Page 7 - 1926-37
P. 7

12—IX. 1926 ----------------------------- - - - - - - - - - - - C  O  S  1  N  Z  E    A  N    A  - - - -  —............ ■ — ■' Pag. 363


     dispensabilă chiar, tuturor ambiţiu­ voi mânca de frupt ca în toate zi­  apoi să se împărtăşiască, pentru a
     nilor  politice,  pentrucă  ea  trars-   lele, dar singur, la mine acasă. E  atinge  împăcat  cu  sine  temutul
     foarmă în agent electoral pe orice  o nerozie toată manifestaţia voastră. liman.
     membru al ei, aş exclama : „E clar  Pentru  ce  să  manifestezi?  Cu  ce   Adăogai  pe  un  ton  de  înfrun­
     ca lumina soarelui“. Când însă prt-  vă  supără  că  alţii  nu  mănâncă  în  tare : „El o vrea, însfârşit, dacă a-
     tindeţi că ea serveşte la a săpa spi­ această zi came? 4                ceasta  nu-i  va  face  niciun  bine,
      ritul nonarhic, eu vă râd în nas.    Unchiul însă o ţinea morţiş. El  rău nu- i va putea face niciodată“.
        „Priveşte numai această vastă şi  invită trei prieteni în restaurantul   Bătrânul jefu t, înspăimântat, în­
                                                                                            :
     misterioasă asociaţie democratică,  de frunte ai oraşului; şi cum un­   cântat,  tremurând  din  tot  trupul,
     în care prinţul moştenitor al Ang­  chiul plâtia totul, eu n’am mai re­  îmi zise: „aşteaptă un minut, fiule,
     liei e „mare maestru“; ca şi fratele  fuzat să manifestez.              mă întorc“. Dar eu răspunsei: „Să
     ţarului  în  Rusia,  şi  din  care  fac   Dela ora patru, noi ocuparăm o   mă  iertaţi,  părinte,  dar  eu  nu  vă
      parte regele Humbert şi prinţul de  masă în văzul tuturor la cafeneaua  voi  înseţ,  convingerile  mele  nu
      Galles şi toate căpâţânele încoro­  Pd eiope, cea mai cercetată, şi un­  mi-o îrgădue. Am refuzat chiar de
                                                  c
      nate de pe glob!“                  chiul  Si thene  povestea  cu  voce   a  veni  să  vă  caut;  de  aceea  v’aş
        Drept răspuns unchiul îmi stre   tare menu-ul.                       ruga să nu spuneţi că m’aţi văzut,
      cura în urechi:                       La  şase  ore  a  început  să  ni  se   ci  să  arătaţi  că  aţi  fost  înştiinţat
        „E adevărat, dar toţi aceşti prinţi  serviască masa. La zece ore mân­  de boala unchiului meu printr’un
      servesc proectele noastre fără să-şi  eam încă şi băusem, în cinci, opt­  fei de revelaţiune“.
      dea seama“.                        sprezece sticle de vin, plus patru    Bătrânul consimţi şi se duse gră­
        — Şi reciproc, nu e aşa?          sticle de şampanie. Atunci unchiul   bit  să  sune  la  poarta  unchiului
        Şi  adăogam  în  mine:  „Burduf  meu propuse ceea ce el numea „rân­  Sosthene. Servitoarea, care îngrijia
      de nerozii!“                        dul  arhiepiscopului“.  Se  aşeza în   de bolnav, deschise imediat şi vă­
        Unchiul Sosthfene trebuia însă vă­şir înaintea fiecăruia şase sticluţe   zui sutana neagră înghiţindu se în
      zut  învitând  la  masă  un  franc­  pe cari le umplea cu licheururi di­  această fortăreaţă a liberei cugetări.
      mason.                             ferite;  apoi  trebuia  să  le  goleşti
        Mai  întâi  se  apropiau  şi  îşi  a-  rând pe rând. în timp ce unul din   Mă ascunsei sub o poartă vecină
      tingeau nasurile cu un aer misterios, asistenţă număra până la douăzeci.   pentru a aştepta evenimentul. Să­
      foarte  nostim.  Se  vedea  că  ei  se   Era stupid ; unchiul Sosthfcne gâsia  nătos, unchiul ar fi ucis pe iezuit,
      dedau în acelaş timp la o serie de  însă că aceasta este „de circums­  însă îl ştiam incapabil să ridice bra­
      presiuni  secrete.  Când  voiam  să  tanţă“.                           ţul, şi mă întrebam, cu o bucurie
      scot pe unchiul meu din sărite, nu    La unsprezece, el era beat ca un   drăcească,  re  nemaivăzută  scenă
      aveam  decât  să-i  amintesc  că  şi   cântăreţ  A  trebuit  să  fie  dus  cu   avea  să  se  joace  între  aceşti  doi
      câinii  au  un  chip  cu  totul  franc­  trăsura  şi  pus  în  pat;  şi  totuşi  se   antogonişti. Ce luptă? ce explica­
      masonic de a se întâlni.            putea  prevede  că  manifesteţia  sa   ţie?  ce  stupefacţie?  ce  nedume­
        Unchiul  îşi  ţâra  apoi  prietenul   anticlericală  urma  să  dea  într’o   rire? ş’ ce desnedământ h această
      într'un  colţ  ca  şi  cum  ar  fi  avut  crâncenă indigestie.         situaţie fără ieşire, pe care indig­
      să-i încredinţeze lucruri conside­    Pe  când  mergeam  spre  cisă,  şi   narea unch ului meu o făcea şi mai
      rabile ; iar la masă, faţă în faţă, ei  eu  beat,  dar  de  o  beţie  veselă,  o   tragică ?
      aveau un fel deosebit de a se uita  Idee machiavelică şi care satisfăcea   Râdeam  sirgur  să  mă  ţ'n  de
      unul la altul, de a încrucişa privi­  toate instinctele mele de scep’icism   burtă şi îmi repetam cu glas scă­
      rile,  de  a  bea  cu  o  aruncătură  de  îmi trăsni prin cap.         zut:  „Ah!  ce  bună  farsă,  ce  bună
      ochi, ca pentru a-şi repeta neînce­   Îmi îndreptai cravata, luai un aer   farsă !“
      tat: „Tot noi, sireacii, ce zici?“  desperat  şi  alergai  să  sun  ca  un   Totuşi  începuse  a  se  simţi  fri­
        Şi  când  te  gândeşti  că  de  a-  furios la uşa bătrânului iezuit. El   gul, şi îmi dădui seama că iezuitul
      ceştia, cari îşi petrec cu asemenea  era surd; mă făcu să aştept. Cum   stătea  cam  mult.  Îmi  spusei:  „se
      prefăcătorii, sînt cu milioanele pe  însă sguduiem toată casa lovind cu   explică“.
      suprafaţa pământului! Mi-ar place  picioarele în uşă, el apăru în cele    Trecu  o  oră,  apoi  două,  apoi
      mai bine să fiu iezuit.             din urmă, cu boneta de bunbac pe   trei. Cinst tul părinte nu ieşia. Ce
        Ori, era în oraşul nostru un bă­  cap,  !a  fereastră  şi  întrebă:  „Ce   s’a îatâmplat?
      trân  iezuit,  care  făcea  zile  negre  vrei' dela mine?                 A murit un« hiul de sguduirea pe
      unchiului  Sosthene.  De  câteori  îl   Ii strigai: „Repede, repede, cin­  care i-a provocat-o vederea iezui­
      întâlnia, sau numai îl zăria, el mur­ stite părinte, deschide*mi, un bol­  tului?  Sau  a  omorît  pe  omul  în
                                                               r
      mura „Du-te, jigărae !“ Apoi, luân-  nav desperat cere sfâ ta împărtă­  sutană. Sau ch*ar s’au întremâncat?
      du-mi braţul, mă încredinţa tainic:  şire.“                             Această  din  urmă  supoziţie  îmi
      „Să  vezi  că  ticălosul  ăsta  îmi  va   Sărmanul  om  îş’  trase  reped«*   păru mai puţin temeinică, unchiul
      face  într'o  zi  un  mare  rău.  Eu  o  nădragii şi scoborî făiâ sutană. 1«  meu părându-mi în acest moment
      presimt.“                           povestii  gâfâ nd  că unchiul  meu,  incap bil să absoarbă un gram de
        Spunea adevărul, unrhiul rmu Şi  liber cugetătorul, cuprins pe neaş­  hrană în plus. Se crăpa de ziuă.
      iată cum, din greşiala mea, avea să  teptate  de  o  teribilă  indispoziţie,   Neliniştit, şi neîndrăznind să mă
      se producă accidentul.              care  lasă  să  se  întrevadă  o  boală  duc  nici  eu  acasă,  îmi  amintii că
        Intram  în  săptămâna  patimilor.  gravă,  a  fost  cuprins  de  o  mare  unui dintre prietenii mei stă toc­
      Atunci unchiului îi trăsni să orga­  Pică de moarte şi că voia să-l vadă,  mai peste drum. Mă dusei la el; îi
      nizeze o cină de frupt chiar în Vi­  să stea de vorbă, să-i asculte sfa­  povestii întâmplarea, care îl miră
      nerea  mare,  dar  o  adevărată  cină  turile, să cunoască mai bine cre­  şi îl făcu să râdă, şi mă aşezai la
      de frupt, cu cârnaţi şi cu tobă. Eu   dinţele, să se apropie de biserică  fereastră.
      mă împotrivii pe cât putui; ziceam: şi fără îndoială să se spovedească,   La  ora  nouă,  el  luă  locul  meu
   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12