Page 11 - 1926-36

5—IX. 1926 C O S I N Z E A N A Pag. 355

— Ileano, văzuşi tu azi la horă cum se apropiau chilor... întrerupe apoi vorba şi dă să stângă lampa.
<de joc întruna jandarmii şi cum sclipiau baionetele In clipa aceea un durduit lung s’aude dinspre
lor lungi?“, zise Pescaru către nevasta sa încet, în miază-zi şi se cutremură toate ferestrele. Scurt după
vremece-şi întindea pe laviţă hainele de sărbătoare şi asta apoi un fulger luminează întunericul de-afară şi
se pregătea de culcat. Nevasta diretica ceva pe Ueana-şi face semnul crucii:
masă şi coperi mai bine colţul unei fereşti cu per­ — Doamne pâzeşte-ne! Ai strâns fânul, Ioane?
deaua, ca să nu se vadă de-afară în casă. Obrajii ei — Strâns dragă, strâns. După prânz m’am dus
ardeau şi-acum şi una-două lua ulcica să bea cu ea şi i'am strâns. Mi-a ajutat şi Trandafir şi l’am pus pe
apă. Jucase toată ziua azi, şi obosise. Acum îi venea par. De pe partea asta-s liniştit, că la iarnă văcuţa
întruna să bea, ca şi când ar fi mâncat o varză um­ nu are să moară de foame.
plută cu carne de porc. Măcar că nu mâncase decât — B’ne, dragă, bine că l’ai strâns, că cine ştie,
din mazărea verde, pe care o culesese azi dimineaţă. ce are să mai fie?! Auziai ce spunea azi părintele?
— Vezi, tu, Ioane, mie-mi place tare jocul. Când Ioane, dacă ar fi războiu, eu m’aşi prăpădi de durere.
simt eu, că mă prinzi tu pe-aici pe la cingătău şi mă Să rămân eu singură cu copilaşii aceştia, şi să te ştiu
’nvârţi pe sub mână, — simt aşa ceva, ca şi când dus departe, în ploaie de gloanţe... Oh, Doamne,
aş pluti şi aş fi ca o peană de uşoară. Dar tu să nu Doamne, să nu vorbesc într’un ceas răul...
te superi, de asta, că mie-mi place jocul. Aşa-i nea­ Lovi uşor cu degetul în masă şi suflă în lampă.
mul meu. Tata, om cărunt, şi-acum chiuie şi plezneşte Ia clipa aceea un nou durduit şi un fulger nou lu­
din degete la câte-o petrecanie. Jocul eu nu-1 joc ca mină întunericul de-afară. Casa se scutură din temelii
alte femei, ca să mai schimb o vorbă cu câte-un flă­ şi geamurile par’că se sparseră. La picioarele patului
cău, să mă ştiu alintată de-o şoaptă. Nul Eu îl joc lor, copilaşii se’nvârtiră în somn pe altă parte şi Ileana
de dragul lui, că-i joc. Şi de-aceea joc cu foc şi seara se vărî tremurând şi ea, sub învelitoare.
nu mai pot. Nu mai pot, Ioane, uite nu mai pot. Acum Afară se auziră apoi picuri grei pe coperiş, ca
cad moartă de obosită şi dorm dusă până mâine. Iar şi când ar fi aruncat cineva un pumn de petrlcele.
mâine, în zori, hai Ja lucru“... Şindrilele pârăiră şi straşina începu curând să curgă.
Pescaru ascultă cu băgere de seamă la toată Cei doi soţi nu mai vorbiră multă vreme. In casă
vorba nevesti-sii. Ii place să asculte cum vorbeşte, că se făcu o linişte de moarte şi se auzia bine răsufle­
are ceva dulce şi ’n grai, nu numai la chip. El ştie tul celor doi copilaşi, cari dormiau atât de dulce şi
bine, câ-i place jocul, că e jucătoare neîntrecută, că atât de adânc. Din când în când câte-un fulger mai
multe perechi de ghete a rupt el jucând-o cât a fost lumina întunericul din casă şi bezna de-afară şi
fată, ba şi acum de când e măritată. De-aceea nu se Ileana privea atunci speriată spre fereşti...
miră şi ascultă cum dă din guriţă, dar vede în aceiaş Ploaia nu ţinu mult. Norii trecură mai departe
vreme şi cum îi umblă mânile, prinzând ba una ba şi afară se lumină încetul cu încetul. Stelele răsări-
alta. „Femeea asta-i argint viu, nu alta“ — îşi zice seră şi ele una câte una şi luna scălda în văpaia ei rece
el în gând şi priveşte cu drag cum îşi desface întreagă căsuţa. Razele ei străbătaseVă înlăuntrul odăii
din conciu părul şi-l lasă să-i cadă valuri pe umăr. şi se prelingeau pe peretele scund din faţă. In liniştea
Un păr galben, ca paiul de grâu copt, care stră­ aceasta, ca de mormânt, un greeruş începu să ţârăie
luceşte în bătaia soarelui. Ce drag îi e lui părul acesta lângă vatră şi cântecul lui subţire par’că picura viaţă
şi ochii şi faţa şi toată făptura. îşi plimbă cu drag în cuprinsul acestei căsuţe tăcute..,
och'i peste ea şi. văzându-i prin cămăşuţa subţire şi Ileana se’ntoarse ’ntr’o dungă şl luând capul iui
aibă ca zăpada cum îi stau ridicaţi sânii, zice ’ncet: Ion între mâni, zise cu un glas lin, dulce şi plin de
— Mult eşti tu frumoasă, Ileano! teamă par’că:
Ea prinde căutătura lui, duce involuntar mâna la — Oare să fie războiu, Ioane?!
cămaşă, ca şi când ar fi descheiată şi pleacă capul Pescaru oftă adânc şi nu răspunse. Ce să şi fi
în jos. O roşeaţă vie îi trece prin tot trupul şi i se răspuns, când şi el ar fi vrut să ’ntrebe aceiaş lucru...
opreşte ’n obraji, încicgându-se până 'n vârful ure­ SEBASTIAN BORNEMISA

O'O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O'C
»'O-O-O'O-O-O-O'O'O'O-O'O-O-O'O'O'O-O-O-O-O'O-O'O-O-O-O-O'O'O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O'O'O
o o
0 6
o o
o „ C O S I N Z E A N A . " o
o o
o R E V I S T A . S Ă P T Ă M Â N A L A L I T E R A R A o
o o
o 0
c PENTRU COLABORATORI: o
o B I R O U L : Manuscrisele trimise trebuiesc scrise citeţ, ABONAMENTE: o
o la rânduri rare, pe o singură pagină. Lucrările o
o nepublicate se ard. o
0 1 CLUJ, PIAŢA CUZA VODĂ PE UN AN IN ŢARĂ 300 L. O
o No. 16 ©0 IN STRĂINĂTATE 600 L, 4
o o
o 0© PENTRU AUTORI ŞI EDITORI r ©© 6
o © Lucrările trimise intr’un singur exemplar se © . o
o publică numai Ia bibliografie. Pentru recenzii
o U N E X E M P L A R 6 L E I trimiteţi două exemplare pe adresa redacţiei. UN E X E M P L A R 6 L E I 9 Q »
o Revistele fac excepţie dela această regulă. o
o 0
o
1
U-O-O-O-O-O-O-O-O'O-O-O-O-OO-O-O'O-O-O-O-O'O-O'O-O-O-O-O-O-O-O -O-O-O-O-O-O-O-O'O-O-O-O-O'O-O'O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O'O-O-O