Page 3 - 1926-32
P. 3

8—Vili. 1926 -------------------------- -  •■■■.... ' C  O  S  I N  Z  E  A  N  A     - . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . » ■    "  ■     [Pag. 307-


          H       O      M        O                TE-AM AŞTEPTAT Şl AZI...

                                                   Te-am aşteptat şi azi ca altă dată
                  — Fragment —
                                                   Când se ’ntorceau femeile dela fântâni,
               de MUNTEANU-MIO
                                                   Şi firea de parfum era ’ncărcată.
         Acum  cunoşteam  pe  om  sub  în-         Dormeau pe câmpuri holdăle de grâu
       făţişarea-i  cea  mai  vrednică  de  dis­   Pe munţi broda amurgul flori de plumb.
       preţ.  Necredincioşi,  bătându-şi  joc      Şi ca un călător întârziat,
       de  numele  zeilor  înainte  de  urgie,
                                                   Tăia în două cerul, un porumb...
       îngenunchiau  acum  şi  proslăveau  în
       sute  de  limbi  şi  în  sute  de  feluri   Femee, fără de prihană,
       atotputernicia  celor  ce  îi  stăpânesc    Nici astăzi n’ai venit
       prin mânie şi pedeapsă.                     Să-mi mângâi inima orfană !
         Vedeam un nou monstru, laş, umi­
       lit  până  la  dispreţ;  distingeam  o      Te-am aşteptat cu ochii plânşi
       rugă  plină  de  pocăiri,  un  imn  de      Insetoşat de lava gurii tale,
       slavă  şi  mărire,  rostit  cu  smerenie    Pe fruntea mea de gânduri răsvrătitfi
       şi  sufletul  meu  încerca  o  ură  peste   Cerneau cireşii cercuri de petale.
       măsură,  căci  ghicea  prefăcuta  lor
       îngenunchiare.  0  zei  —  cugetam          Pe vârful plopului a înflorit
                      #
       în  sine-mi  —  sunteţi  voi  atât  de      Intr’un târziu, o floare de lumină,
       orbiţi,  încât  să  luaţi  târâşul  lor  de   Tu n’ai venit
       acum  drept  pocăire  sinceră,  şi  să      Să vezi cum plânge noaptea luna plină.
       le  ertaţi  îngâmfarea  de  câteva  clipe
       mai  înainte.  Nu  vă  cutremuraţi  din     Te-am aşteptat robit de remuşcare.
       mândrele  voastre  lăcaşuri  de  urâ­       Dar n’ai venit,
       ţenia  prefăcutei  lor  umilinţi?  Ei  se   Să ’ngenunchez în faţa ta, să-ţi cer iertare...
       roagă  căci  sunt  slabi;  ei  cer  pen-
                                                                                        IUSTIN ILIEŞIU
       trucă  sunt  laşi.  Se  întorc  câtie  voi,
       pentrucă  Cesarul  i-a  alungat  cu  bice
       de  foc  din  cetate.  Până  eri  îşi  lin­
                                           truca  nici  tu  să  nu  fii  în  judecată   căci  speră  mântuire,  dar  când  vor
       guşeau  Cesarul,  stăpânul  lor  pe  pă­
                                           fără  măsură,  te-au  supus  puterii  Fa­  trebui  s’aducă  jertfă,  nici  unul  nu-şi
       mânt,  căci  el  le  împărţea:  panem
                                           talităţii  şi  Fatalitatea  o  vor  înge-  va  mai  aminti  că  v’a  rugat  vreo­
       et  circens.s.  Acum  Cesarul  îi  lo­
                                           nunchia,  căci  ea  oarbă  şi  neputin­  dată“.
       veşte,  cearcă  milă  îaintea  tronului
       vostru.  Şi  dacă  nici  voi  nu  vă  veţi   cioasă,  prin  descântece  şi  farmece,   „Tu  Jupiter,  ai  ridicat  odinioară
       îndupleca,  vor  cere  fatalităţii  drep­  încât  în  urmă  totuşi  lui,  omului,  îi   două  temple  în  Capitoliu.  Unul  era
       tate  şi  astfel  vor  merge  mai  de­  revine  dreptul  de-aşi  hotărî  asupra   pentru  ce-i  ce  veneau  să-ţi  ceară
       parte,  cerşind  ertarea.  Omul  nu  cu­  zilelor“.                     daruri  şi  mântuire,  iar  al  doilea
       noaşte  deplinătatea  unei  judecăţi.   „Câţi sunt dintr’aceştia, ce în dis­  celor  ce  împlinindu-li-se  ruga,  tre­
                                           preţul  cerului  nu  v’au  învăţat  nici  buiau  să  treacă  s’aducă  mulţumirea
       Ceiace  nu  le  e  pe  plac,  o  vor  su-
                                           numele;  iar  azi  laudă  bunătatea  şi  recunoştinţii lor. Şi ai pus în fiecare
       pune-o  judecăţii  celui  mai  umilit,
                                           dreptatea  mâniei  voastre.  Nu  voi  templu  câte  doisprezece  preoţi.  Pri­
       dacă  acesta  îi  va  dărui  cu  încre­
                                           ne-aţi  învăţat  oare  istoria  acelui  mul  templu  se  umplu  de  crrşitorii
       derea lui“.
                                           rege,  ce  căutându-şi  fiul  fugit  de  milei  tale,  ce  aducând  ofrande  pre­
         „La  început  şi-au  creat  zei  laşi
                                           acasă,  împărţea  daruri  celor  ce  l'au   oţilor,  cercau  să  te  câştige  rugii
       ca  şi  ei,  pentrucă  să-i  poată  înfrica
                                           văzut  şi  i-au  auzit  ultimul  cuvânt  lor.  Astfel  aceşti  preoţi  deveniră
       prin  rugăciuni  sau  ameninţări  şi
       când  au  văzut  că  nu  le  pot  opri   de  despărţire  şi  toţi  din  cetate  jurau   bfcgaţi  şi  puternici,  stăpâai  ai  po­
       mânia,  au  ridicat  deasupra  lor  sca­  că  l’au  văzut  şi  i-au  prins  ultimele  porului,  iar  cei  din  templul  recu­
                                          cuvinte.  Când  apoi  regele  înfuriat  noştinţii  pieriră  de  foame,  căci  ni  i
       unul  unui  alt  zeu,  înaintea  căruia
                                          i-a  întrebat  pentruce  nu  i-au  oprit  unul nu-şi aducea aminte de aceasta
       cereau  pedeapsa  celor  ce  nu  i-au
                                          fuga,  ei  se  lepădarâ  de  daruri,  ju­  virtute“.
       ascultat  ruga.  Te-au  ridicat  pe  tine,
                                          rând  că  l’au  luat  drept  un  servitor
       o  Jupiter,  mai  mare  printre  atotpu­                                 Adâncit  în  gânduri  treceam  prin­
                                          din palatul regesc*.
       ternici,  ca  să-i  pârască  pe  ceice  nu                             tre  şirurile  mulţimii,  când  unul  cu
       ţe  ascultă  tânguirea;  iar  apoi  pen-  „Astfel  vă  cunosc  ei  acum,  o  zei,  o  privire  înfricoşetoare  mă  opri  şi
   1   2   3   4   5   6   7   8