Page 8 - 1926-31
P. 8
11
Pag. 300 —■ ■ - - - - - - C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - ----------------------------1—VIII. 1925
corpul armatei, erai totuşi un sim ochiul meu se vindecă. Şi copilul ceată de oameni, cari înaintau cu
r
plu exilat...“ iudeu mă săruta.,. E a atât de dulce zor spre Ierusalim. Se opri în loc
Făcui un gest,., dar comandantul sărutul lui... şi ridicându -şi mâna streşină Ia ochi,
continuă: Mă trezii. Şi buimac de somn, aştepta. Drumeţii se apropiau me
— „Ştiu, ştiu!., nu-i necesar să îmi strigai soldatul. Cerui să-mi a- reu. Deodată tresări. I se păru, că
te desvinovăţeşti!. Am aflat totul... ducă apă de spălat. Când să mă bărbatul care mergea în frunte îi
Actele, prin cari Caesar te avan spăl, îmi văzui mânile pline de răni. este cunoscut.
sează, au sosit dela Roma tocmai Devenisem peste noapte lepros!.. II mai văzuse undeva? dar când?
cu puţin înainte... Pe Hercull. fru Cum?., şi de unde?., nu pot să-mi nu-şi putea da seama, şl totuşi...
moasă răsplată!.. Iţi zic „salve“!. dau seama!. Streinul îl privea. Când ajunse a-
Ştiu, câ e fierbinte dorul tău de-a Mă înbrăcai grăbit şi lăsând toate proape, îşi întinse mânile spre el
te reîntoarce la Romal,. şi n’aş avea ale mele în gnji soldatului, o luai şi îl strigă:
patere să te reţin, dar cugetă,., sun spre locul acesta. Ieri eram întreg!., — „Flavius, vino la mine!“
tem în preajma unor evenimente, iar azi?.. O, de-ar veni profetul Tinărul roman stătu o clipă în
cari mă silesc să te rog, să rămâi milostiv!.. mărmurit. Deschise ochii mari, plini
lângă mine. — „Profetul?., ha!., ha!..“ —în de mirare şi ’n timp ce pieptul îi
Eşti unul dintre puţinii mei ofi trerupse Iudeul. — Nu pot să te sălta în respiraţii grăbite, alergă
ţeri, în cari mă pot încrede deplin. ’nţeleg de loc amice!.. Profet,., mi înainte. Ajuns în faţa streinului se
Ş’apoi, mai cugetă... ce bucurie vei nuni,.. amăgire şl fleacuri!.. aruncă în genunchi, îngânând prin
cauza lui Caezar şi la ai tăi, când Povestea vieţii tale e frumoasă,., tre lacrimi, emoţionat:
vor afla că ai rămas la datorie!.. mi-a plăcut!, dar acum te las. Soa — „Ieşchu!,.. Ieşchu!...*
Rămâi, te rcg, am lipsă de tine!., rele se apropie de asfinţit şi mie, Profetul milostiv îi cuprinse ca
şi Caesar va şti să-ţi mulţumească!. mi-e cam rece, brrr!..“ — şi iudeul pul în mâni şi privindu-1 în ochii
Ai fost centurion, de-acum vei fi al se depărtă grăbit, târându-şi după plini de lacrimi îi zise înduioşat:.
doilea în grad după mine!“ el haiaele sdrenţuite. — „Flavius, tu te gândeai Ia mine
— „Primesc!..“ — îi răspunsei Tânărul roman îşi privi întristat şi mă aşteptai 1... Eu cunoscând su
şi bunul Calus, mă îmbrăţişă. mânile pline de răni şi oftă. Visul ferinţele tale, am venit să te mân
A doua zi, legiunea pleacă spre de peste noapte îl urmărea. A visat, gâi !“ — şi plecându-se îi sărută
Ierusalim. dar visul acesta i se întâmplase fruntea olină de răni.
Era votbă de-o răscoală, care se aievea, cu optsprăzece ani înainte. — „O, bunul meu Ieşchu! eu
domoli îndată după sosirea noastră Copilul iudeu îi vindecase ochiul. cred şi ştiu, că tu eşti cu adevărat
acolo. Reîntors la Roma, s’a gândit mult profetul milostiv. Simt, că tu eşti
Intr’una din zile, rătăceam fericit la micul Ieşchu, dar n’a spus ni micul Ieşchu de demult, care mi-ai
printr’o grădină cu oleandri. Gân mănui ce i-a făcut,., căci aşa îi fă vindecat ochiul, *1 tu poţi să mă
dul meu alerga dornic, la aceia pe găduise... vindeci ş’acum!“
cari îi iubeam, când de-odată auzii Calus şi soldaţii se vor mira de — „In clipa când buzele mele
pe aproape un ţipet sfâşietor. Aler lipsa lui. Ce vor crede?... nu Ie-a au atips fruntea ta senină, te-ai cu
gai grăbit spre locul sinistru şi spus nici măcar o vorbă... iar de răţit, ridică-te şi crede cuvintelor
văzui o ceată de oameni, cari isbeau parte la Roma, îl aşteaptă bătrânul mele!“
cu pietre într’o femeie cu hainele său tată, o soră, un prieten devotat Flavius îşi simţi trupul străbătut
sdenţuite. Am vrut să-mi strig sol şi Iulla!... de ceva supranatural, asemenea unor
daţii, dar nu era nici unul prin Şi el e lepros!... Nimeni nu ştie, fiori... şi când se ridică, îl văzu pe
cartierul acela. Mă strecurai atunci căci a plecat neobservat. A vrut să Ieşchu înconjurat de mulţimea le
prin ceata de oameni şi apropiindu- rămână totul o taină, să nu ştie proşilor, cari alergară să-l întâm
mă de femeia nenorocită, începui nimeni de suferinţa lui!... Ce rost pine.
s'o apăr cu propriul meu trup. Pre avea să întristeze inima acelora cari — „Doamne!... fie-ţi milă de noi
zenţa mea în loc să-i domolească îl iubeau?... Nu, nu, e mai bine şi tămădueşte-ne !*...
îi agită şi mai mult. Câteva pietre aşa !... — „Şi credeţi voi, că eu pot să
mă nimeriră. Femeia sfârşită de o- Simţi cum i-se strânge inima şi vă tămăduesc?! .
boseală şi lovituri se târâ spre mine lacrimile îl podidiră. Privi cu ochii — „Doamne, noi credem şi ştim,,
cuoriflzându-mi genunchii. Peste Tnpaianjeniţi în jur, şi nu departe că tu eşti profetul! şi câte le vrei,,
puţin sosiră câţiva soldaţi. Gloata îl văzu pe iudeul Beniamin, răs toate le poţi !*
se ’nprăştie, iar femeia, care muri colind ţărâna lâng’un mormânt. îşi — „Vreau! curăţ ţi-vă ! şi de-a
în prezenţa mea, fu stropită cu var şterse lacrimile cari se prelingeau cum să nu mai păcătuiţi!“ le zise
şi arsă. Era plină de lepră!., şi eu peste faţă şi ridicându-se dj pe blândul profet — şi întorcându-se
nu ştiam... oiatră încet, o luă cu pas domol spre Flaviu: — „să mergem, ai tăi
v
In noaptea aceia am visat ceva înainte. te aşteaptă!“
frumos... Se făcea că sunt iarăşi Soarele plecat spre asfinţit îşi
copilul de nouă ani. Eram în Ieru aduna grăbit mănunchiul de raze Plecat deasupra movilei de pă
salim. La colţul unei străzi se jucau strălucitoare, umbrind treptat dea mânt, iudeul Beniamin îşi privea
câţiva copii iudei şi eu îi priveam lurile presărate cu smochini şi o- comoara de galbeni... In apropiere
de-aproape. Decodată, unul ridică leandri. răsunară osanalele leproşilor vin
de jos o piatră şi mă lovi. Mă pră De-odată cu amurgul vântul porni decaţi. Beniamin tresări. Aruncă pe
buşii în ţărină cu ochiul sdrobit. mai tare, risipind prin aerul răcorit galbeni o mână de ţărână şi ridi
Privii în jur şi văzui îngenunchiat o mireasmă îmbătătoare. cându şi privirea spre cei cari tre
lângă mine un copil iudeu. El scuipă Tânărul privi spre asfinţit... De ceau pe lângă el grăbiţi, îi întrebă
pe rană... şi ’n clipa următoare parte pe drumul nisipos, văzu o mliat:
