Page 8 - 1926-29-30
P. 8
Pag. 284 — C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - - - - - ---------------------------- 25-VII. 1926
*
— Staţi, staţi oameni buni, — Dar se vede, că şi nebunul ui deoarece notarul, un* prieten bun al
apoi scoţând de sub şorţ o sticlă, tase, că el e nebun, deoarece din meu de pe vremea când eram a-
o destupă şi stropi în ciubăr, în înfuriat, faţa sa se schimbă într’o mândoi prisonieri într’un lagăr din
formă de cruce, câteva picături din schimonositură de râs plin, cu ho Rusia, îmi dădu curând dovezi, că-i
apa sfinţită la Bobotează. Se întoarse hote. în toate minţile şi n’am motive
apoi spre oameni şi spuse tainic: — Tu? Tu, aici? Dar ce cauţi să-mi fie teamă de el.
— E tot acolo. Aşa cum Tarn aici? A doua zi — după un chef mon
lăsat. Numai să grijiţi să nu sară îmi fu foarte greu să mă con stru — m’a însoţit în plimbare la
la voi. ving, că notarul nu-i nebun, atunci gară, făcându-mă atent la despăr
Acuma plecară toţi spre cesa co când trecuse impresia momentană ţire:
munală. Intre timp, se adunase tot şi revenisem la starea normală de — Şi aşa, aşa, dragul meu, să
satul. Erau acolo femei, bărbaţi, om singur aflat în faţa unui nebun. te păzeşti să faci băi de soare prin
copii, de toate vârstele. Dar mai apoi m’am liniştit repede, satele noastre.
Cum n'aveam ce face, mă luai şi
eu după ei.
Casa comunală era abia la câţiva
paşi de cârciumă. Intrarea în pri
mărie era prin stradă, iar poarta
ogrăzii da în spre un maidan cu B U T O I E Ş U L
bălţi, unde păşteau gâştile satului.
Casa comunală era ridicată pe un
fundament mai înalt iar fereştrile de GUŸ DE MAUPASANT
cari dau în spre ogradă erau înalte
la vre-o trei metri delà pământ.
Dedesuptul uneia dintre tereştri era Jupânul Chicot, hangiul de la altul până sub fustele bătrânei să
coperişul aproape plan al coteţului Epreville, îşi opri trăsurica înaintea adune cojile, apoi se întorceau fu
cu pricina. Ograda era îngrădită fermei mamei Magloire. Era un sdra- gind, purtând în ciocul lor prada.
de jur împrejur cu un gard înalt cu hon de patru zeci de ani, roşcovan Chicot părea stingherit, nehotărât
streşină. Nu se vedea nici ţipenie şi burtos, şi trecea drept un mare îngrijorat, cu ceva care-i stătea pe
de om. Bineînţeles afară de notar, şiret, limbă şi nu voia să iasă. In cele
pe care îl văzusei şi eu, exact aşa îşi legă calul de stâlpul porţei, din urmă, se hotărî:
cum îl descrisese lelea Saveta. Faţa apoi intră în curte. Avea el un pă — l-a spune, mamă Magloire...
nu i-o putui vedea, fiind acoperită mânt, învecinat cu al bătrânei, la — Cu ce vă pot fi de folos?
cu o batistă verde, probabil buruie care râvnea de multă vreme. încer — Da’ ferma asta, tot nu vrei să
nile de cari pomenise dumneaei. case de peste douăzeci de ori să i mi-o vinzi?
Poporul se strecură prin cance cumpere, dar mama Magloire refu — Despre asta, nu. Nu vă mai
larii, într’o muţenie desăvârşită, apoi zase cu încăpăţinare să stea de gândiţi. Am zis, am zis, nu mai
primarul făcând semne celor cari vorbă. reveniţi.
purtau ciubărul cu apa, în care se — Aici m’am născut, aici voi — E treaba că am găsit un mij
stropise şi apă sfinţită, se apropie muri, zicea ea, loc să ne mulţumească pe amândoi.
de fereastra ce da înspre ogradă Acum o găsi curăţind cartofi. Bă — Care ?
deasupra coteţului şi deschise cu trână de şaptezeci şi doi de ani, — lată-1. Dta mi-o vinzi, şi apoi
multă precauţiune fereastra. Apoi ea era uscată, sbârcită, adusă puţin o păstrezi pentru dta cu toate astea.
cu o smâncitură repede, cei doui de spate, neobosită însă ca o fată Dta nu eşti amestecată cu nimic.
turnară apa rece din ciubăr pe cor mare. Chicot o bătu cu prietenie pe Urmăreşte ce-ţi spun.
pul gol al notarului. umeri, apoi se aşeză alăturea pe Bătrâna se opri din curăţitul le
Acesta surprins brusc de scăldă scaun. gumelor şi fixă asupra hangiului
toarea atât de neaşteptată, sări ca — Eil mămucol... şi sănătatea, ochii săi vii sub pleoapele-i sbâr-
ars şi acuma îi putui vedea şi faţa. mereu bună? cite.
Primarul şi tot poporul speriaţi — Nu prea rea, şi dta, jupâne El reluă:
şi înfricoşaţi de eventuala reacţie a Prosper? — Mă explic. Eu îţi dau în fie
nebunului, fugiră înspăimântaţi în care lună o sută cinzeci de franci.
— Ei, ei, câteva junghiuri, fără
uliţă şi de acolo în toate părţile. astea toate ar merge strună. Auzi bine: în fiecare lună eu îţi
Rămăsesem în cancelarie eu sin aduc aici treizeci de patace de câte
gur. Faţa notarului mă pironise pe — Aşa, cu atât mai bine! cincii franci. Şi pe urmă nu se
loc. Fiindcă prea curajos nu eram Şi ea nu mai zise nimic. Chicot schimbă nimic, nimicuţa; dta ră
nici eu şi nici prin gând nu-mi tre o privia făcându-şi lucrul. Degetele mâi în casa dtale, dta nu te îngri
cea să stau faţă în faţă cu un nebun, ei strâmbe, noduroase, tari ca nişte jeşte de mine, nu-mi datoreşte ni
dar prea îmi era cunoscută figura căngii de rac, prindea ca nişte cleşte mic. Dta nu faci decât să-mi iai
lui şi o curiozitate .muierească îmi cartofii pământii dintr’o coşarcă, şi banii. Ce zici, te învoeşti aşa?
împietrise picioarele pe loc. Apoi îl întorcea repede, scoţând lungi El o privia vesel, cu o mare fe
deodată îmi sări un gând pe limbă panglici de piele sub lama unui ricire zugrăvită pe chipu-i.
şi strigai plin de veselie: vechiu cuţit, pe care îl ţinea cu Bătrâna îl privia cu neîcredere,
— Dionisie! Ce-i cu tine, Dio- cealaltă mână. Şi când cartoful de căutând înşelătoria. Ea întrebă:
nisie? venia în întregime galben, ea îl — Asta e pentru mine ; dar pen
Uitasem, că am în faţa mea un arunca într’o găleată de apă. Trei tru dta, ferma nu v'o dau.
nebun furios. pui îndrăzneţi veniau unul după El reluă;
N
