Page 9 - 1926-31

1—VIII. 1926 --------------------------- - - - - - - - C O S I N Z E A N A Pag. 301

— „Ce sunteţi veseli?“ P R O B L E M E L I T E R A R E
— „Cum? nu ştii? A venit pro­
fetul milostiv şi ne-a tămăduit 1
Osana Iui!“... de Phaethon
— „Ce spui? v’aţi vindecat? şi
unde e profetul?* G. Ibrăileanu, eminentul profesor ţile naţionale mai pronunţate. „Din
— „A plecat spre Ierusalim, acum universitar şi critic literar dela Iaşi, acest mic istoric al evoluţiei literare,
mergem şi noi după el 1“ publică mai deunăzi în „Viaţa Ro­ dela imitaţie până la originalitate, se
— „A venit? v’a vindecat? ha ! mânească* studiul „Influenţe străine vede că originalitatea merge para­
ha! mă duc şi eu acuşi! dar mer­ şi realităţi naţionale*, în care pu­ lel cu recrutarea scriitorilor din
geţi, mergeţi, am să v’ajung cu­ ne la punct una dintre cele mai im­ clase tot mai aproape de popor
rând !“ portante probleme ale literaturii (Conachi-Alexandri - Eminescu-Sa-
Şi Beniamin începu să-şi adune româneşti. In loc de orice comen­ doveanu)“.
comoara, îngânând: „mă duc şi eu tar, dăm în extras cuprinsul aces­ Avem deja o mică tradiţie lite­
acuşi... am să mă vindec, ha! ha! tui studiu : rară. Literatura de până acum, care
dar să-mi adun comoara!“ Literatura română d'ntre 1800 a întrupat deja spiritul specific na­
îşi înnodă bucăţile de sdrenţe şi 1880 este istoria influenţilor străine, ţional, poate avea pentru scriitori
strângându-şi galbenii plecă şi el care au pus în valoare comorile rolul pe care l-a avut spiritul şi li­
spre Ierusalim... sufleteşti ale poporului român. In teratura poporală pentru scriitori
Dar profetul minunat era acum acelaŞ timp, treptat, a avut loc pro­ dinainte“... „Cine [dispreţueşte li­
departe.. cesul de emancipare a literaturii teratura anterioară a ţării sale, nu
Beniamin o luă la fugă. Dorul naţionale. poate fi scriitor bun“...
vindecării ÎI întăria. După o vreme înainte de" 1800 literatura ro­ înainte de 1900 se ridică spre
de alergare se poticni într’o piatră mână beletristică cultă a fost ine­ suprafaţă literatura „decadentă“,
şi cezu. In timpul căderii, banii se xistentă. S’a născut graţie unor care rupe cu evoluţia normală a
risipiră. Beniamin începu să-i adune modele străine, mai ales, graţie literaturii noastre. Această literatură
cu lăcomie. In sfârşit îi adună pe modelelor franceze. Literatura fran­ decadentă se manifestă în două di­
toţi. Acum iar la goană. Cu mâna ceză a făcut scriitori pe Conachi, recţii : în ţărănismul literar şi „poe­
u
pe bucăţile de sdrenţe în cari îşi pe Văcăreşti, apoi pe Cârlova, A- zia nouă sau artificialismul pari­
legase comoara alerga din răs­ lexandrescu şi Alexandri... zian.
puteri... Scriitorii noştri însă au imitat din Cel dintâiu, departe de-a fi o
Distanţa între profet şi urmăritor literaturile străine numai modelele) literatură poporană, este parodierea
devenia tot mai mică... Beniamin cari conveniau spiritului naţional şi şi caricaturizarea ţărăniei, cel din
aleargă ca o fantomă... gradului de desvoltare sufletească urmă este parodierea şi caricaturi­
Profetul şi cei ce-1 însoţesc sunt a păturii noastre culte. Astfel lite­ zarea artificialismului parisian, nnn
la două sute de paşi, acum la o sută. ratura franceză pseudo-clasică din repudierea elementului naţional. Ţă­
Ieşchu e la poarta cetăţii. Soldaţii veacul al XVlIl-lea ne-a dat seria rănismul literar n’a fost nici opera
de pază îşi recunosc comandantul. de poeţi-boeri, în frunte cu Cona­ lui Creangă, nici a lui Sadoveanu
Flavius le face un semn şi ei sa­ chi. In epoca următoare, romantis­ sau a lui Goga, ci a fost afectarea
lută. mul francez, reprezentat prin V. tonului, stilului şi limbii ţărăneşti
Beniamin e la douăzeci de paşi. Hugo şi Lamartine, ne-a dat liris­ de către târgoveţi, arătând dispreţ
Ajunge şi el la poartă, dar soldaţii mul din literatura Munteniei şi cri­ culturii şi literaturii străine şi bă-
întind suliţele spre el. ticismul obiectiv din literatura Mol­ dărânizând literatura noastră.
— „Opreşte-te! Unde mergi?* dovei. Artificialismul paris’an, incornat
— „Merg să mă vindec! doar a Atât în Muntenia, cât şi în Mol­ în Baudelaire, a fost introducerea
venit profetul !* dova în tot timpul acestor influenţe în literatura noastră a elementelor
— „Ce profet?., eşti nebun?.. în- străine, scriitorii fac întâiul pas de ca : urbanism exagerat, maladivitate,
napoi leprosule !“ emancipare de subt tirania mode­ amar pervers — toate afectate şi
— „Lăsaţi-mă!“ lelor străine, graţie, deoparte ex­ măimuţărite, şi foarte îndepărtate
— ,’Napoi îţi zic, că te străpung! tracţiei lor sociale, de altă parte, de ceeace era firesc în Baudelaise.
acolo ţi-e locul!“ poeziei poporale, care învigorează Ceeace a fost Hugo şi Lamartine
Şi soldatul cu înfăţişare gravă, spiritul specific naţional şi-l face ori romantismul german pentru li­
ridică mâna în sus şi arătă cu su­ să asimileze influenţa străină. teratura română dela 1800 până la
liţa spre mormintele părăsite... Eminescu este „întruparea celei 1880, Baudelaire nu poate fi pentru
Soarele apunea. Şi prin amurgul mai puternice influenţi străine şi în literatura română mai nouă. Poezia
ce-şi întindea grăbit vălul cenuşiu acelaş timp a celui mai pronunţat acestui poet nu convine spiritului
peste sfânta cetate, un pâlc de po­ spirit specific naţional“ .. Starea su­ nostru naţional. Bandelairismul bu-
rumbei se roteau uşori, în sborul fletească a lui Eminescu a fost a cureştean de azi este „acelaş sno­
lor îndrăsneţ. unei întregi pături româneşti, a in- bism (foarte specific societăţilor
telectualiior dela sfârşitul veacului orientale înapoiate) care face pe
trecut. Ziţa Tircădău din O noapte furtu­
„Poezia lui ţine de acea catego­ noasă a lui Caragiale să vorbească
rie a poeziei noastre populare, a franţuzeşte. Imitaţia caricaturală care
cărei expresie supremă e Mioriţă*. e pseudo-baudelairismul aşa cum
La scriitori ca Vlahuţă, Dela- se găseşte în o anume producţie li­
vrancea şi Coragiale, influenţele terară bucureşteană, „nu numai că
Străine sunt tot mai reduse, realită­ nu e nimic, dar e ceva negativ*.