Page 8 - 1926-34-35

Pag. 336 - - - - - C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - 22 -VIII. 1926

— O pasăre nu doarme suspen­ — Nu găsim aici ceva de-ale — Tu eşti o fetişcană dulce,
dată în văzduh, ziseră rumurile. gurei, ceva viermuşori, vreun pă- drăguţă, din vremea veche, râse
— Trebuie să fie o vrăjitoare, iajen? păianj n ţa. lei ce-ţi cade în mână,
şopti şoricica, care tocmai venise Piciorul caprei şi pătrunjelul nu mu'ţumindu-te cu atâta. Apoi te
iară. Să aşteptăm până se lumi­ scoteau o vorbă, erau cât pe ce să duci acasă şi laşi să te desmlerde
nează bine, poate atunci om vedea se veştejească, de frica de a nu-şi bârbăţelul şi plozii. Eu îţi spun
cum stau lucrurile. pierde oaspele. Şoricica o luă la drept, sunt croită din altă stofă. Nu
Şi, câni răsări soarele, văzură sănătoasa, ca să-şi puie pielea la dau două parale pentru alintări, dar
am poftă. Îmi place carnea,., carne
minunea: între vrejii piciorului ca- adăpost, dar ramurile lungi de pe frumoasă, gustoasă, de muscă. Şi
prii şi ai pătrunjelului, erau prinse trunchiurile copacilor, grâiau între multă... Nu cer nimănui, nimic, ci'mî
în lung şi’n lat, o sumedenie de fire ele că tocmai venise un păiajen, procur singură ce-mi trebuie. Dacă-
subţiri, cari străluceau la soare de-ţi minunat de frumos, care-şl ţesuse mi merge bine, am eu singură tot
era mai mare dragul. Alte fire tre­ mreaja, în noaptea trecută.
ceau de-a curmezişul şi formau cer­ — Nu văd nimic, zise graurul, şi meritul şi toată bucuria;' dacă-mi
merge rău, nu mă bocesc nimănui.
curi cari porniau dela mijloc, lăr- sbură de acolo. Ar fi bine să fe multe femei ca
gindu-se necontenit. Păiajiniţa îşi dăduse drumul cu mine.
— Ah ! zise şoricica, acum pri­ iuţeala fulgerului, lunecând pe dunga — Eşti grozav de crud?, z se
:
cep. Aici la mijloc a stat, dar unde unui fir; se culcase la pământ şi
o fi acum? rămăsese ca moartă. Acum se urcă şoricica :
iar la loc, se aşeză in mijlocul re­ — Prostii! răspunde păi?jin ţa.
— Aici sunt, răspunse păiajiniţa
de subt o frunză. Nu pot suferi ra­ ţelei, întinzându-şi alene cele opt Suntem toţi la M. Nu sunt mai
rea decât cei mai mulţi. In ce pri­
zele prea puternice ale soarelui. picioare.
— Putea să iasă urât de tot, zise veşte piciorul caprei şi pătrunje­
Cum îţi place isprava mea? de alt- lul, ei se ceartă pentru fluturi şi
minterea nu sunt încă gata. ea, dar acum îmi vine mie rândul.
Chiar în clipa aceea se apropie albine şi-şi fură lumina şi aerul,
— Tii! zise şoricica, îţi spun o muscă micuţă, care veni drept decâteori pot.
drept, ţi-ai durat un cuib ciudat. către mreaja de păiajen; se izbi de — Foarte adevărat, zise pătrun­
— Cuib încolo, cuib încoace, zise firele vrăjmaşe şi rămase spânzu­ jelul.
păiajiniţa. Voi aţi vorbit de cuib, rată. — E o femee de o inteligenţă
nu eu. Tu te gândeşti mereu că eu — Asta e o arvună, zise păiaji­ uimitoare, adăogă piciorul caprei.
sunt o biată femeie prăpădită, moa- niţa triumfătoare. Cu fălcile îmbui­ Dar şoricica nu se astâmpără:
leşe, ca tine şi ca celelalte. Vă în­ bate de otravă, muşcă musca, lă­
şelaţi. Ce să fac eu cu un cuib? sând-o moartă pe loc; apoi o în- „Ai un turne atât de urât!“
mă simt foarte bine, aici, subt hăpă. A~eeaş soartă o avură alte — N’am ce face, răspunse pă­
frunză. Aici e umbră şi-i bine. Fi­ trei muşte, cari se prinseră în iajiniţa. Mi l’au hărăzit oamenii,
rele de sus, sunt cursa mea; acolo mreajă. fiindcă duc în fălci puţină otravă.
prind muştele. Cum s'o înoura pu­ Păiajiniţa erâ acum sătulă. Mai De bietele muşte, pe care le prind,
ţin, mă apuc iar de lucru. li pare grozav de rău, deaceea ucid
multe insecte mici, care îi se mai orice muscă care lise aşează pe
Curând după aceea, soarele se prinseră în mreajă, le lăsă să se
ascunsese subt nouri, epoi veni o bălăbănească acolo, fără să se mai nas. Cum e fusta, aşa şi nădragul.
bură uşoară de ploaie. După ce uite măcar la dânsele. Văzând însă Totul e mai formă şi faţadă. Dealt-
stătu ploaia, păiajiniţa ieşi de subt că vine iar o muscă chipeşă, grasă, minterea nu m’aşi împotrivi să-mi
schimb numele. Ai pnteâ să-mi zici
frunză şi-şi întinse cele opt picioare o muşcă, o prinse în laţ şi o a- ţesătoare, dacă-ţi place mai bine.
în aerul umed. găţă într’un colţ, ca merinde de re­ Numele ăsta, îl poate rosti o da-
Apoi porni la lucru. zervă. micelă ca tine, fără să leşine, şi
Vedeau toţi cum trăgea din par­ — Poate să-mi prindă bine, dacă mie mi-ar prinde bine, fiindcă ni­
tea de jos a trupului o mulţime de vin vremuri grele, zise ea. do gânganie din lume nu ţese atât
fire subţiri. Apoi începu să le res­ — Fo?rte cuminte, zise şoricica de fin ca mine.
fire cu pieptenii ce avea la vârfu­ Este cel întâiu cuvânt al tău, ca- — Asta o fi aşa, zise şoricica,
rile picioarelor. Dupăce pieptănă re-mi place. Altminterea, trebuie să
firele, le răsuci la olaltă, formând ţi-o spun, nu-mi plac metodele tale, dând din cap. Dar şade urât, ceeace
faci tu, şi apoi eşti de o hâzenie
aţe groase pe cari le prinse una Eşti prea vicleană. Apoi te folo­
lângă alta, în locurile unde i se seşti de otravă, ca şaipele. Asta neiertată. :
Păianj n ţa râse: A, de asta e
părea că a rămas vreo des Irzătură, nu-i lucru cinstit. vorba. Ia’te uită dragă madam şoa­
ori unde reţeaua părea prea slabă. — Crezi? întrebă păianjiniţa în rece, îmbrăcămintea mea e prac­
Toate firele erau unsuro?s şi lipi­
i
cioase, aşa că muştele ce se apro­ batjocură. Nu cumva asta e mai tică. Straiele mele, sărăcăcioase, ce­
rău decât ceeace faceţi voi. Tu nuşii, se potrivesc cu munca mea.
piau, trebuiau să se prindă. In cursul suni din trâmbiţă, când te aproprii Slavă Domnulu* ; nu trebuie sâ mă
zilei, reţeaua fu gata şi toţi se mi­
nunau cât era de drăguţă. de pradă.. Nu-i aşa,cinstite şoarece? gătesc ca celelalte-, care se împopo-
Aşa face-o dacă aşi avea trâm­
ţoneazâ ca să aibă noroc în dra­
— Acum am aranjat totul, zise biţă, zise şoricica. Eu, slavă Dom­ gaste, să flirteze şi să se îngâmfe
păiajiniţa. nului, nu sunt hoaţă şi ucigaşă, ca Unei femei cum se cade ar trebui
In clipa aceea veni un graur şi tine. îmi adun nucile, ghinda şi ce să-i fie ruşine să facă aşa ceva.
se aşeză în vârful uneia din ramu­ se mai nemereşte, dar n’am făcut Dar, desigur, idioţii mă dispreţuesc
rile de plop. niciodată vreun rău cuiva. pentru haina mea simplă. Las’să se