însă cu atenţie conţinutul re­
depăşia puterile de sugestie ale me­ tere. vistelor ardelene din ultimul an, nu
diului. Alţii însă nu s'au ridicat. Lu­ Era confirmarea unui fenomen se poate să nu fi rămas surprins de
cian Blaga — intrat în literatură logic. numărul mereu în creştere al scrii­
atunci, se rupse de la început din ,încercarea noastră dela „Gân­ torilor ardeleni, cari împuţinează la
mediul ardelenesc şl păşi într’o men­ direa" era destul de îndrăzneaţă. o justă contribuţie colaborările, ade­
talitate care nu se poate atribui Când vechile reviste ardeleneşti sau seori nepotrivite, din celelalte pro­
niciunui ţinut românesc. Poezia lui trebuiau să se refugieze pentru a de­ vincii, cu o producţie literară nouă,
— pentru cine o acceptă ca atare ceda pe alte plaiuri, ca„ Luceafărul , fără să sară prea departe de munca
m
este esoterică, e ca o planta care sau amuţiseră ca această „Cosin- temeinică a înaintaşilor, în valoroase
ar creşte cu rădăcinile undeva în zeană", reînviată cu atâtea sacrificii pagini de critică, în durabile înjghe­
văzduh. O vreme Ardealul, cu o aşa mai târziu, cum am fi putut noi să bări de proză beletristică şi mai
de bogată tradiţie culturală, cu o inventăm o mişcare literară nouă, puţin în poezia, care nu va întârzia
originalitate de gândire şi simţire continuând firul tradiţiei literare ar­ şi ea să reia firul aşa de brutal
proprie, n’a dat decât manifestaţiuni deleneşti potrivit nouilor timpuri? rupt de un accident literar ca
literare sporadice. Şi lucrul era fi­ Tinereţea noastră de atunci nu ne Blaga.
resc să se întâmple astfel. In acea dădea însă destul răgaz să înţele­ Literatura originală a Ardealului,
perioadă turbure care a urmat ac­ gem că ne stau în cale greutăţi, pe ca produs specific al mediului din
tului de entuziasm al unir ei, masa cari noi cu slabele noastre puteri această provincie renaşte înviorată,
socială îşi căuta aici o aşezare, un de începători nu le puteam învinge, dar nu din cenuşa sa ca pasărea Phonix,
echilibru de viitor. Producţia lite­ genii de-am ti fost şi n'am fi pu­ ci din seva plină de suc a unui tre­
rară se pierdea fatal în confuzia tut-o face? Societatea românească cut glorios.