Page 4 - 1926-34-35
P. 4
Pag 332 — — C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - - - - ------------------ -----------22—VIU. 1926
?
numi Dvapaiana, ceeace însemnează Iul său, iar el se retrase în codri, — Dragostea umană ţ -a dat viaţa,
copilul insulei. Iar după naştere fata ca şă petreacă în sfântă pustnicie iubirea cerească îţi dă moartea!
redobândi virginătatea, după cum zilele ce-i mai rămăseseră. Şi nu Santanu îşi aminti porunca, —
făgăduise sfântul. Parasara binecu- peste mult zeii au purtat pe subli nu zise, nu întrebă nimic. Dar inima
vântă pe mamă şi fiu, luând din mele drumuri ale cerurilor pe drep lui se mistuia şi misterioasa enigmă
nou drumul pribegiei. tul domnitor. nu-i dădea odihnă nici ziua, nici
Copilul crescu şi când ajunse Regele Santanu conducea cu vi noaptea. Femeea, însă, în cursul ani
flăcău se trezi în el natura tatălui tejie, şi înţelepciune treburile ţării. lor mai născu şase copii, aruncân-
său. Se hotărî să fie pustnic şi se Dar inima i-o mistuia dorinţa după du-i iarăşi până la unul, în apa
despărţi de mamă cu cuvintele : soţia promisă de zei. Din această Gangelui cu aceleaşi cuvinte, pe
— Mamă, oricând vei avea nevoe cauză — de câteori grijile stăpânirii cari le rostise la jertfirea primului
de fiul tău, gândeşte-te la mine şi îi dau voe — rătăcea pe ţărmul copil.
eu voiu fi la dispoziţia ta. Gangelui. Vâna, sau hoinărea, aş Când, însă, misterioasa femee năs
Apoi s’a retras în codri, unde teptând cu inima tremurătoare apa cu al cptulea copil, rfgele Santanu
petrecând în contemplări adânci, riţia femeei, trimisă de soartă. nu se mai putu stăpâni, şi uitând
şi-a dedicat viaţa studiului şi orân- Şi într’o zi, când tocmai îşi des de promisiune, cu inima înspăimân
duirei sfintelor Vede. Pentru această făcea rugător braţele spre apele tată, strigă către sc ţia sa:
pioasă muncă primi mai târziu nu înspumate ale fluviului, o fecioară — Spune, cine eşti tu, tainică şi
mele de Viasa, ceeace însemnează fermecătoare îi apăru în cale, agră- groaznică femee, şi de ce-ţi ucizi
orânduitor. indu-1 cu aceste cuvinte: copiii? O, lasă viaţa măcar acestui
Satiavati, însă ducea în casa re — Salut ţie, o, rege Şantanul ultim copil!
gelui pescarilor, părintele său adop Santanu, tresărind de bucurie,
tiv, viaţa ei de mai nainte. Frumu se’ntoarse spre încântătoarea femee, Femeea privi tristă în ochii băr
seţea ei, mai strălucitoare ca tot întrebând-o: batului său şi răspunse :
deauna, răspândea un farmec negrăit, Fie precum doreşti, Santanu! Dar
însutind parfumul corpului său. ţl-ai călcat promisiunea şi acuma
trebue să te las. Pentrucă, trebue
2. Bhisma
să ştii, eu sunt Ganga, zeiţa sfân
In oraşul Hastinapur domnea Pra- tului fluviu. Ascultă-mi povestea.
tipa, un mare rege din seminţia lui Cei opt Vasudeva, zei al pămân
Bharata. Din vremi străvechi acea tului, au răpit lui Vasista vaca fer
stă familie era obârşia marilor regi mecată, al cărei lapte dă tinereţe
a Ciacravarţi-Ior, cari cu calităţile vecinică. Şi când puternicul sfânt,
lor sufleteşti şi cu puterea de neîn- a cărui suprapământească putere se
frânt a armelor au ştiut să ţină în întrece cu a zeilor, a observat aceasta,
respect pe toţi principii ţării lor. groaznic blestem rosti asupra hoţi
Nici nu se putea altfel, când stră lor: „Coborâţi-vă în naştere pămân
moşul glorioasei seminţii era Bharata, tească şi suferiţi thinul de a fi
fiul regelui Duşanta şi al Sakuntalel, muritori!“ Zeii pământului m-au
pe cari odinioară zeii îi făcuseră căutat atunci şi întristaţi ml-au po
stăpâni ai întregului pământ.
— Spune, tu eşti aceea, pe care vestit ce s’a întâmplat, spunându-mi:
Când regele Pratipa simţi, că i-se mi-au sortit-o zeii? „O, Ganga, blestemul grozav al
apropie moartea, chemă la sin^ pe — Eu sunt — săspunse frumoasa. marelui sfânt apasă asupra noastră.
fiul său, care trup şi suflet era demn Fi milostivă cu noi: îmbracă haină
de strămoşii săi. Şi (ând tânărul — Dar ia seama, regele meu, să nu omenească, naşte-ne şi ucide-ne apoi
Santanu — astfel se numea — se întrebi mai mult! numai decât în sfintele tale valuri,
apropie de bătrânul său tată, Pra — Fi cine vrei, răspunse regele ca să putem scăpa cât mai curând
tipa îi zise : însufuţit, nu cercetez provenienţa de chinul de a fi muritori!“ Mi-au
— Fiul meu, îndelung purtat-am ta. Sunt mulţumit, că te pot numi câştigat inima şi am răspuns: „în
grijile domniei, — iată, mă apropiu a mea. deplinesc dorinţa voastră, dar cău-
de sfârşitul vieţii, şi pentru aceasta — Voiu fi lumina vieţ’i tale, cât taţi-mi un bărbat vrednic de mine,
depun coroana. Poartă-o cu glorie. n’o să-ţi uiţi de promisiune — spu ca în sămânţa lui să vă pot ccncepe.
Vei şti însă, că la naşterea ta zeii se fata, şi cu obraji îmbujoraţi, su Cei opt Vasudeva te-au ales pe tine
mi-au desvăluit soarta, ce te aşteaptă. râzătoare, se strânse la pieptul lui drept cel mai ncbil şl mai vrednic
Pe ţărmui sfântului Gange vei în Santanu, care, fericit, îmbrâţişă acest
dintre domnitorii pământului. Acum
tâlni într’o zi o femee frumoasă, dar al cerurilor. m-am învoit la toate cu bucurie,
ia-o de soţie, deoarece zeii ţi-au Şi după ce regele îşi conduse pentrucă te*am ţinut demn ca’n în
destinat-o. Dar ia seama: să nu te mireasa în jurul focului sfânt, trăi truparea mea muritoare să’mi fi
interesezi niciodată de origina ei, în fericită dragoste cu frumoasa lui bărbat. Zeii pământului, au promis
şi orice va face f i liniştit şi nu te soţie, până când aceasta îl născu un însă, că’n ultimul copil se va întruchipa
împotrivi ei! Vei vedea, că ea va fiu. Dar cât de negrăită a fost sur câte o optime din fiinţa fiecăruia, —
fi fericirea vieţii tale. prinderea lui Santanu, când a văzut lasă-1 să trăiască până la sfârşit
Santanu făgădui supus, că va cu groază, că soţia sa duce pe noul viaţa omenească şi să câşt’gi tu
asculta poruncile tatălui său. Cu născut pe ţărmul Gangelui şi-1 aruncă premiul în fiinţa fiului de obârşie
acestea Pratipa predă imperiul fiu- în valuri, spunând : zeiascâ. — Acum înţelegi, de ce totul
