Page 4 - 1926-37
P. 4

Pag. 360----------------------------------- — c  o  s  i n  z  I  e  a  n  a  - - - - - - - - - - - - - - - - - -  -----------------------------12—IX. 1926’

             să încerce să biciuiască marea în­  puri de strigoi, va înspăimânta şi    Când  au  venit  duşmanii  şi  au
             furiată?“                           armăsar şi stăpân, le va deschide   dat  peste  cimitirul  cu  morminte
               Marele preot se trezi. Visul stă­  prăpastie, rostogolindu i în braţele  proaspete s’au umplut de o spaimă
             ruia în mititea sa  viu ca o icoană.  morţii.                           neînţeleasă.  Caii  lor  tremurau  şi
                              r
             Şoaptele mormintelor i se închie-     —  Soldaţii  supuşi  poruncilor  nechezau înspăimântaţi, neîndrâs-
             gau în cuvinte desluşite stăruitor şi  până atunci, se vor revolta ucigân-  nind  să  calce  pe  pământ  de  ţin­
             neîncetat.                          du-şi mai marii lor. Blestemul des­ tirim, loviţi până la sânge de pin­
               Arătându-se poporului le spuse    face legăturile de jurăminte.       tenii ascuţiţi ai stăpânului, săltau
             visul; iar aceştia cuprinşi de spaimă   —  Dumnezeu ne cere nouă, oa­   nebuneşte şi rupând frâul s’aşter-
             îi întrebară asupra înţelesului.    menilor, minunea. Ne cere cea mai   neau într’un galop repede ca vântul,
               Preotul  le  vorbi  sub  stăpânirea   înfricoşată jertfă care. s’a adus vre­  sburau fără ţintă, urmăriţi de bles­
             inspiraţiei dumnezeeşti.            odată. Să ne înjunghiem pruncii şi   temai morţilor, până când cădeau
               —  Dumnezeul atotputernic, fă­    să-i astupăm cu mâ nile noastre, li   morţi, ucigându-şi stăpânii sub gre­
             cătorul  de  minuni,  ne  cere  nouă   vom boci şi pe ei şi ne vom boci   utatea lor.
             oamenilor minunea. Să tăem pră­     şi  viaţa  noastră,  urmându-i  în    Oastea  din  urmă  îşi  împingea
             pastia adâncă până în mijlocul pă­  moarte.                             înaintaşii încrezuţi în paterea nu­
             mântului, să legăm cer de pământ,     —  Nu  va  rămâne  decât  o  sută   mărului. Vedeau moartea şi se în­
             înch zând calea duşmanilor.         de  perechi,  păzitori  ai  amintirii   tărâtau să se lupte cu ea. B estemul
                —  Vom  aşterne  în  drumul  lor   noastre. Vor scăpa de urgia duş­  îi pândea însă pe toţi cei ce călcau
             un cimitir proaspăt, un cimitir din                                     pe pământul sfânt al jertfei. Cădeau
             copiii, taţii şi soţiile noastre. Fie­  manului, căci au hJtar un cimitir.   otrăviţi de mireasma aerului. Sim­
                                                 Ei rămân să povestească nepoţilor
             care  din  noi  va  jertfi  ce  are  mai   despre  jertfa  noastră  şi  noi  vom   ţeau cum li se strecoară în 'minte
             drag. Mama copilul, bărbatul soţia,   trăi în ei. Murind, rămânem nemu­  nebunia şi uitând de lege şi jură­
             logodnica iubitul.                  ritori în amintirea celor ce trâesc.   mânt, ridicau arma împotriva ca­
               Ne vom aşterne trupurile în dru­  Toţi  vom  fi  un  mormânt,  vor  fi   pilor. Cel ce îl ucideau veneau îtir
             mul lor şi le vom opri mersul, cu   însă suflete să îngrijească de flo­  locul  lor  spre  a  se  împlini  bles­
             blestemul,  pe  care  pot  să-1  ros­  rile din ţintirim.               temul.
             tească sufletele celor morţ'. Vom                                         încercau să dărâme crucile albe,
             sfinţi pământul prin morminte. Cine   —  Pregătiţi vă de moarte. Zice-ţi   să strivească în ele otrava bleste­
             va îndrăsni să treacă în goana cai­  ultima  rugăciune,  să  plecăm  cu   mului.
             lor peste mormintele sfnte? însuşi   sufht împacat în cealaltă lume. Cei   In miez de noapte se simţeau su­
             moartea  va  veghia  la  căpătâ.ul   ce  vor  să  trăiască  să  s’aleagL  O   grumaţi de mâini reci şi puternice
             nostru, neînvinsa moarte şi ne va   jertfă  fără  cred'nţa  celui  ce  o  dă   şi crezându-şi prietenii drept duş­
              răsbuna. Vom scrie pe fiecare cruce  e mai neplăcută Iul Dumnezeu de­  manii, se ucideau unul pe altul.
             blesteme îngrozitoare. Ne vcm pre­  cât un păcat.                         Falnica oaste pierise fără urmă.
             face sufletele în otravă şi ameste-   Dar  nimeni  nu  voia  să  fugă  de   Se  nimicise  cum  se  destramă  o
             cându-ne  cu  aerul  cimitirului  le   moarte  şi  atumi  au  cerut  sorţii   pânză  de  păianjen  în  bătaia  vân­
             vom spurca sângele. Ne vom pre­     să-şi aleagă pe ce-i ce vor rămâne.  tului.
             face în stafii, a căror somn a fost   In  noaptea  aceea  s'a  adus  cea
             turbat şi vom sugruma pe cei bles­  mai mare şi cea mai sfântă jertfă.
             temaţi  Spada  duşmanului  se  va   Un popor se jertfea pe altarul ne­    Au  trecut  sute  de  ani.  Cei  ră­
             frânge în piatra dela căpătâiul nos­ muririi. Toţi erau demni de moarte.   maşi  din  poporul  cel  mic  se  în­
             tru.  In  muz  de  noapte  ne  vom   Nimeni nu blestema şi nimeni nu    mulţiră şi au început să simtă pă­
             preface în monştri cu nri de ochi   plângea. Mamele îşijungh au prun­ mântul  prea  strâmt  ptntru  ei.  In
             şi vom speria caii ce pasc iarba o-  cii şi apoi îşi împlântau în sân a-   cimitirul sfânt, iarba crescu bogată,
             trăvitâ.  Stăpânilor  le-om  tulbura  Celaş  cuţit  cald  încă  de  sânge.   iar  caii  lor  flămânzeau  pe  râpele
             somnul cu vise groaznice şi răsbu-  Mureau cântând şi proslăvin d pă­   sterpe. Pământul cimitirului aducea
             nătoare.                            mântul carei-a hrănit şi care leva   roade  bogate  pe  urma  brazdei  de
               —  De partea noastră va sta taina  da odihna de vec*. Chioteau ca ia   plug, ia ei în colţul de ţară munca
             înfricoşată a morţii. Vom picura în  un ospăţ. Se căsătoreau cu moartea,   era răsolătită cu sgârcenie.
             urechile lor murmurul misterioase­ îşi  Lg  deau  pruncii  ce  abia  ştiu   — Morţ i sunt lipsiţi de trebu­
             lor morminte. Vor vorbi bu’gării ci­ sa  rostească  cuvântul  mamă,  cu   inţe. Ei nu cer pâine, pe când co­
             mitirului în cuvinte aspre şi ame-   moartea.                           pii noştri flămânzesc. Amintirea lor
             n’nţ-toare. Luna va lunrna schelete   T ta îşi îngropa pe toţi cei avuţi   o  avem  în  suflet,  să  arăm  peste
             înfricoşctoare, întunericul va purta  dragi şi apoi se culca şi el lângă ei.  truourile lor. Până când să ne în­
             ochi de str'goi. lumina zilei va a-   Cei  rămaşi  au  scris  pe  fiecare  chidă un cimit’r drumul spre viaţă?
             răta  pete de sârge încă vii. Cân­  piatră de la căpătâiul morţilor ma­  Le-am plăt t tot ceiace le datoram,
             tecul privighetoarei va fi aducător  rele blestem: „B estemat să fie ori­ neturburâtidu-le odihan secole dea-
             de rele, ca ce! de cucuvae.         cine  ar  încerca  să  tulbure  pacea  rândul.  Dar  fără  somn  sunt  c**!
               —  Le vom aşterne în drum un      celor  duşi.  Să  îi  sece  sângele  în   morţi,  de  ce  să  ne  mai  încetin'm
             cimitir,  iar  caii  lor  sălbatici  vor  vine, să i se strecoare* nebunia în  paşii  când  trecem  pe  lângă  mor­
             tremura în apropiere de morminte,  suflet. Inima i-o roadă viermii spai­ mântul lor. Oasele le vor fi tot atât
             vor necheza de spaimă şi aruncân-  mei.  N’dbă  parte  de  odihnă,  nici   de  mulţumite  dormind  sub  rădă­
             du-şi stăpânii din şea îi vor zdrobi  dor  de  ţară,  nici  dor  de  soţie.  Să   cina  grâului,  precum  dorm  acum
             cu cop t le. Pe cei mai îndărătnici   piară fără mângăere şi fără urmă!“  sub f ori!
             îi  vor  purta  în  besna  nopţii,  iar   Au  sădit  fiori  pe  morminte  şi   Aşa  vorbiră  cei  răi;  iar  alţii  le
             Sufletele noastre urmându-i îo chi­ le-au udat cu lacrimile lor.        răspundeau:
   1   2   3   4   5   6   7   8   9