Page 6 - 1926-36

Pag. 350 C O S I N Z E A N A 5-IX. 1926

rechi pe amândoi acasă, spunân- îl iau şi alintându-1, îl duc până puternică încât se prăvale de zece
du-le că se plictiseşte şi ar vrea în mare, în palatu-i de cleştar. ori zece mii de paşi la vale.
să i se ţină de urât. Şi acum Zeus rămâne singur; iar — E Zeus — se târgue dânsul.
Lui Poseidon, Hermes i-o face copila simţindu-i măreţia privirii, îi — Jur pe ce am mai scump, jur
altcum. II ademeneşte în cel mai primeşte dragostea fără şovăială. pe tine strălucitul, meu păiinte, că
înalt vârf al muntelui şi apoi dea- — Cere ce vrei de la mine, îi am crezet că-i Hermes.
colo îi aruncă tridentul la zece mii zice Zeus măgulit de această iubire — Vin şi mă desleagă ticălosule,
de paşi la vale. Neputinciosul de supusă. răcneşte de undeva din înălţimi,
Poseidon nu va mai putea coborî, — Să îmi dai zece turme de oi, Zeus.
până ce nu îşi va avea tridentul fără să mi Ie furi şl apoi să îmi
drept razim. Inzădar răcneşte: mai dai o ciurdă de asini şi una Hefaistos se târeşte în genunchi
„Quos ego“, Hermes e la picioa­ de câini; iar pe de asupra un munte şi sărutându-i mâna îl desleagă.
rele ciobăniţei şi o mângâe. de aur. Aşteaptă să fie bătut şi mult se bu­
— Mai întâi de toate, vreau o — Şi la ce îţi trebue o bogăţie cură când îşi vede părintele tremu­
turmă ce oi, ţipă fata. Prefă arbo­ atât de mare? rând şi dispărând undeva în văz­
duhuri.
rii pădurilor sau pietrile pământu­ — Vreau să mă mărit, iar lo­
lui în oi cu lână de aur. Până a- godnicul meu e foarte lacom. Hera se duce la ciobăniţă şi în-
tunci nici un cuvânt de dragoste. Zeus îi aduce îndată turmele ce­ căerând-o de buclele-i de aur, o
Şi Hermes preface o pădure în rute, rămânând ca muntele de aur bate cu sete. Ciobăniţă se tângue
oi cu lână de aur. să-l primească în ziua nunţii. şi se jură că e cea mai puţin vi­
— Acum îţi primesc dragostea, »«! novată dintre toţi, dar n'a putut re­
S3S
zice copila şi ameţeşte de bucurie. zista atotputerniciei zeilor. Hera
Hermes se gândeşte în mijlocul continuă să o bată fără să se obo­
beţiei dragostii cum să-i fure turma sească şi numai într’un târziu o
1
după-ce se va plictisi de fată. >5 întreabă:
— Ce ţi-au plătit pentrucă i-ai
In această vreme o nimphă îi iubit?
aduce tridentul Iui Poseidon, care — Mai nimic. Ceia-ce mi-au dat
coboară în grabă, dornic de a-1 cu stânga, mi-au luat cu dreapta,
snopi în bătae pe cel ticălos de doar ăst din urmă mi-a lăsat zece
Hermes. Ajungând pe nesimţite, turme.
reuşeşte să-i croiască două cu tri­ — Ţi le voi lua înapoi, lăsându-ţi
dentul, mai înţepândU' 1 în fugă în- numai atâtea câte ai avut, — şi acum
tr’o parte a corpului. te cărâbăneşte. Să nu te mai prind
Hermes tot ticălos se preface în- în apropierea Olimpului, c’apoi ai
tr’un câine şi alungă turma de oi, păţlt-o!
lăsând pe biata fată în culmea dis­ Cineva îi şopteşte preacinstitei
perării. Hera, că soţul său ar fi la ciobă- Copila îi sărută mâna şi apoi
— Nu plânge, îi şopteşte Nep- niţă. Obrajii ei s’aprind de o mâ­ pleacă cu oile la vale. Când simte
tun, dacă vrei voi preface peştii nie divină şi poruncind la sine pe că e departe şi Hera n’o mai vede,
râului în oi cu lână de diamante. Hefaistos, îi zice: „Hermes e la scuipă dispreţuitoare zicându-şi:
— Nici un cuvânt ticălos bătrân. păstoriţa din vale. Aruncă cu di­ — Zău e mult adevăr în pro­
N’o să mai cred de azi înainte ni­ băcie de aici un laţ din fir de verbul: „C'ne s’amestecă în tărâţe,
mănui. Toţi m’au înşelat şi tu ai plumb, astfel încât să îi piinzi pe îl mănâncă porcii“.
amândoi îmbrăţişaţi. Şti, cum ai
să mă înşeli. Mai scuipă odată în spre Ollmp
— Jur pe barba mea că mă voi prins odată pe Marte.“ şi dispare în vale.
purta cinstit! — Nu cumva e Zeus cel la păs­
— Atunci dă-mi o turmă de oi toriţă? Să mă ferească atunci cerul...
iar lâna să le fie ca la cele obiş­ — Te asigur că e Hermes şi că
nuite, cred că aşa n’au să mai lă- vrem să râdem pe socoteala Iul. Rugăm pe abonaţii noştri ră­
comească la puţinul meu. Laţul fu aruncat şi îl prinde pe maşi In restanţă cu plata abo­
Şi Neptum preface peştii râului Zeus de picior, iar tatăl ceresc
într’o turmă de oi cu lână albă. simte viclenia şi pe Hera, de-aceia namentului să binevoiască ane
In patul lui de aur Zeus încearcă se preface într’un câine cu păr lă­ trimite cât mai neîntârziat su­
înzadar să doarmă. Se răsuceşte la ţos şi o ia la sănătoasa.
stânga şi la dreapta şi nu vede Câinii cei mulţi văzând între ei mele ce ne datorează. Revista
înainte-i decât ciobănite cu păr de pe unul strein se pun pe lătrate şi costă mult şi nu se sprijină
aur. întârându-se unul pe altul, încep decât pe ajutorul ce-i vine dela
— La urma urmelor fie ce o fi să-l scormonească.
— se gândeşte în sineşi şi îmbră- abonaţii săi. De aceea credem
cându-se de sărbătoare începu să Soseşte şi Hera şi Hefaistos. că apelul acesta va fi înţeles
coboare şi el muntele. — Vicleanul de Hermes s’a schim­
Aici îl găsi pe Poseidon şi se bat într’un câine — se preface şi urmat.
mânie foarte; „Tu quoque?“ răcni Hera — cearcă şi îl prinde şi adu-
supărat şi îl asvârle cu un bolovan mi-1 înainte.
drept în creştet. Neptun se rosto­ Hefaistos aruncă laţul şi-l înhaţă,
goleşte până în undele râului, care dar vai, simte o smucitură atât de