Page 10 - 1926-33

326 Pag C O S I N Z E A N A 15—VIII. 1926

Curiorizităţi
C Ă R Ţ I L E

Un ofiţer american, foarte bogat,
căruia în războiul mondial îi fuse
A. Cotruş:„In robia lor , ne aduce Ion Pilat: „Biserica dt altădată“, amputate ambele picioare, a înce­
u
un admirabil volum de versuri. Talen­ ne dă încă un volum de versuri ale put acum o călătorie împrejurul
tul poetului se afirmă astfel încăodată talentului său îndestul de consacrat. lumei. Nu cu aeroplanul, — să nu-şi
robust, sănătos, cu toată aparenţa „Biserica de altădată' ÎDfăţişează închipue cineva — ci într’un că­
lui înşelătoare de căutat modernist. un nou aspect a acestui talent să­ rucior obişnuit pe care îl împing
D. Cotruş nu îşi compune versurile nătos. D. Ion Pillate cel dintâi poet doi inşi, oameni angajaţi de el, ce-
după regulile clasice ale versifica­ cult al nostru, care se apropie de se învoirâ să facă acest serviciu în
ţiei, dar nici nu se ia de piept cu creştinism, ca de o nesecată sursă schimbul unui onorar foarte bun.
Dumnezeu, nici nu se extaziază de inspiraţie poetică si ca o încli­ Ofiţerul a plecat din Filadelfia. Cu
pentru papucii Maicii Domnului şi naţie spre mai bine. înrudit cu călătoria aceasta, americanul vrea
nici nu-şi râde de buricul lui Sfântu Francis Jammes, acest admirabil să aducă un pic de variaţie în
Petru, numai pentru a face pe gro­ poet poet creştin al Franţei, prin viaţa lui monotonă. Şi pe lângă a-
zavul. Poezia sa este onestă şi atunci poezia sa pastorală, d. Ion Piliat ceasta crede, că arătându-se pe
când poetul se sbate în cătuşele atinge aproape aceeaşi pe-iDcţiune bani în toate oraşele pe unde trece,
existenţii, şi atunci când dă piept de factură ca şi Francis Jammes va putea aduna o sumă frumoasă,
-*cu realitatea din afară de el. în poezia sa creştină. Ii lipseşte însă nu pentru sine, ci pe seama foşti­
Originalitatea lui Cotruş constă expresia ideală a credinţei. Creşti­ lor săi camarazi de război lipsiţi
în fond nu în formă, în simţirea nismul dlui Ion Piliat se resimte de de mijloace sau mutilaţi.
aleasă şi nouă în gândul îndrăzneţ imperfecţiunile neofitului, printr’un
şi omenesc. Legat de pământul stră­ realism adeseori prea dureros şi *
moşilor lui, încearcă să se smulgă prin înclinarea spre materializare a Guvernele tuturor ţărilor îşi pun
din rădăcinile trecutului şi învins ideii creştine. Totuşi dsa isbuteşte în joc azi întreaga fantezia de care
de trăin cia lor se închină hotărîrii uneori să crehze o atmosferă pură dispun pentru a inventa impozite
de mai presus de noi. Din impulsul în jurul ideii creştine. Iată „Cozta“. no'. De boala aceasta s’a molipsit
acestor două tendinţe opuse, poetul — cum de altfel e firesc — şi Dalai
îşi fixează o atitudine a lui, origi­ „Foşneşte Oltul — pluta a trecut. Lama, stăpânitorul Tibetului. Ei încă
nală şi bine echilibrată. „Dar cerul spart în cioburi vine iar nu vrea să rămână mai pe jos şi
„Să chieme peste ape, din trecut, nici nu putem zice c’a rămas, când
„Pământul proslăvindu-1 şi cutreerându 1,— „O mănăstire toată de cleştar. aflăm acum din presa străină că
„Ca un condamnat locuitorii din Tibet, toţi câţi poartă
„M’am întrebat, „Cu murmure şi val şi veac se scurg... capul lor între două urechi, trebue
„De-atâteaori m’am întrebat: „De ce şi astăzi Cozia a rămas? pentru acele urechi să plătească
„De ce piciorul omului nu poate să-i ur­ „Trecutul stă pe unde, in amurg,
dare. In Tibet există deci de pre­
meze pretutindeni, gândul?! „Ca umbra lui, ca limba unui ceas.
zent trei categorii de cetăţeni. Unii
„Şi ’nebunit, „Foşneşte Oltul... Stele au sclipit — sunt bucuroşi c’au putut să-şi plă­
„M’am răsucit, m’am răsvrătit, „Cu mâna şi cu mintea nu le-ajung. tească impozitul. Alţii sunt mândri
„M’am întrebat de-atâteaori olog, sdrobit: „Prin ce desiş de codru încâlcit, că 'n baza avutului lor li s’a făcut
„Dece a vieţii lege sau nebuna întâmplare, „Se’acearcă aripi şi se sbat prelung? cinstea de-a fi supuşi la dări grase
„A semănat atâta dor de veşnicie şi de pentru urechi şi pentru ca aceasta
infinit „Un dangăt de aramă a sburat... să se ştie îşi împodobesc scoicile
„In văzduhurile gândului neputincios şi „Se duce peste văi şi peste munţi. dela cap cu diamante preţioase. Ca­
mărginit, „Aproape vezi albastrul tremurat tegoria a treia îşi taie pur şi simplu
„In trupurile noastre şubrede şi pieritoare?! „Durând din sunet şi din suflet punţi. urech le jos şi nu sunt nevoiţi să
(M’am întrebat.) mai plătească dare.
„Aproape simţi cu ochii mari deschişi
Cu această atitudine lăuntrică, „Cum unul câte unul s’au desprins *
poetul nu se îndepărtează de lumea „Din noaptea ce se prinde ’n rămuriş Spre insula Komodo, ce aparţine
înconjurătoare. Din potrivă o simte „Hulubii Domnului pe cerul nins. Indiei, au pornit două expediţii din
cald şl o zugrăveşte în linii simple, „Cireşul de pe drum a înflorit — cei mai ageri vânători. Intenţia lor
artistic. Ce frumoase sînt veisurilc: „E alb de lună multă ca de flori e să prindă vii câteva exemplare
„Pe pustă“, „Amiaza“, „Firul de „Ori poate peste pomul liniştit ale unui soi de bestii din care n’a
iarbă“, „Pe*aicî a fost un codru „Stă stolul alb al serafinilor. putut fi prins nici unul pân'acum.
uriaş!“ cari desigur n’au nimic co­ E vorba de-un fel de şopârlă uriaşă
mun cu toate trăsnaele modelor Versul dlui Ion Piliat, de o fac­ a cărei lungime ajunge uneori până
poetice ale vremii şi totuşi sunt tură definitivă, e mângăetor ca o la 30 de urme. Localnicii cred că
noui în sensul că exprimă pe înţe­ săpătură veche în aramă. Cele pa­ aceste animale, cari s’au înmulţit
lesul tuturor simţiri alese, gânduri truzeci de poezii ale acestui volum acum foarte tare, îşi trag originea
curate şi rare. Cotruş ducând mai se citesc cu plăcere şi rămân multă din fiarele preistorice. Şopârla acea­
departe poezia românească a Ardea­ vreme în suflet cu aroma lor de sta gigantică e de sigur o străne-
lului se înalţă din rădăcini puternice discretă simţire. poatâ a balaurului de care pomenesc
şi sănătoase, nu se cocoaţă efemer poveştile tuturor popoarelor şi pe
pe scripete. MANOLE AMPOIANU care clima încă îl are ca simbol.