Page 5 - 1926-33
P. 5
15—VIII. 1926 -------------------------------- - - - - - - - - - - - - C O S 1N Z E A N A - - - - - Pag. 321
uşor de câştigat, până-ce le avem. n’ai nimic în pumnii strânşi cu lă deţi? tocmai la el. Da, domnilor,
Viaţa nu-i frumoasă decât visată. comie ................................................. mă gândeam tocmai la el!
Viaţa nu-i frumoasă decât ca o po Sfaturile tale ascund cea mai — Domnule — încep fără să-l
veste ascultată dintr’o gură bine aleasă înţelepciune, dar cine le va privesc — iartă-mă dacă te primesc
cuvântată*. înţelege. Ţi le-am auzit odată şl astfel, dar omul în casă la el face
Aceasta istorioară e acea a ză mi-au părut frumoase, fără să le cum pofteşte. (Aci mi-adusei aminte
dărniciei tuturor lucrurilor. înţeleg. Azi le pătrund rostul, căci că n^am plătit chiria de două luni!)
totul m'a înşelat în viaţă. Ştii bine că sunt sărac (cuvântul
Odată am avut un vis ciudat. Se
făcea că găsisem o comoară şi ridi Mâine voi auzi rostindu-se sen nu-1 plăcu) şi original în felul meu.
cam cu lăcomie aurul dintrânsa. tinţa poporului şl în acea clipă voi Iţi place? ocupă loc; nu-ţi place?
Dar aooi îmi adusei aminte că nu trece pragul morţii.............................. călătorie bună: poţi ieşi pe unde-ai
e decât un vis şi că trezindu-mă intrat fără a mai bate’n uşă !“ —
nu voi mai găsi nimic din tot ce ' Sentinţa,care-1 readucea între oa şi continuai să fumez tacticos şi
am adunat. Am aruncat atunci de meni n'a fost rostită niciodată. A liniştit.
la mine aurul. trebuit să piară, poate de mâna — Ştiu că ţi-ar conveni! — vorbi
Acest vis m’a învăţat, dar prea omului, care-1 făcuse să sufere în- el vrăjmaş, şi se aşeză pe scaun
târziu, că şi în viaţă fericirea e un tr’atât şi pe care îl ura fără pace dupăce-şi rezemă bastonul într’un
vis. Alergi după ea neîncetat şi rând pentru aceste suferinţe. ungher al odăii. Scoase apoi ta-
crezi că ai găsit-o, te trezeşti că (Sfârşit) bacherea şi prinse a răsuci o ţi
gare de om necăjit, uitându se pie
ziş la mine. Nu se grăbea deloc.
— Şi 'ndefinitiv, ce pofteşti, dom
S Ă P T Ă M Â N A U N U I S M I N T I T * ) nule? — întrebai căscând.
— Să-mi plăteşti datoria! —
răspunse el arţăgos, şi mi-se păru
de: DELA VARONA că-şi aruncă ochii la baston!
— Şi dacă n’am? Da! şi dacă
20 Iulie 192... Auzii că azi e nei călătorii — fie ea cât de lungă n’am?!
luni. Dacă este într'adevăr luni — şi oricâte puncte de trecere va fi Se răsuci pe scaun, trase odată
şl desigur, luni trebuie să fie, deoa având, — nu pot şti. Destul că ful din ţigară, mângâie bastonul cu o
rece mi'a spus un om cu mintea luat pe sus, şi dus în casa Dom privire plină de gânduri foarte lă
'ntreagă — apoi tare prost începui nului. murite pentru mine, apoi, mai mult
săptămâna. Dealtfel, nu mă minunez, Dar şi aci o ’ncepui prost! Să ţipând:
nici nu mă’ngrozesc. Eu pe toate nu socot'ti că m’am născut revolu — Eu am avut când ţi-am dat?!
le-am început prost. Şi mă’ntreb: ţionar. Dimpotrivă, sunt omul cel Sării din pat aşa cum mă aflam,
„dacă însăşi viaţa am început-o mai paşnic atâta timp cât nu mă şi mă urcai pe sobă. Privii împre
prost, e cu putinţă ca vreuna din scoate cineva din sărite. Şi preotul jur încruntat, apoi m’aşezai turceşte
zilele ce se ’nşiră pe firul ei să fie care m’a botezat, se vede că nu şi văzându-mi chipul în oglindă
altfel“?!... s’a’nduratsă mă cruţe! M’a ridicat (mărturisesc, eram foarte ceraghios)
Cineva dintre dv. care nu gă deasupra cazanului cu apă, strân- începui a râde cu hohote. Mă co-
seşte nimic mai bun de făcut, mă gându-mă ca ’ntr’un cleşte. Eu în borîi jos, luai bastonul creditorului
va’ntreba poate: „de unde ştii d-ta cepui a mă sbate ca să scap din meu (un ciomag noduros de agent
c’ai început prost viaţa“?! Să vă prinsoare, şi tocmai când preotul electoral) încălecai pe el şi occ. i
povestesc ce mi-a spus o femee, bolborosea: „botează-se robul Iui odaia de câteva ori chiuind. Dup*
care-a fost martoră la intrarea mea Dum...* lunecai în apă ţipând! ce făcui această gimnastică origi
pe poarta vieţii. Dar mă pescuiră şi ceremonia se nală, m’aşezai pe birou, şi privin-
săvârşi... du-mi creditorul, iarăş începui a
Ci-că ’n ziua naşterii, am protes
tat aşa de cumplit, încât, un frate Precum vedeţi, n’am niciun mo râde. EI se uita la mine cu ochii
mai mare al meu care se strecurase tiv să mă plâng c’am început prost plini de spaimă. Măsură o cruce
lângă pat, socotind c’am întrecut săptămâna. Ba, socotind cât de cât toate zilele, îşi scuipă’n sân, şi
măsura, găsi de cuviinţă să-mi înnă- prost am început unele din cele după aceia trăgându-se lângă uşă:
buşe ţipetele cu o pernă pe care trecute, aş putea chiar să mă bucur. — Ce ai domnule, eşti nebun?!
mi-o aruncă în faţă. Atunci am tă Căci, la urma urmelor, e mare Socotii că e momentul să prind
cut! Dar am tăcut aşa de mult şi lucru să te viziteze un creditor ne taurul de coarne:
bine, încât puţin a lipsit să na înduplecat odată cu zorile. Faptul — He, he, altădată fac şi mai
mai scot nicicând vreun scâncet! e oarecum plictisitor la ’nceput, dar frumos ! Ia te uită !
N’a fost aşa, fireşte. Dupăce mă des- cu timpul devine pur şi simplu o- Mă lăsai binişor în mâni şi după
meticii, ţipai două zile ’n şir, sbă- bişnuit. multe sforţări îmi stabilii echilibrul,
tându-mă ca o broască ’n gura şar N’am ceasornic. Niciodată n’am apoi cu mişcări nesigure, pornii
pelui. Atunci am fost dus Ia bise purtat astfel de unealtă. Mă trezesc către celălalt capăt al odăii cu pi
rică şi botezat, pentruca cel puţin odată cu soarele şi mă culc atunci cioarele 'n sus. Când revenii cu
— spuneau ai casei — să purced în când socotesc eu c’a trecut miezul picioarele în locul mâinilor,... cre
necunoscut cu un nume. La ce nopţii. Aşadar, nu ştiu exact ora ditorul meu dispăruse...
mi-ar fi folosit numele în cazul u- la care creditorul meu îmi bătu ’n Marţi, 21 Iulie 192.. Azi nu fusei
uşă. Intră. Eu eram întins pe pat la serviciu. La urma urmelor, e plic
*) Din volumul cu acelaş nume ce stă (ca omul la casa Iui) şi fumam ul tisitor al dracului să stai şapte ore
ş’apară, tima ţigare gândindu-mă... ce cre pe zi cu nasul în dosare. Nu-i vorbă,
