Page 6 - 1926-33
P. 6
Pag. 322 C O S I N Z E A N A 15—VIII. 1926
multă ispravă nu fac. Ş°ful e de despărţim duşmani pentru un timp Acu, un om la locul lui, s’ar fi
aceeaş părere, dar nu-nr spune. Ce nelimitat. oprit aci. Dar vezi, că eu nu sunt
stupid e şeful meu ! Dar nici eu Azi e grozav de înfierbântată. întreg. Cel puţin, aşa spun gurile
nu i-o soun, căci n’am deloc poftă Mă privi o vreme cu doi ochi ca rele. Părerea mea însă, e alta, şi
să-mi ceară destituirea. două ţevi de revolver, încruntă vă rog să credeţi că am dreptate.
Lucrez într’un birou cu doi saşi sprâncenele, încreţi fruntea, sbârci Va să zică, gurile rele afirmă că
tot atât de stupizi, dar interesanţi. buzele într’un zâmbet grozav de nu sunt întreg şi prin urmare —
Unul. reg’stratorul e pururea ame dispreţuitor şi răcni ameninţându-' mi lipseşte ceva. Eu, dimpotrivă,
ţit. Bea de stinge. B?a şi tace. Cu mă cu arătătorul dreptei: socot că-mi prisoseşte ceva, de
rios e faptul, că niciodată nu face — Da! sunt antisemită din con vreme ce am tot ceeace au alţii şi
scandal. La serviciu vine cu o re vingere, nu ca dta! ceeace n'au ei.
gularitate ce te scoate din sărite,— Cu mare greu, îi pipăii pulsul: Dar să vă povestesc urmarea.
când vine. bine înţeles. Lucrează toată era normal. * Tocmai isprăvisem de mâncat, şi
z’ua şi nu vorbeşte decât atunci — Ce-ai păţit astăzi, fetiţo? Ai aprindeam o ţigară, când domni
câ^d e întrrbat. In schimb, cu hâr spart vreun geam? Dârâmata-i firma şoara îşi petrecea iubitul. Era roşie
tiile vorbeşte necontenit. S’aude dela dugheana vreunui evreu? Apoi, ca un ou de paşte şi ochii-i stră
boscorodind aco’o ’n colţul lui, ca arătându-i inima: luceau ca doi licurici. El zâmbea
o cărturăreasâ. Uneori se poticneşte. — Fericit, foarte fericit aş fi, dacă aşa cum zâmbesc îndrăgostiţi: pă
Cum începe cheful, cum nu, destul şi acolo ar fi ceva. rea că-i toată lumea a lui! Când
că nu se prezintă la serviciu cu Mă privi cu’nflăcărare, şi strigă: domnişoara se’ntoarse, mă găsi în
zilele. Ţ gări n’are niciodată. Şi nici — Să ştii că estel odaia ei lungit pe divan. A vrut să
tutun. Cere dela mine, şi-i dau, — Maică Precistă, Doamne, ce ţi-i zică ceva, dar eu mă ridicai, şi
când am, când nu, răbdăm împre şi cu emanciparea femeilorl... până să prindă de veste, îi sigilai
ună şi filozofăm. obrazul cu un sărut scurt şi a-
Celălalt, şeful de birou... a! ăsta păsat.
e teribili E tot sas. (Mai spusei — Ce faci domnule?! — îngâna
odată, paremi-se). Pururea râde. ea buimăcită.
Râde, râde, ca mutu la icoană. Râde — Ce-am făcut, vrei să zici!
şi vorbeşte de-ţi sparge urechile, — Nu ţi-e ruşine?
Nu-1 pot suferi. Oamenii prea ve — Nu te supăra, drăguţol- Am
seli nu mi-au plăcut niciodată. Par vrut să ştiu dacă obrazul d-tale
din cale afară stupizi şi idioţi. La este aşa de dulce încât să-l sugă
dracu! Râzi dar râzi cu socoteală, buzele tânărului care ieşi acuma
râzi atunci când trebuie să râzi. ca o lipitoare. Altădată să potri
Uite şi eu râd — că toată lumea veşti mal bine perdeaua la ferea
râde — dar râd numai când am stră, căci faci poftă trecătorilor!
pricină. Uneori, râd aşa, din bun Pironi privirile'n pământ, se roşi
senin, dar numai atunci când mă puţin cum îi stă bine unei fete
aflu singur. Şi când bag de seamă Vineri, seara 24 Iulie 192... Iau mari, apoi mă ruga să n'o spun la
c’am râs fără pricină... ei bine, ce masa la un restaurant de mâna mamă-sa. Eu ieşii fluerând.
socotiţi? Râd iarăşi Dar acum am doua. Proprietăreasă — o văduvă Şi gândeam: „unele femei, sunt
un motiv: râd de prostia mea!... destul de bine conservată — are o caşi icoanele aşezate în tinda bi
Mercuri, 22 Iulie 192.. Astăzifă- fată de vreo 16 ani, în jurul că sericii: le sărută şi credincioşi, şi
cu-i socoteala datoriilor!... reia se’mbulzesc elevii mai răsăriţi necredincioşi“.
dela liceu. Căci fata e drăguţă şi Sâmbătă, 25 Iulie 192... Uite: să
Joi. 23 Iulie 192.. După amiază foarte îngăduitoare. Bunăoară, astă mă pice cu smoală cineva, şi nu
ma ’ntâlnii cu o domnişoară ce stu seară când mergeam la masă, mi- mi-aş reaminti limpede cum s’au
diază dreptui. Era’narmată cu svas- aruncai ochii pe fereastră în odaia petrecut lucrurile. Atâta ştiu doar:
tica şi ins'goa studenţilor creştini, ei... PGftim? Nu-i corect să te uiţi azi dimineaţă pela orele nouă, în-
înfirti’n bluză una lângă cealaltă prin fereştile oamenilor? Nu ştiu tral în birou cu pălăria pe-o sprin
deasupra inimii. care dintre dv. nu s’a holbat cel ceană, fluerând un marş funebru.
— De când aceste s^mne ale vi puţin odată în viaţa Iui la o fe Trecui pe lângă masa registratoru
tejiei drăguţ-o? — întreba-i salu- reastră în spatele căreia a bănuit lui, luai o linie, şi’ncepui a bate
tând-o. că se petrec lucruri mai mult sau tactul în dulapul cu archiva: tam,
Mă privi cu nesfârşită milă, şi mai puţin vrednice de văzut. Şi eu tam, tam! tam, tam, tam! Şefului
'ngână: ,hm !“ am bănuit aşa ceva. Ş-am văzut de birou îi tremurau ochelarii pe
Ne cunoaştem cam de multişor, lucruri dulci, foarte dulci. Am vă vârful nasului. Registratorul, ame
dar n'are poftă să stea de vorbă cu zut anume cum domnişoara se’m- ţit bine de tot, blojdise ochii la
nrne. Nu ne’nţelegem asupra drep pletise cu un elev de liceu şi se mine şi râdea prosteşte. Intr'un colţ
turilor femeii. Dânsa ţipă, bătân- sărutau de-ţi era mai mare dragul I al biroului, servitorul, un român
du se cu pumnii’n pept: Mărturisesc, simţii un fior plăcut voinic şi cu frica lui Dumnezeu,
— Femeia va ajunge cât de cu străbătându-mi trupul, iar inima svâc- măsura de zor la cruci bâlbâind
rând să aibă aceleaşi drepturi ca nia amarnic. Grozav mi-ar fi plă rugăciuni. Aruncai linia jos, făcui
şi bărbatul. cut să fiu în locul elevului de li palma dreaptă pâlnie, şi potrivind-o
Eu răspund liniştit: ceu! • pe buze, pornii a da ocol biroului:
— Fleacuri 1 îmi linsei buzele şi trecui în res „tam-ta-ra-ram-tam-tam!“.., Regis
Ne perdem apoi în teorii şi ne taurant. tratorul râdea să moară şi bătea’n