Page 5 - 1926-32
P. 5

8—VIII. 1926 ----------------------------    C  O  S  I N  Z  E  A  N  A  - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -   Pag.309

        derea înviată şi încrederea in mine.
                                                          S  I  N   G  U   R  I
          Bătrânul  conducător  ne  vorbi:
        »S’apropie  sfârşitul.  Ceasul  morţii                                               După Lenau
        şi-a  început  bătăile,  aşteptaţi-i  cu     Ascultă cât de blând scoboară pacea serii în zăvoi...
        demnitate  oprirea.  Nimic  nu  mai          Copilo, n'ai de ce te teme, suntem numai amândoi.
        poate  opri  încheerea,  căci  sentinţa
        Tatălui  divin  s’a  rostit.  Pregătiţi-vă   7ălăngile-ngână vecernii sus pe deal şi glasul lor,
        cu  toţii  sufletele.  Numai  sufletele      Cum picură duios, se pierde 'n golul depărtărilor...
        vor  vedea  cerul,  numai  acestea  să
        Ie îngrijim*.                                In rouă florilor, ce-şi pleacă fruntea la uşoru-ţi pas,
          Ceteam  în  ochii  tuturora  credinţa.     Viaţa-şi stinge cel din urmă suflu'n ultimu-i popas...
        Eram  singurul  care  nu  credeam  şi
        îmi  era  ruşine  de  bunătatea  celor       Iubito, suntem singuri... gândul, lasă-mă să ţi-l şoptesc, *
        ce  îi  jigneam  prin  necredinţă.  Cer­     Fă-ţi din suflete mi cunună, fă-mi din el un cuib regesc...
        cai  să  le  vorbesc,  dar  gându-1  de-a                                    AUREL LOCUSTEANU
        le  răni  încrederea  mă  făcu  să  tac
        şi  astfel  să  mint,  căci  iată  ce  cuge­
        tam:  „La  ce  bun  sfârşitul,  când  nu  dar  nu  mi-au  lăsat  nici  demnitatea   decât  de  moartea  ce  mă  putea  aş­
        închee  nimic.  Ce  rău  va  îndrăsni   morţii. Eu eram doară un obiect pu­  tepta  pe  nisipul  arenei.  Urcai  trepţii
        să-şi  osândească  păcatul,  când  el   blic.  M’au  scos  dintre  creştini  şi  şi îmi îndreptai paşii spre oraş.
        strigă  împotriva  lui  însuşi.  Mor  oa­  m'au  legat  de  statua  împăratului  în   Nero  e  mort.  Cel  mal  blestemat
        menii  şi  se  nasc  alţii,  fără  ca  omul  piaţă,  spre  a  nu  mai  scăpa  de  pri­  dintre  tirani  şi-a  încheiat  viaţa.  Cel
        să  se  schimbe.  De  mii  de  ani  se  virea lor.                      căruia  îl  datorez  nefericirea,  nu  mă
        nasc  alte  suflete,  fără  ca  sufletul  să   Din  sborul  cuvintelor  ghiceam,  va mai putea urmări cu mânia sa.
                                        :
        se  purifice.  Iată  lumea,  o  corab e   că  creştinii  vor  fi  sfâşiaţi  de  ani-   Voi  fi  oare  liber?  Mă  voi  adresa
        spartă  pe  care  încearcă  să  o  înece   animalele sălbatice.         poporului,  cerând  să-mi  ridice  pe­
        apa,  viţiul.  Vei  arunca  apa  intrată   Un  copil  trecea  în  goană  spre   deapsa.  Crima  a  fost  pentru  ei,  se
        şi alta îi va ocupa locul. Să o lăsăm   circ.  II  rugai  să-mi  tae  legătura.  vor  lepăda  oare  de  mine.  Până  azi
        să  se  înece  în  păcatele  ei  şi  să  nu   Mândru,  de-ai  putea  fi  de  ajutor  deşi  îmi  cunoşteau  fapta,  m’au  ur­
        încercăm  a  o  curăţi  de  apă,  când   unui  bărbat  în  toată  firea,  veni  şi  mărit  cu  ameninţarea  lor.  De-atâtea
        afară  e  oceanul.  Suntem  tină  şi   luându-mi  cuţitul  ce-1  ascunsesem  ori  au  vrut  să  mă  ucidă  şi  numai
        tina  e  păcatul;  iar  păcatul  nu  poate
                                            în sânul tunicei, îmi tăe funia.    soarta  milostivă  m’a  scăpat.  Ia  îm­
        fi  purificat  nici  prin  foc.  Să  piară
                                              Spectacolul  se  începuse.  Nisipul   pins  oare  la  nebunia  omorului,  nu­
        atunci  pământul  şi  nu  buruiana  ce
                                            a  fost  umplut  de  două  ori  cu  sânge   mai  nebunia  celui  care  îi  stăpânea*
        creşte  unde  e  aruncată“.  Astfel  de
                                            şi  tot  de  atâtea  ori  a  fost  schimbat   Azi  s’au  scăpat  de  el.  Vor  mai  stă­
        cuvinte  ridicam  eu  împotriva  pro­
                                            cu  altul  uscat.  Leii  se  mişcau  alene,   rui  în  mânie,  când  lor  nu  le-am
        rocirii zeului creştin.
                                            săifui.  Aduseră  apoi  noi  victime  şi   făcut  nimic  ci  totul  pentru  ei.  Vai
          Trei  zile  de-arândul  le  ascultai   alţ’i lei flămânzi. Nu mai era o luptă.   eu  ştiu  că  crimele  nu  se  iartă  nici
        mărturisirea  credinţei  şi  începui  să   Nu  mai  era  fiorul  aşteptării  între­  de cei pentru cari le-ai făcut.
        le îndrăgesc învăţăturile. Erau lumi­  cerii.  Era  un  măcel,  un  ospăţ.  Leii   Mâ’ne  se  va  aduna  poporul  să
        noase,  căci  erau  străbătute  de  iubire   se  năpusteau  asupra  oamenilor,  îi  ia  hotărâri.  Vor  alt  călău  şi  stăpân.
        Era  cel  mai  drept  dintre  zeii,  pe   sfăşiau  cu  lăcomie  în  bucăţi.  Nici  Voi  merge  să  le  cer  ertarea,  înainte
        cari  îi  învăţasem  vreodată  să-i  cin­
                                            unul  nu  ridica  braţul  sau  încerca  să   de-aşi  ridica  stăpânul.  Ii  voi  linguşi,
        stesc.  Era  cel  mai  puternic  dintre   fugă,  căci  totul  e  zadarnic;  iar  pre­  mă  voi  umili  înaintea  lor  şi  poate
        atotputernici.  Era  zeul  ce  te  umilea   lungirea chinului morţii e îngrozitor.  îi  voi  îndupleca.  Să  fie  aceasta  ul­
        mai  puţin  prin  dărnicia  sa,  căci  el   Toţi se grăbeau să treacă peste clipa  tima  mea  zi  de  chin?  Să  pot  reîn-
        te dăruia din iubire.
                                            ce  duce  la  veşnicie.  Moartea  lor  v  tra  liber  în  mijlocul  oamenilor?  Să
          A  patra  zi  ne-au  încunjurat  sol­  mă  înfiora  şi  m’atrăgea.  Puneam   mai pot iubi viaţa?
        daţii  şi  legându-ne,  ne-au  condus   capăt chinului. Era un sfârşit repede,
        în  oraş.  Auzeam  că  se  pregăteşte   începui  să  cobor  în  neştire  spre
        moarte  creştinilor,  căci  ei  incendia-   arenă.  Vre-o  câţi-va  treziţi  din  beţia
        seră  oraşul.  Era  ceasul  ce-şi  căuta   privirii măcelului mă alungară înapoi.
        noi  victime  şi  scăpare  pentru  ne­  Să  nu  deştepţi  pe  om  din  liniştea
        bunia sa.                           beţiei,  te  sfâşie  atunci  şi  de  ghia-
           Eram fericit că voi sfârşi acum;  rele  omului  mă  îngrozii  mai  mult
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10