Page 7 - 1926-36
P. 7
5—IX. 1926 C O S I N Z E A N A Pag. 351
C R O C O D I L U L li răspunsei cu un zimbet modest:
Mă întreba dacă romsnul e prost
„Cred că e bun, are să facă vâlvă“.
de VICTOR RAKOSI
— Atunci n’am ce face cu dânsul.
Traducere de I. Const. Dfldbaia — Cum, n’aveţi ce face cu un
roman bun?
Intr’o dimineaţă, când paznicii jutor în biroul advocatului Dr. Bi- — Mie mi-ar trebui, dar nu-i
grădinii zoologice se coborârâ în haltk şi şefjul meu mă însărcinâ cu trebuie publicului. Publicul e sătul
peştera crocodilului, văzură cum din pregătirea procesului. Noi o repre- până ’n gât de aşa zisele romane
gâtlejul monstrului atârna afară un zintam pe văduvă. bune. Gazetele se prăpădesc de
picior în pantalon pestriţ şi pantof Redactai o acuzare atât de fan laude şi nici unul nu se vinde. Dar,
de lac. tastică în contra grădinei zoologice ştiţi ce? scrieţi un roman prost.
Ei puseră mâna pe făptaşul ne în genere şi a crocodililor îndeosebi, — Cum, adică?
cunoscut şi-l traseră afară. Aflară descrisei jalea văduvei în cuvinte — Vă dau reţeta: câteva sinuci
atunci că nu era altcineva decât atât de mişcătoare, încât şeful deri, femei perfide, bărbaţi înşelă
cassierul Alfons Csokor*), care o- meu îmi spuse: Vezi, Condor, în tori, foarte multe fabule, diferite
bişnuia să-şi petreacă timpul liber dumneata se pierde un romancier. taine. Pun să-i facă ilustraţii şi-l
în grădina zoologică. Nu ţi-ai încercat niciodată talentul public în fascicule, câte cincispre
Crocodilul era patima lui, îl hră- pe câmpul literelor? zece creiţari.
nia cu franzeluţa, îl mângâia, cu — Ba da, am tradus o carte de Primii propunerea şi scrisei un
un cuvânt cei doui trăiau într’o bucate. roman de grozăvii spăimântătoare.
prietenie atât de bună, încât cassie — Şi de ce n’ai mers mai departe? Pe directorul grădinii zoologice îl
rul ar fi fost în stare să încredin — Am făcut numai un popas. descrisei ca fioros duşman al oame
ţeze fiarei..., a doua cheie a cassei — Te povăţuesc să porneşti la nilor, un monstru, care, pentru stâr-
de fier. muncă, tinere. pirea oamenirii, importeazâ la noi
Dar prietenul necredincios îl în Încurajarea aceasta îmi făcu bine. pe cei mai feroci crocodili din
ghiţi într’o bună zi, şi în aventura Şeful meu era un cunoscător al adâncimile Nilului.
asta îşi găsiră amândoi moartea, meseriei scrisului. Pela 1845 a scris Văduva apărea ca o cochetă, dră
crocodilul, ca şi cassierul. mult în „Frankenburgs Lebensbil guţă a tuturor husarilor, care prin
După o jumătate de oră, plârgeau der“. M’am aşternut îndată pe lu necredinţa ei şi-a mânat bărbatul
în peştera crocodilului un bărbat cru, abordând tema crocodolismului; la moarte, adică... în gura croco
şi o femeie. Femeia era soţia lui îi cunoşteam toate căile şi cărările. dilului. Pe bărbat l’am descris ca
Alfons Csokor, bărbatul era paznicul Altcineva ar fi scos de aici un ro înstrăinător de bani publici. Altceva
crocodililor din grădina zoologică. man umoristic, dar eu eram un a- n’am ştiut ce să fac cu dânsul.
— N’ai să mai verşi lacrimi! se dept al şcoalei naturaliste. După Pe coperta fiecărei fascicole se
văita paznicul, desmerdând solzii fiecare pagină de gânduri negre, resfâţa o ilustraţie, şi ce ilustraţii.
asprii! urma o pagină de grosolanii: Co Fiecare gravură prezintă o noapte
— Cine are să mă ducă pe mine piii n'aveau nici un respect de întunecoasă, un colţ de stradă şi
la expoziţia din Paris? plângea părinţi, ginerii se îndrăgostiau de un bărbat înfăşurat într’o mantilă,
femeia. soacre; locuinţele descrise, erau cu un pumnal ameninţător în mână.
— Şi numai decât i-a trebuit un toate murdare si nu găseai acolo Poporul nu poate trăi fără aseme
cassier, se tânguia paznicul, când nici un singur om sănătos la trup nea năsdrăvănii. La a cincea fasci-
eu îl hrăniam atât de bine. Şi cel sau la minte. Eram mândru de ro colă, îmi sări în cap văduva, la a
puţin dacă-şi alegea un cm slab! manul meu şi aveam siguranţa că şasea mă înhăţă directorul grădinii.
L’ar fi înghiţit fără să se înnece. va fi confiscat în Austria, în vreme Ajunsei într’o situaţie comică.
Sfârşitul bocetelor a fost că văduva ce în Franţa va ajunge la cincizeci
a intentat proces grădinei zoologice, de ediţii.*) Trebuia să cumpăr un nou cro
cerând despăgabiri. Cu povestirea propriu zisă nu codil pentru grădina zoologică, iar
Dar grădina porni acţiune contra mi-am bătut prea mult capul, în pe văduva casierului s’o ieau de
văduvii, motivând că un crocodil schimb am descris cu multă grijă nevastă. *Numai aşa, mi se spunea
face mai mult de cât un bărbat. viaţa sufletească a bărbatului, a că pot fi iertat şi să nu se facă alţi
Văduva ceru să se chieme experţi femelei şi a crocodilului, iar unde paşi împotriva mea.
pentru a decide în această contra- nu mă ajuta inspiraţia, turnam prostii Dar romanul nu-1 mai puteam
versă. Ministeriul ameninţă cu o impresionante. Era un capitol de o continua, — aceasta era a treia con
cercetare judecătorească, la care tre sută de pagini, care-mi plăcea mai diţie. Dar romanul se trăgea în
buia să fie chemaţi ca pricepători ales: descrierea construcţiei unei douăzeci mii de exemplare şi aşi
în materie câţiva crocodili bătrâni. case: cărămizile, piatra, grinz’le, fi fost un tâmpit, dacă nu-1 sco
Grădina zoologică declară că mortarul, fiecarea avea câte un ton, team mai departe. M’am însurat dar
crocodilul era un animal neastâm câte un sunet, după cum era cioc cu văduva. In ch'pul acesta, ea mă
părat, pe când cassierul dimpotrivă, nit, cioplit sau aruncat. Numai imi iertă, şi fiind că pusese mâna iar
prin urmare cassierul trebuia să tarea acestor sunete diferite, ocupa pe un bărbat, ea iertă şi grădina
bage de seamă ca să nu fie înghiţit zece pagini. zoologică. Mulţumită acestei împre
pecând crocodilul n'avea datoria să Când opera fu gata, o dusei la jurări, grădina’ mă iertă şi ea pe
poarte grija ca să nu înghită pe un editor vestit, care a sprijinit tot mine.
cineva. deauna pe naturalişti. Dar grădina tot n’avea crocodil
Eram pe vremea ceea primul a- şi pentru aceasta ea continuă să
*) Autorul avea desigur o părere greşită
*) Cetiţi: Ciocor. despre scrisul francez, (Nota tr.) urmărească pe nevastă mea.
