Page 5 - 1926-34-35
P. 5
22—VIII. 1926 C O S I N Z E A N A Pag. 333
a trebuit să se Întâmple aşa. la ţi
copilul şi fi fericit. Ceasul despăr P A S T E L
ţire! a bătut, trebue să te părăsescl
Cu aceste cuvinte zeiţa a dispărut,
lăsând în urmă copilul şi amintirea Din depărtări, de undeva, pe zare,
ei în inima bărbatului frământat de îşi scoate capul soarele, — hilar
amară durere după soţia sa. Neaşteptat şi luminos apare
Regele dădu copilului numele
Bhisma. Iar Bhisma din zi în zi Spărgându-se in ţăndări de cleştar.
creştea şi se întărea, până ce a
devenit din el un tânăr de o frumu Pe vârful zdrenţuit de pădurice:
seţe strălucitoare şi un războinic Iar norii, moi şi rari, de lână albă,
fără pereche.
încep să se deşire, să se strice,
3. Renunţarea lui Bhisma Ca fulgi de-argint înşiruiţi în salbă
In timpul adolescenţei lui Bhisma
toate simţurile tatălui erau îndrep In furul zării, poleită ’n soare.
tate asupra lui şi doar cu surdă
durere se gândea la soţia plecată. Lumina se tnoadă ’n rotogoale
Când copilul deveni bărbat, inima Şi se pravale ’n ghemuri pe pripoare
fegelui Santanu fu prinsă iarăşi de Din ce în ce mai caldă 'n spaţii goale.
dorinţa de a’şi împărţi zilele cu o
soţie. A început din nou să hoină
rească, cutreerând desişurile codrilor O, mierlă 'n crâng se ceartă printre crăngi...
zile întregi la vânătoare.
Tăcerea mută peste lan coboară,
Şi într’o zi, când tocmai colinda In pădurice câteva tălăngi
pe ţărmul Iamunei, zări pe Satiavati,
frumoasa fiică a regelui pescarilor. îndepărtat şi rar un glas strecoară
Fermecătoarea femee, stând pe ţăr-
tiiul apei, îi trezi în amintire întâl
nirea cu prima lui soţie. Nu se putu Un glas ne-auzit, părută şoaptă...
împotrivi ispitei întrupate în chipul Târziu, încremenit, ascult ceva:
frumoasei Satiavati, şi-i ceru mâna E aeru ’ncropit, tăcerea coaptă
dela tatăl ei, regele pescarilor. Acesta
se’nvoi să-i dea fata, dar numai cu Coboară tot mai caldă, tot mai grea.
condiţia, ca Santanu să primească
a avea urmaş la tron pe fiul, ce-1 QONST. /?. CRiŞAN
va naşte Satiavati,
Dar regele tiu Vru să’Şi desmOŞ-
tenească pe întâiul său COpil,
Bhisma, mai cu seamă, că-1 învestise
Cu solemnitate ca luvaradja, moş Şi povesti totul. Bhisma sta tăcui mărginită, dar totuşi ÎI durea inima,
tenitor de tron. Trist se întoarse în faţa tatălui său, dar deoarece în că a fost silit să lipsească de tron
acasă, în capitală, şi ziua-noaptea nu sufletul lui nu era nici urmă de pe nobilul său fiu. Dar Bhisma îl
se gândea decât la frumuseţea Satia- egoism, răspunse dintr’odată: linişti, şi nunta avu Ioc în mijlocul
unor serbări fără pereche.
vati-ei. Abia de atingea mâncarea — Tată, renunţ la tron. Voiu merge
şi băutura. Palid şi tăcut rătăcea însumi la regele pescarilor şl ţi voiu In cursul vremei Santanu avu doi
prin sălile palatului. aduce pe Sat avati. copii dela această soţie: Citrangada
Bhisma, fiu credincios, îl privea Zadarnică fu împotrivirea tatălui. şi Vicitraviria. Dar abia crescură
cu inima strânsă, şl într’o zi îi zise: Bhisma rămase hotărît. Căuta pe copiii şi regele Santanu muri, ur
— August părinte, spune-mi, ce regele pescarilor, se prezentă şi ce mând pe strămoşii săi pe Marele
Drum. Iar Norocul, se vede, n’a pri
durere te mistue? Poate să-ţi fiu de rând pe Satiavati pentru tatăl său,
vit cu ochi buni pe urmaşii săi,
ajutor şi-o să putem înlătura necazul. vorbi astfel :
pentrucă primul copii, înainte de
Regele Santanu încurcă, doar câ — Iau martori pe cei treizecişitrei a ajunge la tron, a căzut în luptă
teva vorbe, nevoind să desvălue de zei: promit să trăesc virgin până cu un Gandharva. Atunci Bhisma,
pricina durerii Dar în urmă, după la moarte, ca nici măcar din cauza care luase asupra-şi grijile domniei,
calde şi stăruitoare cuvinte, mărtu vr’unui urmaş de-al meu să nu fie învesti ca rege pe cel mai tânăr.
risi, că o groaznică luptă sufle ceartă pentru succesiunea la tronul, (Urmează)
tească îi sfâşie inima, zicând: la care eu acum renunţ.
Datoria, ce o am faţă de tine, Regele pescarilor la aceasta, se în
luptă în inima mea cu iubirea şi mă voi şi Bhisma duse acasă cu pompa
tem că singura jertfă a acestei lupte cuvenită pe Satiavati, regeasca mi
va fi viaţa mea. reasă. Bucuria lui Santanu era ne
