Page 7 - 1926-33
P. 7

15-VIII. 1926                               C  O  S  I  N  Z  E  A  N  A                        Pag. 323

       palme  tactul,  iar  şeful  de  birou  şi   M   Â  I  N  I    A  L  B    E l . . .
       servitorul,  se  strecurară  binişor  pe
       uşă.  Unul  şopti:  „ştiam  eu  bine                                              Laurei Lecca
       c'are  s’ajungă  acil“  Atunci  mă  stră-
       fulgeră  un  gând:  „oare,  nu  sunt  eu    Mâini albe, mâini de lapte,
       îctr’adevăr nebun ?“ Tam- ta* ra-ram-
       tam-taml...  şi  măsurăm  la  paşi          Pe clape de sidef,
       răspicaţi,  cu  capul  sus,  privirea  ’na-   Alunecaţi uşoare. Din murmure, din şoapte
        inte,  ca  un  recrut  la  paradă.  „Ia    Brodaţi ca pe gherghef
        să fac puţină militărie“ — "mi spu­
        sei.  Şi  deodată  răcnii  din  adâncul    Acei fiori de vraje, ce sufletul îmbată,
        bojogilor:  „drepţi“!  Registratorul       Mâini albe, mâini de lapte
        sări  ca  ars  şi  rămase  într'o  poziţie
        de  „drepţi“  desăvârşită.  Părea  că  i                        Sublime mâini de fată.
        zidit  acolo  în  mijlocul  biroului  Ii
        făcui  o  inspecţia  sumară,  crunt  şi    Alunecaţi uşoare, pe clape argintate
        grav,  examinai  „terenul“,  şi  punând    Şi daţi cuvânt tăcerii misterul să şi-l spună...
        mâinile’n şbldurj, răcn>i: „la dreap­
        ta!“  Se  execută  scmt  şi  energic.      In note crenelate,
        „La  stânga’mprejur!  Direcţia  uşa,       Cromatica văpae — al dorurilor vaer —
        pas  de  defilare  ’nainteee.,.’arş!“  Şi
        unde  pornirăm  amândoi  sdupăind          Din valul cel sălbatec în crâncenă furtună
        de  se  cutremura  din  temelii  clădi­     Torceţi-o ca un caer.
        rea.  Pe  coridor,  întreg  personalul
        (nu  lipsea  nici  şeful!)  se  uita  la    Turnaţi, turnaţi nădejde în cruda desperare
        noi,  gata  s’o  ia  la  picior.  Atunci
        comandai:  „pentru  onor,  capul  la       Şi amuţiţi cu slova cea gureşe — tăcerea
        stân-ga!“  Ostaşul  meu  întoarse  cu      Sublime mâini de fată, alunecaţi uşoare;
        atâta  energie  capul  în  direcţia  co­
        mandată,  încât  toţi  ceilalţi  o  luară   In inspirarea voastră mi-e toată mângâierea.
        la  sănătoasa.  Servitorul  doar  mai
        avu  veme  să  rostească  tremurător:                                     M. G. SAMARINEANU
        „Doamne izbăveşte-i!“
          Ne  trezirăm  în  stradă,  unul  la
        trei  paşi  în  urma  celuilalt.  Regis­
        tratorul  întră  în  cr’şma  de  peste   marginea  sgâită  a  pleoapelor,  îm­  —  One?!  —  făcui  eu  cu  naivi­
        drum,  iar  eu  mă’ndepărtai  spre   punse ici-colo cu fire de păr. Graiul   tate.
        casă...
                                            ei,  este  asemănător  cântecului  unei   —  Cum cine?! — dumneata.
          Duminică,  26  Iulie  192...  Am  orge hodorogită într’o biserică pustie.   M’apucai sâ’înşir un discurs, dar
        spus  —  paremi-se,  —  că  mă  tre­  Când vorbeşte, arată 2—3 dinţi gal*  începui prosti
        zesc  odată  cu  soarele.  Azi,  fiindcă  beni,  înfiptiţi  în  gingiile  roşii,  iar   — Să ştii, că eu dau la judecată.
        e  a  şaptea  zi,  mă  hotărîi  să  nu  pă­  pe  buza  inferioară  se  preling  alene   —  O  să-mi  iei  cureaua  dela
        răsesc  patul  decât  la  orele  9.  Ţi-ai   dâre de bale...            amnar!  —  şi  mă’ntorsei  cu  faţa  la
        găsit! Proprietăreasa mea...          Are  72  de  ani,  şi  e...  domni-   perete.
          Dar să v-o prezint.               domnişoarâ !.,.                       —  La d-ta nu ruşine?!
          Este  o  săsoaică  naltă  şi  mlădi­  Va  să  zică,'hotărîi  azi  dimineaţă,   Cu  o  mişcare  a  piciorului,  svârlii
        oasă  ca  o  cravaşe  englezească.  să  mă  scol  boereşte.  Câteva  ciocă-   plapoma  depe  mine.  mă  coborîi  din
        N’am  văzut  o  frumuseţă  desăvâr­  nituri  repezi  în  uşă,  mă  convinseră   pat, şi ’ncepui a-mi face toaleta caşi
                                                                                când  aşi  fi  fost  singur  în  odaie.
        şită,  —  dar  urîţenia  perfectă,  în  însă  că  n’am  acest  privilegiu  într’o
        toată  goliciunea  ei,  este  reprezen­  locuinţă neplătită de luni de zile.  Atzii  un  „Verfluchter“  —  sau  cam
        tată  de  proprietăreasa  mea.  Imagi-   Răcnii:                        aşa  ceva  —  precedat  de  un  „pfui!“,
        naţi-vă  un  trup  înalt  şi  caraghios   —  Bsgă-te!                   apoi  o  isbitură  teribilă  a  uşei  —  şi
        de  subţire,  purtând  un  cap  extra­                                  „domnişoara“  se  mistui  în  coridor
        ordinar  de  mare  acoperit  cu  o  clae   Observai nasul proprietăresii mele  bo'borosind  la  ’njurături  în  limba
        de  păr  lăţos  a  cărei  coloare  e  greu   cum apare încet tocmai lângă pragul   ei.  Şi  aceste  bolboroseli  aduceau
        de  stabilit.  Faţa  ei,  desgustător  de   de  sus  al  uşii  întredeschisă,  apoi  minunat  cu  sgomotul  produs  de  o
        sbârcită,  oferă  privirii  următoarele   câteva  laţe  de  păr,  şi,  însfârşit,   butie  goală  rostogolită  într’o  pră­
        podoabe:  un  nas  colosal,  svârlit   deschizând  complect  uşa,  se  pro-  pastie. ..
        deasupra  unei  perechi  de  buze  ce   ţăpi  în  prag,  punând  mâinile’n
        par  o  fi  ’ntoarse  pe  dos.  La  extre­  şolduri:
        mitatea  de  sus  a  nasului,  de  ambele   —  Morgen!
        părţi,  două  borte  străjuite  de  câte­  —  H^!  că  de  mult  nu  ţi-am  vă­
        va  fire  de  păr  —  simbol  al  genelor  zut  cinstita  faţă!  —  şi  aprinzând  o
        şi  sprincenelor  —  adăpostesc  o  pe­  ţigare,  îi  arătai  scaunul.  Dar  ea  nu
        reche  de  ochi  de  un  albastru  spă­  venise în vizită.
        lăcit,  neexpresivi,  tiviţi  parcă  de  —  Când plăteşte chiria?!
   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12