Page 10 - 1926-34-35

Pag. 338 - - - - - - C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - 22—VIII. 1926

— Trebue să fie doisprezece, zise lungi de pe trunchiurile copacilor — Bine, zise ea, te ieau. Dar,
şoricica. îşi întindeau gâturile pentru a-1 privi. bagă de seamă să nu mă superi,
— Nu i-am numărat, răspunse Piciorul caprei şi pătrunjelul îşi că atunci te mănânc.
domnişoara înţepată. aşternură florile şi foile, ca să-i în­ ...Şi se prăznui îndată nunta,
— Eşti o muere groaznică, zise lesnească mersul. Şoricica se aşe­ fiindcă nu era nimic de aşteptat.
şoricica. Iţi povestesc că ai să te zase pe picioarele dinapoi şi stătea Pătrunjelul şl piciorul caprei, îşi
cobori în groapă, fără să ai un co­ la pândă. risipiră floarea albă, pentru a săr­
pil. Prinţesa însă şedea tăcută în bători pe nuntaşi. Bucuria lor era
Pentruîntâia dată, păianjeniţa făcu mreaja ei şi se făcea că nu vede mare. In desişul lor va sălăşlui de
o mutră serioasă. nimic. acum o familie şi vor fi la fel cu
— Este stupid că nu poţi căpăta — Prinţesă, începu el, vin să vă celelalte tufişuri; ramurile rare de
prunci, fără să ai nevoie de'bărbat. întreb dacă mă vreţi de bărbat. trunchiurile copacilor, îşi uitară şi
— Acum i-se moaie inima, zise — E al treisprezecelea, zise ea. ele invidia, dar cea mal fericită era
şoricica, iar piciorul caprei şi pă­ Dar în sinea ei se gândia că, parcă şoricica, care pusese la cale toată
trunjelul scoaseră esclamaţii de mi­ acesta era mai suportabil decât cei­ isprava asta. Işi scoase puii din as­
rare. lalţi. Toţi voiau s’o ieie de nevastă, cunzătoarea cuibului, ca să vadă şi
Păianjeniţa le răsturnă însă toatg pe când ăsta întreba dacă îl vrea ei fericita păreche. Clopoţeii îşi
nădejdile: „Prostii!“ zise ea. Totuşi de bărbat. Suna modest şi drăguţ. răspândiră clinghetui, macul râse,
rămase întrucâtva pe gânduri, se — Ştiu, urmă el, că e îndrăzneală iar holbura îşi închise potirul cu
uită la pieptenii picioarelor şi nici din partea mea să vă fac o ase­ un ceas mai curând ca de obiceiu,
nu băgă de seamă că o muscă menea propunere. Ceeun biet băr­ pentru a nu turbura pe însurăţei cu
proaspătă i-se prinsă în mreajă. bat în faţa unei femei? Şi, mai priviri supărătoare.
Apoi grăi, ca pentru sine: ales, ce este un biet prăpădit ca — Mireasa mâncă toate muştile
— Adică, la drept vorbind, trebue mine, faţă de dumneavoastră, care adunate, fără a da şi mirelui mă­
să aibă cineva grija de a mai a- sunteţi cea mai mare şi mai fru­ car să guste. Dar asta nu eră ni­
duce în lume câteva ţesătoare har­ moasă femeie din tot ţinutul, dar mic. Lui îi stătea fericirea ca un
nice. îmi dau şi eu seama că am tocmai aceasta mă atrage către dvs. nod în gât, aşa că tot n’ar fi pu­
datoria de a lăsa moştenitoare, care Prirţesa întoarse privirea şi se tut să înghită nimic. Se făcu miti­
să ducă mai departe dispreţul pen­ uită la dânsul. S’ar fi prăvălit la tel şi când odată ea îi trecu piep­
tru ticăloşii de bărbaţi. pământ de frică, şi subt privirea ei, tenele pe spinare, el se cutremură,
— Se cuminţeşte, şopti şoricica, el lăsă în jos cei opt ochi ai lui. ca de moarte.
apoi o luă la fugă prin măriciniş Câţiva păianjeni,cari se luaseră după A doua zi, soarele se sculă cu
şi chemă pe toţi păianjenii rămaşi: dânsul, o tuliră, cât îi ţinură pi­ noaptea în cap.
«Cine va cere mâine mâna prin­ cioarele. — N’aţi văzut încă pe tinerii în­
ţesei, o capătă“, strigă ea. „Nu mai — Acum îl inhapă 1 strigară pi­ surăţei ?
e de recunoscut. S’a topit ghiaţa. ciorul caprei şi pătrunjelul. — Nu, zise pătrunjelul.
Inima ei e ca ceara. Nu mai prinde Dar eu nu’l atinse. Luă o muscă, — Dorm, şopti piciorul caprei.
muşte, nu mănâncă şi nu bea. Şade care tocmai i-se prinse în mreajă, — Ah, oftă şoricica. Acuma să-i
cu ochii aţintiţi si aşteaptă. Grăbi- o muşcă de moarte şi se pregăti vedeţi ce drăguţi şi pretenoşi au să
ţi-vă!“. să o devoreze, ticnită şi cu poftă, fie. Ce minuni face dragostea! şi
Domnii păianjeni se uitară neîn­ îa vreme ce se uita lung la pre­ când mai vin şi copii....
crezători, unul la altul. Nici unul tendent. — Crezi că atunci pasărea noastră
n’avea curajul să mai facă o în­ Era un biet prăpădit, cere tre­ are să cânte? întrebă piciorul ca­
cercare. Intre ei se afla însă un mura din tot trupul, crezând că i-a prei.
tânăr subţiratic, care trăsese numai sunat ceasul din urmă. Dar tocmai
cu urechea când ceilalţi vorbiau deaceea îi plăcea prinţesei. Era de — Tocmai glas de cântăreaţă nu
despre prinţesa minunată, fără a părere că tocmai aşa i-se şade prea are, răspunse şoricica, dar
rosti o vorbă. bine unui bărbat. Iar el, văzând-o cum am spus: dragostea! Ce nu
— Cred că eu am să încerc, zise că n’are de gând să se repeadă la face ea? şi râseră toţi. Răsări soa­
el deodată. dânsul, se gândi că poate să meargă rele şi râse şi el.
— Tu? exclamară ceilalţi, şi is- mai departe cu propunerea. In sfârşit se ivi şi păianjenul de
bucniră în râs. — îmi dau bine seamă, zise el, sub ascunzişul frunzelor,
Mărunţelul îi lăsă să râdă, cât că nu puteţi găsi în mine nimic — Noroc! chiscui şoricica. Noroc,
li-o plăcea. deosebit. Sunt aşa cum suni şi nu noroc! repetară piciorul caprei şi
— Cred că nu vă stau nimănui vreau să mă laud, dar dacă aşi pătrunjelul.
în cale, zise el liniştit. Doară nici putea deveni tatăl unei fete, care Dar păianjeniţa se întinseşi căscă
unul din voi nu îndrăzneşte. Eu să vă samene dumnevoastră, atunci Apoi se duse de se aşeză în mreaja
am aşa o poftă să-mi încerc noro­ mi-aşi privi ca atinsă ţinta vieţii ei, parcă nimic nu s’ar fi întâmplat.
cul. Dacă a respins doisprezece, şi aşi fi fericit. — Unde e domnul soţ? întrebă
poate că pe al treisprezecelea îl Atunci se întâmplă ceva extraor­ şoricica. Nu se îndură să iasă din
iea. Cred că ceilalţi au şi lucrat dinar. Ea luă un picior de muscă puf?
prost. Puteţi să veniţi şi voi să ve­ şi i-1 aruncă lui, ceeace la păianjeni — L’am mâncat, azi dimineaţă,
deţi cum voiu lua-o eu. insemnează cât un da. răspunse păianjeniţa.
Şi în adevăr, a doua zi îndrăz­ Tremurând de frică şi de feri­ Atunci şoricica începu să ţlue,
neţul porni. Inaintă pe cele opt pi­ cire, el se târî mai aproape de de răsună tot mărăcinişul. Piciorul
cioare, încet şi liniştit. Ramurile dânsa. caprei şi pătrunjelul tremurară de