Page 11 - 1926-34-35
P. 11
22—VIII. 1926 ------------------------------- - - - - - - - - - - - C O S I N Z E A N A - - - - ------------------------------------- Pag. 339
li-se risipiră toate frunzele, iar ra treaba asta. Acum sunt iarăş o fe şoricica. Intr’o clipă nu s’a mai vă
murile trosniră, ca de vijelie. meie liberă, de sine stătătoare. zut nici urmă dintr’ânsa.
— Dumnezeu să ne ferească! ţipă — Frumoasă poamă de femeie, — Numai să nu-i cadă greu, zi
şoricica. Sâ-ţi mănânci pe propriul zise şoricica, un blăstăm şi o ruşine seră ramurile. Scârboasă mâncare!
tău bărbaţi Iar picioru caprei şi pă pentru sexul nostru. Apoi veni toamna şi iarna.
trunjelul gemeau şi se văitau. — O „păsărică“, ziseră în bat Şoricica şedea la căldură, în gaura
In ziua aceea, ca şi în zilele ce jocură ramuriie rare de pe trurn h uri. ei, iar ouăle de păianjen, se odih-
:
urmară, domni o tăcere de moarte Dar, piciorul caprei şi pătrunjelul, niau subt scoarţa ocrotitoare a pă
în mărâciniş. Pâianjeniţa îşi păzea tăceau mulcom. mântului. Piciorul caprei şi pătrun
mreaja şi prindea şi mânca şi mai jelul, se vestejiră şi muriră. Ramu
*
multe muşte, ca mai nainte. Nu * * rile pe trunchiurile copacilor, îşi
rostia o vorbă şi se uita împrejur perdură frunzele, dar se legănau
amărâtă. A doua zi, păiajeniţa dispăru. mai departe în furtună şi ger şi
Ci într’o zi, când soarele ardea — A dat o gata graurul, povesti zăpadă, până veni iar primăvară.
cu putere, pătrunjelul se aplecă
deasupra găurei şoarecilor:
— Pst... pst... dragă şoricico!
— Ce s’a întâmplat? F R I Z U R A
— Suntem noi, piciorul caprei şi
cu mine, grâiră cele două plante.
Voiam să te întrebăm ceva. Spu- Persoanele: El, advocat, vârsta, de 40 ani.
ne-ne, te rugăm, dacă tu crezi că Ea, soţie, damă elegantă, frumoasă, păr bogat, vârsta de 25 ani,
s’ar putea ca păiajiniţa să se schimbe membră in societatea „Matroana română“.
dacă'şi depune ouăle. Locul: Salonul doamnei.
Timpul: Astăzi.
— Nu mai cred nimic, răspunse
şoricica. Nu cred ca femeia asta să
se ouă. Ea. Ah, ce tortură grozavă. (îşi El. O chemare mai nobilă nici
— Şl totuşi, aşa e. aruncă pălăria, umbrela, mănuşile că se poate.
Într’o bună zi, păiajeniţa începu plimbându-se iritată prin cameră), Ea. Da, da, te ştiu prea bine, pen
îmi vine să înnebunesc. Şedinţele tru asta m’ai luat. lnchide-mă în
în adevăr să se ouă şi în aşa chip acestea interminabile îmi scot peri bucătărie, încuie-mă cu şapte lâcate,
încât nimenea din locuitorii mâră- albi. Cocoanele noastre sunt stu leagă-mă de coada măturii, să-ţi fiu
cinişului n’au mai uitat niciodată pide, imposibile. Dj-o săptămână se roabă toată viaţa. Da, aşa ţi-ar
povdstea asta. frământă zadarnic şi nu le poţi ca- plăcea să mă vezi.
— Puh se plângea păiajen'ţa, să paclta să ajungă la o hotârîre de El. Bine, dr<gă, ce ţi-a căşunat?
se chinuiască cineva acum cu plozii. finitivă. Ah, ce chin, mă omoară Crezi că eu sunt parafu'ger, ca să
Ea depuse o grămădioară de zece cu zile. paralizez furtuna din „Societatea
ouă, apoi se sculă şi le privi nă El. Cum? Iar a dat strechea în „Matroana română?“' Ei comedia
căjită. societatea „Matroana română?“ naibii.
— Fă-ţi un cuib pentru ouă, zise Ea. (plângătoare) Dar de ce nu-mi
pătrunjelul. Ea. Poftim. începe acum şi tu cu ajuţi? Dacă m'ai iubi şi ai ţ nea la
batjocura. Nu-tni ajunge mie tortura
— Pune-te pe ele şl le cloceşte, dela societate? Mai bine mi-ai da mine numai cât e negru subt un
urmă piciorul caprei. Avem să îm un sfat precis şi hotărît: să-l tai ghie, m’ai scoate din dilema aceasta
pletim un acoperiş deasupra ta, ca sau să nu-1 tai. grozavă. Să-l tai sau să nu-1 tai?
să nu te supere soarele. El. (sare de pe scaun) Pe cine? El. Ei bine, nu-1 tăia, dacă ţi-i
— Adună musculiţe pentru pui, Cum? Plănuiţi o crimă? împotriva atât de mult la el.
zise şoricica. Nici nu ştii ce de cui? Ea. Da, ţi-e uşor ţie: Tae-l, nu-1
mâncare le trebuie celor mici. Ea. Ah, ce nesuferit. Ce crimă tăia! Asta-’i caracteristica voastră.
— Invaţă-te să te cânţi ceva, o domnule? Pârul, domnule, să mi-1 Toate le judecaţi aşa, uşuratic, su
îndemnară ramurile de pe trunchiuri.tai sau să nu mi-l tai. perficial, parc’ar fi vorba de o floare
— Prostii! răspunse păiajiniţa la El. (răsuflă uşurat) A! De asta e pe care azi o pui în vaza din sa
toate acestea. vorba? (nepăsător) Tae-I duduie, lon şi mâ'ne o arunci în gunoi. Nu
Ea mai puse patru grămăgioare dacă vrei, tae-l, ce-mi pasă mie de cumoăniţi niciodată motivele.
de ouă, apoi înfăşură fiecare gră- părul tău? El. Ei şi ce motive grave te si
măgioară într’o legătură, ţesută din Ea. Aşa. Ştiam. Aşa ai fost tu lesc să fii aşa de desperată?
fire subţ ri. totdeauna. Ch stiunile mele nute-au Ea. O sută şi o mie de motive.
9
— Tot are ea o leacă de inimă, interesat niciodată. Nu te sinchiseşti Când s’a pus problema în societa
zise şoricica. că nevasta ta cum se îmbracă, unde tea noastră eram convinsă că se va
;
Apoi păianjen ţa luă o Pgătură, umblă, ce costume poartă, cum se rezolva uşor. Dar s’au ivit atâtea
fugi o bucată de drum şl o îrgropă prezintă în societate. Asta pentru motive pro şi contra, încât uite şi
în pământ. Făcu la fel cu a doua tine n’are nici-o importanţă. Iţi place astăzi stau la răspântie şi nu mă
şi tot aşa până ce fură îngropate să mă torturezi cu nepăsarea ta. pot decide, să-l tai sau să nu-1 tai.
toate cinci legăturile. Aşa sunteţi voi bărbaţii. Tirani şi El. Nu înţeleg cari or fi aceste
— Aşa, zise ea, acum s’a ispră buşteni în ale modei. Numai bucă motive pentru de a lua o hotărîre
vit cu povestea, Şi nimic nu mă tăria, oalele şi mătura — asta este sau pro sau contra.
va putea hotărî să mai fac odată chemarea femeii în ochii voştri, Ea. Atribuţia de a î ţclege n’a
