Page 5 - 1926-37
P. 5

12-IX. 1926                        ----------- C  O  S  1  N  Z  E  A  N    A  - - - - -         Pag. 361

           j
       —  J rtfa  părinţilor  noştri  a  fost   Holdele  erau  bogate  bobul  de   Vântul rec**, subţire, ici colea câte
     mare ca o minune. Se cuvine să le  grâu plin şi galben ca aurul. Pâi­   un  brăduleţ  rătăcit  te  face  atent,
     păstrăm  amintirea  în  veşnicie.  Ei   nea era aibă şi nutritoare.     că eşti deja ia munte şi peste pu-
     s’au făcut vrednici de acest prinos.   Sa încinse sărbătoarea belşugu­  ţ n vei ajurge la ţintă.
     Ne-au scăpat de peire, lăsându-ne  lui în întreaga ţară.                  D;r acum urci din nou. Cu „Gră­
     numele. Acum să-i alungăm din lă­     Pe  când  însă  se  veseleau  şi  îşi   dina*  ai  întrat  deja  în  regiun'le
     caşurile sfinte? Mai f -va jertfă, când  băteau joc de morţ', veni dinspre   Păltinişului. De aci încolo drumui
     nu’va fi răsplată? Suntem noi oare  hotare un sol şi îi vesti că năvă­  te  duce  ca  printr’o  alee.  Brazi,
     în stare s’aducem o jertfă tot atât  lesc din apus popoare fără număr.  brazi încotro îţi privesc ochii, un
     de minunată? Numai când ne sim­       Inebuniţi au prins arme să se a-   aer  curat,  îmbălsămat  te  face  să
     ţim tot atât de vrednici să ne jert­  ppre.  Au  incins  sabie  şi  cei  mai   resniri din toate puterile.
     fim,  putem  cita  de  strămoşi.  Dar  slabi, dar erau un strop în mijlo­  Peste  puţin  se  iveşte  înaintea
     când noi suntem pigmei, să îndrăs-  cul mării duşmane.                  ochilor  ca  un  salut  de  „Bine  ai
     nim să dărâmăm pe ce mai sfântă       Cimitirul cu holdele sale hrănea,  venit“  înscripţiunea  „Sanatoriile
     dintre amintiri. Vom deschide drum iar  nu  înspăimânta  duşmanii.  De  Păltiniş“; câţiva paşi încă şi le vrzi
     liber duşmanilor noştri, fără s’avem crucile dărâmate îşi legau caii, lă-  înaintea ta; ai sosit Ia t'ntă.
     tărie în braţe şi bărbăţie în suflet.  sâudu-i să pască. înaintau fără îm­  Sanatoriile au o situaţie adevărat
     Să dărâmăm un temp’u fără să clă­ potrivire. Cuceriră şi pustiiră ţara  pitorească.  Pe  un  plai  destul  de
     dim un altul în locu-i ?            din  margine  in  margine  şi  piatră  spaţios, ferite de vânt, cu faţa spre
       Aceştia erau cei puţini şi buni.   peste piatră n’au mai lăsat din ţara,  apus, înconjurate de păduri de brazi
     Cei  mulţi  au  început  să  are  şi  să   care şi-a bătut joc de amintirea ne­ şi înaintea ochilor cu o privelişte
     samene în cimitir.                  muritorii )r strămoşi.              admirabilă, ele îţi oferă tot ceiace
                                                          *
                                                                             omu'ui  e  mai  bun  şi  scump  pe
                                                                             lumea asta : sănătatea trupească şi
     P      Ă     L      T     I   N     I   Ş      U      L                 sufletească.
                                                                               Primele vile sunt ale sanatorului
                                                                             militar al corpului 7 armată cu 14
                                                                             camere  de  locuit,  având  fiecare
                                            AGATA ARDELEAN COL. JÜSTEL       câte 2—3 paturi. In decursul răs-
                                                                             boiului sanatorul militar ca şi acel
       La o înălţime de 1435 m. adică  ţinute în cea mai bună cond ţie şi    al reuniunei ardelene carpatin«* au
     1000  m. mai  sus decât Sibiul, se  începând  dela  aşa  zisa  „Curmă­  fost devastate complect. Numai cu
     află staţiunea climaterică Păltiniş,  tură“, au fost făcute în anii 1899 —  greu s’au putut reface aceste ins­
     cunoscută  atât  de  bine  la  noi  şi   1901  de  pionierii  din  Alba-lulia  talaţii.
     în străinătate, unde chiar si iarna   sub comanda unui locotenent, azi    După  răsboiu,  în  primul  an  al
     se adună lumea, care iubeşte spor­  colonel în armata noastră.          redes<  hiderei,  mă  aflasem  şi  eu
     tul, munţii  şi natura şi vrea să-şi   începând cu luna Mai, în zilele  sus.  Ţin  şi  azi  încă  minte,  cum
     recreze sănătatea de v’aţa nesănă­  de serbătoare e un adevărat pele­  după o noapte nedormită dimineaţa
     toasă dela oraş.                    rinaj, înspre Pâltimiş. Căruţe pline  abia  m’am  putut  ridica  de dureri
       Numele Pă’tiniş cuprinde un far­ în  deosebi  de  persoane  mai  în  în  tot  corpul.  Credeam  că  era
     mec  atrăgător  pentru  toţi  aceia,  vârstă şi copii veseli, pentru cari  influenţa  aerului  de  munte  sau  o
     cari au petrecut câtva timp acolo.  mersul pe jos e prea obositor, apoi  răceală straşnică. Era însă numai
     Dar  fiind  muiţi,  cari  nu  cunosc  cete de excursionişti, fete şi băeţi   aşternutul  neobicinuit,  aspro,  de
     staţiunea aceasta atât de romantică,  cu  raniţele  în  spate,  cântând  şi   pae. In anul al doilea se făcuseră
     voesc  să  descriu  numai  în  scurt,  chiuind îşi iau drumul tot către a-   unele  ameliorări;  dar  un  incediu
     fără să devin plictisitoare, unele din ceiaşi ţintă.                    a  distrus  pavilonul  cel  mai  mic,
     frumuseţele ei.                       Singura  parte  puţin  monotoană   unde  se  află  popota  şi  bucătăria.
       Călătoria dela Sibiu până sus la  este dela termirarea serpentinelor  Cu  piţ  nii  bani,  cari  erau  la  dis­
     Păltiniş s’ar părea puţin cam obo­  până ajungi pe „Valare“. Dela ser­ poziţie şi cari s’ar fi folosit pentru
     sitoare, dacă nu ar fi drumul atât  pentine până acolo nu se mai urcu  un aranjament mai comfortabil în
     de frumos şi panorama, care se în­  aproape  nimic,  drumul  pare  însă  camerile de locuit, se clădi din nou
     făţişează înaintea ochilor, atât de  foarte lung.                       paviionul cel mic, al cărui coperiş
     fermecătoare.                         Ve „Valare“ totdeauna suflă un    de tinithea, din economie este fă­
       Pentru mine e o mare desfătare  vânt subţire,- rece, care pătrunde  cut  din  cutii  de  pesmeţi  adunate
     să privesc din ce în ce ajurg mai   până  la  oase.  Involuntar  bărbaţii   dela diferite regimente.
     sus, la calea făcută în urma mea.  îşi încheie mantalele şi cucoanele     Azi camerile sanatorului miiitar
     Îmi pare, că mă înalţ asupra vieţei  îşi strâng blana pe lângă gât.    sunt, ce-i drept, tot simplu dar cu
     de rând, îmi pare, că ajungând iot    O frumuseţe deoscbiiă are „Va-  destul comfort aranjate. Administra­
     mai  sub, mai  sus,  las  toate  năca­  larca“, că nu e acoperit de flori de  torul  sanatorului  a  găsit  de  unde
     zurile, toată mizeria şi toate grijile,  multicolore ca în g niral natura, ci  să  ne  pună  în  camere  în  anul  a-
     cari sunt legate de viaţa de jos.   variird  după  anotmo  de  f  ori  c!e   cessta har şi c g nzi ia dispoziţie,
       După  o  cale  d>  un  ceas  deia  o singură coloare. Aşa 1-cm v’zut  ceiace a cu cert inimile tuturor cu­
     Sibiu prin comuna Răşinari, c; re   eu odată de tot aib; cu aită ocazie   coanelor, căci oriei m şi la deal ca
     mai  cu  seamă  îi  timp  p'oics  pare   ga b n ; şi de aită dată de tet vio­  şi la vale, „fetele Evei* se privesc
     imens de lung*, ajung Ia serpen­    let, ca o mare violetă. Nu ştiu când  cu plăcere în cglinoâ.
     tinele,  care  t  duc  până  la  Pălti­  a fost mai frumos, şt u numa', că   Pavilonul cel mare are două e-
     niş. Serpentinele acestea sunt întrt- totdeauna m’a încântat.           taje. In etajul ai doilea se afla
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10