Page 5 - 1926-36

1
5 —IX. 1926 ----------------------------- ----------- C O S I N Z E A N A - - - - ■ Pag. 349
»
n’are cuib, ce sboară în veşnicie melor de oi, le arde pe toate. Mână ţlşeze picioarele chiar în faţa mea
fără odihnă. Nu va cunoaşte nici apoi armăsarii prin văzduhul fără M’am retras cu demnitate spre a
timp. nici loc, căci ne având clipe hotar, spre a nu auzi chematul stă­ nu mai vedea nimic şi urcându-mă
de odihnă, nu le va simţi mulţu­ pânului lor. Ii galopează şi apoi îi în carul cu foc, mă pusei s’aştept
mirea. Se va roti într’un cerc nebun opreşte de-odată, înspăimântându-i până ce acest orb al pat'mei se
fără ţintă şi fără nici o lege. Dure­ şi sălbătăcindu-i. Ii loveşte cu bi­ va deştepta din nebunia beţiei şi
rile sunt ceia-ce ne învaţă preţul ciul de fulgere şi când simte că va veni Ia datorie. Am adormit tot
vieţii. nu-i mai poate stăpâni s’aruncă în aşteptându-1 şi nu m’am trezit de­
Poseidon se pregăti să răspundă, mare, lăsând soarele la voia întâm­ cât în fundul mării pe coperişul
când zăresc la poalele muntelui o plării. palatului meu de cleştar, căci caii
preafrumoasă ciobăniţâ, mânându-si Neînfrânaţii armăsari nechează se speriaseră şi urcându-se într’un
turma de oi în spre înălţimi. Şi turbaţi, s’apropie de stele, se co­ sbor nebun în înaltul cerului, m’au
era atât de frumoasă această copilă, bor pe pământ, pustiind hotare pe răsturnat în împărăţia mea de apă.
încât inima amândurora s’aprinde întindere de sute de zeci de mii de Cele mai departe întâmplate nu le
de o dragoste fără margini. Cum paşb ştiu. căci iuţeala căderii m’a ameţit“.
zeii sunt încrezuţi în atotputernicia Şi se făcu un fum înecăcios în­ Vorbi apoi Ceres cerând cinci
farmecului lor, se grăbesc amândoi cât toţi zeii începură să strănute, milioane despăgubiri în aur: „Pe
într’acolo şi căzând la picioarele iar când strănută şi Zeus, se cutre­ unde trec nu zăresc decât pustiu
fetei o roagă să îi iubească. Copila mură pământul în Grecia, în ţara de morminte, n’aud decât bocete
se minunează de o îndrăsneală atât Romanilor până la Gali. de guri flămânde. Copiii muşcă
de neobrăzată şi ridicând ciomagul — Eşi, îi zice Zeus lui Hermes, sânul mamei spre a-1 stoarce de
începe să le care lovituri în soaţe, şi vezi ce poate fi. lapte şi gura nu H-se umple decât
în timp ce le vorbeşte astfel: „Der­ Când auzi prăpădul, aproape să-l cu sânge. Amanţii îşi sorb sânge
bedeilor şi ticăloşilor, v’aţi îmbătat lovească răul de înfuriat ce fu. de pe buze. Soţii îşi hrănesc so-
fără pic de ruşine şi acum vă ţineţi — Aduceţi-mi fulgerul să-l trăs­ ţHle cu sângele inimei lor. Şi toate
de prostii. Vă cărăbăniţi îndată şi nesc pe acest ticălos de Phoebus. acestea din cauza nebuniei unui
mal ales tu (adresându-se lui Po- De bună seamă îi beat netrebnicul zeu. Atotdreptule! Ne eşti tată al
sfidon) ţap bătrân şi neputincios, şi doarme dus în carul de foc. tuturora, fi aspru ca un părinte. Pe­
să n’asmuţ câinii asupra voastră...“ Phoebus desmetecit din beţia dra­ depseşte-1 pe acest nedemn cu mâ­
Deodată însă simte că ciomagul gostei aude vocea întărâtatului pă­ nia dreptăţii!
J
din mână se preface într’un lanţ rinte şi stă să leşine. Se desme- — Ce ai de z s ticălosule. se răsti
şi că e legată fără să mai poată ticeşte şi păstoriţa şi când îşi vede Phoebus către preamăritul Zeus.
mişca ; iar cei doi o sărută cu pa­ turmele arse, începe să se vaete — Nim c, răspunde cu demnitate
?
timă. cu multă jale. Lui Phoebus i se rupe Phoebus.
In acea clipă câinii de pază în­ inima auzind-o, dar n’are timp s’o Am greşit, voi ispăşi greşala.
cep s’alunge oile în spre prăpastie. mângăe, căci simte paşii înfuriatului — Isoăşirea va fi cruntă, răc­
Ciobăniţâ vede pericolul şi se părinte şi îi este teamă că va fi neşte Zeus. Drept despăgubire îţi re­
roagă înspăimântată : „Scăpaţi-mi trăznit. Aruncă deci o „beselâ“ iu­ ţin salarul pe trei mii de ani şi
turma şi vă voi asculta stăruinţele". bitei şi o ia la sănătoasa. tot atâţia ani vei sta la închisoare.
Poseidon fuge cel dinlâi la porunca Ziua vel lumina pământul, iar noap­
copilei, până când Phoebus face A treia zi Phoebus fu găsit într’o tea vei sta în celulă.
doi paşi şi se reîntoarce zicându-i: buturugă de vicleanul Hermes şi
„Lasă-Ie să piară, îţi voi da altele. puternicul Marte. înhăţat, fu dus Abia se disolvă soborul şi pă­
Dacă vrei voi preface în oi cu lână pe sus înaintea atotputernicului rintele zeilor se puse pe dormite,
de mătasă toate pietrile muntelui“ tată, care îi rade două palme în­ patru dintre atot puternici se coboară
„Ar fi minunat — ţi răspunde dată ce îl vede şi apoi (hiamă pe pe căi diferite spre locul unde
copila — numai că nu te pot crede toţi zeii la sfat. ştiau că vor găsi pe preafrumoasa
atât de puternic“. Acuza o susţinu Hermes, martor păstoriţă. Şi erau aceşti patru zei:
Atunci Phoebus preface cu un era chemat Poseidon: iar Ceres Poseidon, Marte, Hermes şi He-
semn în oi cu lână de mătasă toate veni cu o cerere de despăgubire faistos.
pietrile de pe coasta muntelui. din partea locuitorilor pământului. Când s’au văzut lângă păstoriţa,
Copila se minunează foarte când Poseidon întrebat asupra celor care se văita şi acuma, cu toţii re­
vede această minune şi curoaşte întâmplate, vorbi astfel: Preaputer- cunoscură c’au venit doar să vadă
îndată că are în faţă un zeu, dea- nice părinte şi voi toţi preaputer- locul păcatului spre a se desgusta
ceia nu se mai lăsă rugată şi iubi nicilor 1 Jur pe capul nostru al tu­ şi mai mult de păcat. Şi apoi au
pe zeu. turora, că nu voi spune decât plecat de acolo.
adevărul... Coboram împreună cu Hermes făureşte sub fruntea-i
Acestea toate le vedea şi Posei­ Phoebus din înaltul cerului, când vicleană**un plan tot atât de vic­
don, care scăpase turma, dar se re- am zăzit pe coasta sfâhtului munte lean. Vrea să se scuture rând pe
întorcea schiopotâod muşcat de un o păstoriţă de o frumuseţe uimi­ rând de aceşti rivali neplăcuţi, li
câine. După-ce îşi şterge de sudori toare. Phoebus cel dinlâ u s’aprinde şopteşte' Aphroditei că soţul ei
divina sa frunte, se gândeşte la de o dragoste neţărmuită şi fuge la Hefaistos precum şi amantul ei
răsbunare. Auzea cum nechezau picioarele ei, târându-mă şi pe-mine Marte se ţin de răutăţi, dau târ­
fără astâmpăr caii lui Phoebus şi care cercam să-i mulcomesc patima coale frumoasei ciobăniţe. Atât îi
îşi făuri un plan grozav. Se urcă prin cuvinte înţelepte. Totul fu însă trebue celei mai frumoase dintre
în carul cu foc, dă biciu cailor tur­ zadarnic. Nebunia patimei îi răpise zeiţe. Se repede într’o caleşcă trasă
baţi şi trecând pe de-asupra tur- mintea. Nu se ruşină şă-i îmbră- de doi porumbi şi îi aduce de u-