Page 3 - 1926-36
P. 3

5—IX. 1926     .....■■■iririi. a            6  o  S  I N  2  £  A  N  A   rn ■ ■■   ...... ...................P.g. 347
                                  ll rM
       dintre copiii de şcoala, câte unul să              Glas din tumult
       citească Apostolul.
                                                     E-un chiot de lumină pretutindeni —

         Azi  programa  şcolii  primare  e           Cu 'nfricoşate prăbuşiri de grindeni
       şi mai încărcată de teorie şi abstrac­        Se dărueşte-un soare peste toate,
       ţiuni nefolositoare, cu cari locuitorii       Răsuflă zarea răzimată'n coate,
       satelor  tn  veci  nu  se  vor  întâlni.  Pe   Cu ochii roşi, cu ’nsângeraţi plămâni,
       de  altă  parte  vremile  şi  schimbările     Cu pieptu’năbuşit de săptămâni...
       de  după  războiu  au  pus  şi  la  sate           Şi-un fulg de nor, un fir de vânt,
       o  mulţime  de  probleme  nouă,  cari              Din cerul milostiv şi sfânt
       se  agită,  în  cari  vreau  să  vadă  şi          Nu-şi lasă umbra pe pământ...
       nu pot. Necesităţi de natură econo­
       mică,  probleme  practice,  nizuinţi  de      Ne-am săturat de-atâta soare,
       organizare  colectivă,  de  valorizare        De suliţele lui ucigătoare,
       a  muncii,  tot  atâtea  probleme  pe         In ochi, în cap, pe mâini, în gură
       care  poporul  dacă  le  ar  vedea  lu­       Simţim cumplita lui arsură,
       minate  prin  şcoală,  înstrăinarea  de       Ca un blestem ne urmăreşte
       care  se  face  plângere  nu  ar  putea       înfricoşata lui văpaie
       fi  întâlnită.  Căci  nime,  cu  atât  mat    Şt nu mai plouă, nu mai plouă —
       puţin  poporul,  nu  înţelege  să  sus­       Din ceru ’ncremenit şi rece,
       ţină  o  instituţie  după  care  nu  are      In fiecare zi ce trece
       şi  un  profit  imediat,  nici  nu  o         Cerşim cu braţele-amândouă
       poate  aprecia  dacă  ea  rămâne              Un fulg de vânt, un strop de ploaie...
       mereu  străină  de  preocupările
       ei  de  fie  care  zi.  Azi  cititul,  scri­  Dar, iată, s'a ’negrit un colţ de zare,
       sul,  şi calculatul nu  mai  e  de  ajuns      Jâşnesc frumoase fulgere fugare,
       Dar  nime  nu  cere  nici  sintaxă,  nici     Ca nişte monştri aproape, mai aproape
       rădăcini pătrate, ci cunoştinţe prac­          Vin norii ’n surde vijelii de ape,
       tice, folositoare în imediată legătură        Din margini până'n margini necuprinse
       cu  trebuinţele  vieţii  de  azi,  într'o     Se ’ntinde umbra lor biruitoare —
       aşa  de  mare  prefacere  subt  aspect        Şi, iată, pe câmpia chinuită
       agricol, industrial, economic.                Din milioanele de suliţe aprinse
         Poporul îşi simte instinctiv nevoile        Svârlite ’ntfuna spre pământ din soare
       şl  şcoala  primară  sătească  e  che­        Na mai rămas măcar una 'ndoită...
       mată  să  le  ajute  dacă  voeşte  să  fie         Şi ploaia se revarsă
       înţeleasă.  Nevoile  se  schimbă  dela             Peste câmpia arsă —
       o  epocă  la  alta;  şcoala  sătească               Şi plouă 'ntruna plouă,
       trebue  să  ţină  pas  cu  aceste  nevoi,          Ne-aruncă norii apă
       dând instrucţia corăspunzătoare.                    Cu braţele-amândouă..!
         Căci  ştim  cu  toţii:  nici  un  folos
       nu  are  ţăranul  cărturar  că  ştie  ce-i    ...Şi-acum... acum e-un chin atâta apă,
       substantivul  ori  adjectivul,  sau  cum      Şi nori, şi vânt, şi ploi supărătoare —
       se  formează  o  propoziţie  desvoltată,      Şi’n vremea care trece ca o apă
       lucruri cari răpesc jumătate din in*          încet, măreaţă şi nepăsătoare,
       strucţie,  nici  de  alte  abstracţii,  ci    Ni-e dor din nou măcar de-o zi cu soare.,,
       numai  de  cunoştinţele  pe  care  le         Şl’n lungile nelinişti ce ne sapă
       poate aplica în viaţa de toate zilele.        Cu ochii, şi cu braţele-amândouă
          Va fi având înstrăinarea sătenilor         Cerşim din cer o altă formă nouă...
       de  şcoală  şi  alte  motive!  Convin­
       gerea  că  deşi  a  dat  şcoala  statului,
       tot  el  duce  greul;  tulburarea  ar­        ...Şi, nu ştiu, cum se face la ’ntâmplare,
       moniei dintre intelectualii conducă­          Dar niciodată forma nou cerşită
       tori şi săteni, emanciparea unor în­          Nu ’ntârzie prea mult tăgăduită!
       văţători  pentru  cari  şcoala  a  ajuns
       a  cincea  roată  la  car,  având  alte       Iar noi, din vreme ’nchisâ sau senină,
       ocupaţii mai rentabile; dihonia stâr­         Din râs şi plâns, din noapte şi din ziuă,
       nită de luptele politice etc., etc. Dar       Din dulce-amar, din întunerec şi lumină,
       credem  că  întâiul  motiv  e  acela,  a-     Din întristări, din bucurii şi glume —
       supra  căruia  am  stăruit:  învăţă­           Trăim o viaţă şi durăm o lume,
       mântul  primar  e  prea  îndepărtat  de       Pe care s'o scuipăm de nu ne place,
       adevăratele nevoi ale lumii dela sate.         Tovarăşi, s'o desfidem cu piciorul
                                                     Şi gura noastră mii de-ocări îi spună —
                                                     ...Dar, alta mai frumoasă şi mai bună,
                                                     Nici însuşi Dumnezeu nu poate face.. /
                                                                                      TEODOR MURĂŞANU
   1   2   3   4   5   6   7   8