Page 9 - 1926-29-30
P. 9
25—VII. 1926 -----------C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Pag. 285
— Nu te năcăji aşa. Dta vei ră LITERATURA PERSANA
mâne aici atâta cât bunul Dumne
zeu te ve lăsa să trăieşti. Eşti C Â N T E C E
la dta acasă. Numai că îmi vei da
la notar o mică însemnare pentruca de MIRZA SCHAFFl
după dta ferma să fie a mea. Dta
copii n’ai, decât câţiva nepoţi, la I.
care nu ţii. Iţi convine? Iţi păstrezi
avutul cât trăieşti, iar eu îţi dau Spre ceruri inima-mi se-avântă
treizeci de pa tace de câte cinci De când fericirea’şi trage
franci în fiecare lună. E numai câş Din visul fericirii tale
tig pentru dta, Si se întoarce iarăş unde
Bătrâna rămase surprinsă, neli I-a răsărit întâi 7z cale
niştită, dar ispitită. Ea agăugă : A dragostei simţire sfântă.
— Eu nu zic nu. Vreau numai
să mă mai gândesc la treaba asta. Ca-un isvor care ţâşneşte
Mai vino să vorbim de ea în cur Şi se ’nalţă nebunatec,
sul săptămânei viitoare. Iţi voi răs Ca să-şi scalde'n soare faţa
punde atunci de cum am chibzuit eu. Dar, domol recade iarăşi
Jupânul Chicot plecă, mulţumit Acolo de-unde-şi trage viaţa
ca un rege care a cucerit un im Şi unde iar puterea-i creşte.
periu.
Mama Magloire rămase pe gân II.
duri. Noaptea următoare nu dormi. îşi scaldă soarele lumina
Timp de patru zile ea avut febra In valul nesfârşit al mării
nehotărîrii. Mirosea ceva necurat Şi apele se *văpăiază
în această afacere, dar gândul ce Şi tremură ’n lumina zării.
lor o sută cincizeci de franci pe
lună, a acelui frumos argint sună Ca soarele îţi scalzi fiinţa
tor, care urma să vină să i se scurgă In marea cântecelor mele
în şorţ, căzându-i ca din ceruri, Şi toate-şi tremură lumina
fără să facă nimic, o chinuia de Când tu te oglindeşti în ele.
dorinţă.
• i . - III.
Atunci merse, căută pe notar şi ' -% ■ TS'"'
îi povesti întâmplarea. El o sfătui Când, odată, poarta ’şi va deschide
să primiască propunerea lui Chicot, Paradisul, pentru cei cucernici
dar cerând cincizeci de patace de Şi-atâţia oameni îşi vor teme soarta
câte cinci lei, ferma valorând pe Şi s'or cutremura-atâţi nemernici
puţin şasezeci de mii de lei.
— Dacă dta mai trăieşti cinspre- Numai eu voiu sta — din toată gloata —
zeci ani, spunea notarul, el nu va Liniştit şi 'ncrezător în mine
plăti în chipul acesta decât patru ' Căci pe pământ, aici, deschisu-mi-s'a
zeci şi cinci de mii de franci. Poarta paradisului, prin tine.
Bătrâna se cutremură la perspec
tiva celor douăsutecincizeci de franci IV.
pe lună; dar mereu neîncrezătoare, Ori unde mă întorc, adie
temându-se de mii de lucruri ne In jurul meu a ta suflare
prevăzute, de şiretenii ascunse, ea Şi ori unde îmi port privirea
rămase până în seară, punând între Tot chipul tău slăvit 'mi-apare
bări şi neputându-se hotărî să plece.
In cele din urmă spuse să i se facă In marea gândurilor mele
actul şi se întoarse acasă turburată, Dacă apui câte odată
parcă ar fi băut patru ulcele de E ca să-mi răsări din valuri
cidru nou. Mai mândră şi mai luminată.
Când Chicot veni după răspuns,
ea se lăsă îndelung rugată, decla traduse de I. CONST. DELABAIA
rând că nu se învoieşte, dar mis
tuită de teama că el nu va consimţi
să dea cei douăsute cincizeci de — Eu nu mai am de trăit, de Jupânul Chicot nu se lăsă luat
franci. In urmă, cum el stăruia, ea bună seamă, mai mult de cinci-şase cu vorba.
îşi spuse pretenţiile. ani. Iată-mă ajunsă aproape de şap — Haide, haide, bătrână practică
El avu o tresărire de desamăgire tezeci şi trei de ani şi nu prea ce-mi eşti, dta eşti tare ca turnul
şi refuză. sdravănă. Alaltăseară am crezut că bisericei. Vei trăi pe puţin o sută-
Atunci, pentru a-1 convinge, ea mă duc. Mi se părea că mi se go zece ani. Dta ai să mă îngropi, cu
începu să-şi preţuiască durata pro leşte trupul şi a trebuit să mă ducă siguranţă.
babilă a vieţei. pe sus în pat. Toată ziua fu pierdută în discu-
