Page 9 - 1926-34-35
P. 9
22-VIII. 1926 C O S I N Z E A N A Pag. 337
bucure. Mie nu-mi pasă de dânşii şi fiecare zi o mulţime de păiajeni. E frumoase, şi are să fie o cinste
îi mănânc când mi se prind în mreajă. drept că sunt mult mai mici decât pentru mine să vi-le pot oferi mâine,,
Şoricica plecă, dând din cap, în tine, dar totuşi foarte drăguţi. Poate ca să vedeţi că numai drag)stea
vreme ce pătrunjelul şi piciorul ca găsesc unul mai chipeş. Am să i mă mână.
prei şoşoteau, iar păiajiniţa stât*â spun că este aici o domnişoară, — Ce prostii vorbeşti, zise dom
ticnită în mreaji ei; stătea cu pi de-a lor, care stă şi aşteaptă pe nişoara. Ce naiba să fac cu un băr
cioarele întinse şi mistuia. ţitor. bat aşa de nemernic?
După răsăritul soarelui, se coborî — Atunci, ai să spui o minciună — Doamne păzeşte, zise el, şi a-
din nou subt frunză. Şoricica veni prestească, îi sări în vorbă păiaji- cum nu mai avea decât un singur
însă iar şi se uita în sus. niţa. Nici nu trebuie să cauţi pe ochiu, îndrăgostit, atât de crunt se
— Doamne? întrebă ea. ţitor, care să fie mai mare decât uita la dânsul domnişoara. Dacă
— Cred, z'se pătrunjelul, şi nu mine, fiindcă bărbaţii noştri sunt propunerea mea vi se pare nepo
trebuie s’o trezeşti cu palavrele toţi nişte stârpituri. Trebuie să ştii trivită mă retrag şi aştept până ce
tale. că nici una d*n noi nu credem că altădată...
— Este şi rămâne pasărea noas bărbaţii ar fi buni de vreo ispravă. — Cred că ar fi cel mai bun
tră. zise piciorul caprei. Chiar dacă Ne-am încredirţit de mult că nu lucru pentru dumneata, z'se ea. Vezi'
se poartă altfel decât celelalte pă mai noi, femeile, putem face ceva. de o şterge îndată, căci altfel...
sări. In tot cazul, ne-a arătat cins — Acum plec, zise şoricica. G3- Auzi îndrăzneală să mă hrănească
:
tea şi încrederea de a se aciuâ la sesc eu pe cel potrivit. Şi ştiu si pe mine bărbatul! ş se repezi după
noi şi de aceea cerem ca să fie gur că ai să fii mdt mai drăguţă, cavaler, dându-şl drumul în jos pe
respectată. dacă te îndrăgosteşti. firul ce-şi toarse în grabă.
— Ei aşi, ce mai pasăre ! râseră — Poţi să fugi, şoricico. Nu s’a — El isbuti să scape şi, după o
1
ramurile. născut, încă bărbatul care sâ’ml clipă, domnişoara şedea iarăşi în
— In tot cazul, e mai bună de placă. Dar tu n’ai altceva în cap mreaja ei, mai arsă decât ori când..
cât nimic, z'se pătrunjelul. decât dragostea şi alte asemenea — Ce femee! zise şoricica..
— Pasăre nu-i, începe şoricica, prostii. — Da... nu-i aşa? râse păieje-
dar, despre asta, poate să fie şi ea Păianjiniţa mai ucise o muscă, îi niţa; dar pătrunjelul interveni:
bună de ceva. Cred că e o fată puse laţul şi o spânzură, apoi se — Nici nu poate lua cineva pe
5
bătrână, nenorocită, care s’a săturat ascunse iar subt frunz . Şjricica o cel dintâi venit.
de viaţă. Poate că a părăsit-o iu luă la fugă, iar piciorul caprei şi
bitul. Aşa ceva te doare amarnic. pătrunjelul îşi împreunară capetele Iar piciorul caprei căuta dease-
Bărbatul meu dintâiu, a fugit cu şi puseră la cale viitorul. meni să înbuneze lucrurile: „Se
un şoarece alb, tocmai când deve A doua zi, înainte de amiază, se vede că nu era cel sortit“.
nisem mamă ; vorbesc din experi văzu un bărbăţel de păianjen foarte Intr’astea pretendentul nenorocit
enţă. nostim, suit pe pătrunjel, dar la o alerga prin mărăciniş şi povestea
— Poate să fie aşa, zise pătrun depărtare bunicică de cuibul „Dom cu jale celorlalţi păianjeni despre
jelul, pe gânduri, dar ce e de făcut? nişoarei*. femeia minunată, care şi-a durat
— Trebuie să căutăm s’o facem Dupăce îşi netezi vârfurile pi cuibul între pătrunjel şi piciorul
fericită, îşi dădu cu părerea şori cioarelor, ţesu câteva fire frumoasse, caprei.
cica. Dacă duce mai departe viaţa pentru a arăta ce poate, şi şi des — O asemenea frumuseţe, n’am
asta, devine din ce în ce mai amă făcea şi strângea picioarele, ca să văzut în toată viaţa mea. E însă de
râtă şi, în cele din urmă, toate por se vadă cum e la chip. Şapte din o mândrie fără păreche. M’a res
nirile mai blânde se înăbuşă într’însa. o.hii lui străluciau de iubire, pe pins ca pe un netrebnic, şi-a bătut
Dacă i-am putea găsi un bărbat... când al optulea pândia cu gnjă, ca joc de mine, dar nu pot s’o uit şi
— Da, dacă am putea, oftă pă să nu-1 înhape domnişoara... simt că din asta mi se trage moar
trunjelul. — îngăduiţi mi, duduie, să vă o- tea. In tot cazul eu unul nu mă
— Atunci poate îşi durează şi fer inima şi mâna. mai însor câte zile voiu avea.
eu un cuib adevărat cu ouă micuţe — Poate să şi dovedească cele Se uitau toţi la dânsul cu ochii
într’însul. spuse, zise pătrunjelul. mari şi-l rugau să le mai spuie o-
— In clipa aceea, păiajiniţa — Un bărbat admirabil, îl lăudă dată cum s’a întâmplat. Nu trecu
scoase capul de subt frunză: „Ce piciorul caprei, iar şoricica povesti mult şi în toată înt'nderea mărăci-
palavre mai spuneţi?“ cum Ta adus acolo. nişului se Irţise vestea despre mân
— Vorbim de tine, răspunse şo Dar domnişoara răm* se rece: „Gă- dra şi frumoasa prinţesă fără inimă.
ricica Tocmai ziceam că ar fi bine găuţa!“, zise ea. Porniră unul după altul ca să-i
să te măriţi. Nu e bine ca o fe Cavalerul nu cedă însă aşa de ceară mână, întrecându-se care mai
meie să stea, o viaţă, singură. Dn- uşor. El îşi mlădiă cochet partea de care, ca să se arate mal vred
tr’asta femeia devine curioasă şi dinainte a trupului, pândia cu doi nic. Pe şease, domnişoara i*a prins
acră. Dacă a şti ce răpitor e să-ţi ochi ca să nu i se întâmple ceva, şi i-a mâncat, după ce şi-au făcut
vezi copilaşii, să-i hrăneşti şi să-i iar ceilalţi ş?se se arătau din ce în declaraţia de dragoste; pe doi nici
introduci în v<ţă. ce mii ndrăgost'ţi. nu i-a lăsat măcar să des hidă gur?,
— Prostii! mormâi păiajiniţa. — Să nu credeţi că vin să vă unuia i-a făcut de petrecanie gau-
— Este menirea naturei, zise cad sarcină, zise el. Am şi eu rul, tocmai când voia să f3că o
şoricica. Şi poţi să spui ce pof- mreaja mea, ceva mai încolo, şi-mi plecăciune, iar unul, vizând cum
teşt, eu tot am să fac pentru tine, pot agonisi uşor cele câteva muşte îl primeşte, se speriă atât de tare
tot ce stă în puterile mele. In dru ce-mi trcbue. Ba am prins chiar şi încât se rostogoli întf’o băltoagă şi
mul meu prin mărâciniş, văd în am spânzurat cinci muşte grase, se înecă.
