Page 4 - 1926-36
P. 4
Pag. 348 - C O S l N f c É A Ñ A - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - i - - - - - - - - - - - 5—IX. 1926
C E A D I N T Â I P O E Z I E Şi cu acelaşi joc grăbit cifrele îşi
urmară înşirarea mecanică. Dar,
de OCTAVIAN VOROBCHIEVICI dintr’o fereastră luminată îşi ridi
cară mângâetori privirea doi ochi
întors cu spatele la clasă, profe ruia îi pluteau toate visurile. Nu mari şi buni spre ochii turburi ai
sorul de matematici înşira pe tablă, luase nici o notă rea în cursul săp- tânărului care în noaptea aceea
cu lovituri scurte de cretă, nesfâr tămânei, aşa că nu putea fi „con trebuia să stea închis între zidurile
şite jocuri de cifre, cari apăreau cu semnat“. Pleoapele îi tremurară şi înalte ale internatului. Şi două lac-
zgomot sacadat ca la telegraf. Lipiţi un zâmbet fericit îi flufură în colţul rămi stropiră podeaua, amestecân-
de pupitre, cu respiraţia tăiată, elevii buzelor. du-se cu praful adus de atâtea căi-
migăleau în caete aceleaşi socoteli — Dar ce, n’auzi? Dumneata de câe nepăsăteare.
cari împăejenau tabla. Prin feres colo !.,. Toate capetele se întoarseră Noaptea, în sala de meditaţie a
trele deschise se revărsa peste obrajii spre el. Câţiva colegi isbucniră în internatului, în timp ce elevii hoi
palizi lumina tinerească a primăverii, râs. — Vino lângă mine şi conti năreau prin oraş, cineva rima cea
privirea albastră a cerului şi tot acel nuă ! — Şuşoteli şi glume. — N'ai dintâi poezie, pe uitima pagină a
fraged parfum al anotimpului care fost atent? Stai jos! Ai un unu! — caetului de matematici.
te îndeamnă să-ţi înalţi braţele şi
să cuprinzi în ele făptura nedefinită
pe care o simţi plutind în atmo
sferă. Un plop cu frunze mici de C I O B Ă N I Ţ A D I N O L I M P
argint ca mii de tamburine jucate
de braţe străvezii, îşi flutura pletele de MUNTEANU-MIO
peste tulpina goală şi strălucitoare
în îmbrăţişarea caldă a soarelui. Mai sunt ceasuri lungi până la coarne. De câte ori nu l’am auzit
revărsatul zorilor. Fâpturile-s adân zicând, că ş!-ar pune capăt zilelor,
Cu och’i la el, departe de ceia cite în braţele lui Morpheus sau dac’ar putea.
ce se petrecea la tablă, un singur alte braţe mai moi, doar doi zei, — Ai multă dreptate — răspunse
elev d>n fundul clasei lega frămân Phoebus şi Poseidor, coboară căs- Phoebus — dar cugetă că numai
tarea dintre ziduri cu belşugul de când din înaltul Oiimpului. Chemaţi suferind vom cunoaşte preţul plă
lumină care cânta afară. Frânturi de tatăl zeilor la un sfat ceresc, cerii. Dacă n’ar exista pentru noi
din lumea lui îi treceau aburoase s’au achitat cu prisosinţă şi acum amarul, n'am cunoaşte nici dulcele
pe dinainte... Sala de meditaţie a îşi plimbă maiestoasa lor figură nectarului şi te asigur că fără acea
internatului, cu lungi şi triste ore până când sosl-va carul lui Phoe stă beutură Ia mese, n’ai mai prin
de seară, închinate pregătirii lec bus, se vor urca împreună până la de nici un zeu la sfat. Dac’am fi
ţiilor... Dormitorul mohorât, unde mare, unde Poseidon îşi va da dru senini, fără patimi şi fără doruri,
se stingea toată larma zilei şi unde mul în împărăţia sa de apă; iar cine d ntre noi ar mai îndeplini
adormea în patul rece, fără să vi Phoebus îşi va continua rţiersuî, poruncile date de hgea cerească.
seze ca ceilalţi mâna unei mame luminând pământul. Aşa s’au înţe Ne simţind mulţumirea datoriei îm
care să-i strecoare plapoma în jurul les dar... plinite, cine ar mai cunoaşte dato
trupului... Culoarele întunecoase, Poseidon aducându-şi aminte că ria? Ce rost ar mai avea să privesc
cu uşi trânt te de vântul iernii, prin odată şi nu tocmai de mult, s’a din înaltul cerului clocotul pămân
cari îşi plimba singurătatea în va lăsat la fel din carul lui Phoebus tului, când nu l’aş înţelege. Rugile
canţele de Crăciun, când toţi ple şi crezând că va cădea în apă, s’a lor mi-ar fi fără de folos, dacă n'aş
cau... Rătăcirile de Sâmbătă seara, rostogolit drept pe o stâncă unde şti să simt bucuria dărniciei. Gă
pe stradele depărtate, când adă s’a lovit foarte, îi zise tovarăşului sesc că zeii fără patimi ar fi nişte
postii de întuneric nu i-se mai ve său: „De data asta să fim cu mai nerozi. Cugetă numai (aici zeul îşi
deau hainele vechi de bursier orfan multă băgare de seamă, pentru-ca mulcomi vo:er) la Fatalitate, cel
şi ghetele rupte... Imaginea de vis, nu cumva speriindu-ţi-se caii ca şi mai puternic dintre noi. E orb şi
zărită o singură dată, a unei tinere atunci, să mă trezesc din nou pe fără sex. Fără patimi şi fără virtuţi.
fete, cântând-la pian, într’o casă vârful vre-unei stânci şi să mă lovesc Deaceia conduce lumea şi împreună
de margine, fără să bănuiască ochii la divinul meu corp. E dureros şi cu ea şi pe noi, fără măsură şi la
calzi cari o priveau din dosul per neplăcut, ba chiar înjositor“’ După întâmplare. Pentru el nimic n’are
delelor...
aceasta începură să vorbească des preţ, nici dragostea, nici răzbunarea.
— Elevul din fund, care te uiţi pre durere, găsind că e nepotrivită Legile îi sunt deci lipsite de înţe
pe fereastră 1.. — se răsti dela cu firea zeilor. les şi bun simţ. Zeii trebuesc să
tablă vocea aspră a profesorului. — Dică şi noi suferim, cei ce s’asemene întru toate oamenilor,
El însă nu auzi. Şi ca în toate cli stăpânim lumea, întrucât ne deose căci numai cel ce greşeşte va şti
pele când visurile îi năpădeau fiinţa bim de simplii muritori? Dimpotrivă, să erte greşelile. Pentru-câ „Soar-
alrbă, degete subţiri se desprinseră găsesc că ei sunt mai favorizaţi de tea“ n’a greşit nici odată, hotârîrile
din vid şi i-se lăsară moi în mâini, soarte decât noi, căci suferind vor ei sunt neroade şi nepricepute. Din
înfiorat închise ochii şi-şi aplecă pune capăt zilelor când nu vor mai tre doi ce se luptă a ales acest zeu
obrajii slabi în palme. Venise iarăşi şti suferi, până când noi le vom vreodată pe cel mai bun? Şi-a cum
sşteptata Sâmbătă. De îndată ce îndura de-alungul veacurilor. Gân- pănit vreodată judecata?
noaptea îngenunchia deasupra pă deşte-te numai la nenorocitul de — Ori cât de înaltă va fi mintea,
mântului, putea să-şi ia din nou Hefiistos. E şchiop .şi astăzi şi su dacă nu locueşte în corp e fără de
rătăcirile spre cuibul în jurul că fere de reumă. E urât şi poartă măsură, lnchipueşte-ţi o pasere ce
