Page 8 - 1926-37
P. 8

Pag. 364                            ----- C  O  S  I N  Z  E  A  N    A  - - - - - - - - - - - - - -  12-IX. 1926

           iar  eu  dormii  puţin.  La  zece  îl   părare,  ca  şi  când  aş  fi  săvârşit  o   începui să văd că afacerea a luat
           sch'mbai. Eram foarte turburaţi.    mare nesocotinţă, şi adăugă :        o rea întorsătură. Mă r dicai: „A-
             La ora şase, iezuitul ieşi cu un    —  Nu şăgui, Gaston, sunt glume  tunci, sănătate bună, un.hiuie, văd
           aer pacific şi mulţumit, şi îl văzu­  ne  la  locul  lor.  Omul  acesta  mi-a   că părăseşti francmasoneria pentru
           răm depărtându-se cu pas liniştit.  fost în această împrejurare mai de­  religie. Eşti un renegat*.
             In urmă, ruşinat şi t mid, sunai   votat decât oricare rudă, înţeleg să   El fu p ţn încurcat şi murmură:
                                 !
           la poarta unchiului. Servitoarea se  ise respecte convingerile.          „Dar rel gia e un fel de francma­
           arată.  Nu  îndrăznii  să  o  întreb  şi   De  rândul  acesta  eram  sdrobit,  sonerie“.
           mă urcai, fără să zic nimic.        răspunsei totuşi :                     Întrebai: „Când mai vine pe aici
             Unchiul Sostheae, livid, prăpădit,   —  Foarte bine unch'ule. Şi după  iezuitul  dtale?“  U’nh'ul  bâlbăi:*
           abătut, cu privirea întunecată, bra­ prânz ce-aţi făcut?                 „Eu...  eu  nu  pot  să  ştiu,  poate
           ţele  nemişcate,  zăcea  în  pat.  O   —  Am jucat o partidă de besigue,  mâine... nu e sigur“.
           iconiţă era aninată în perdeaua pa­ apoi el şi-a citit breviarul, în timp   Şi ifşii cu desăvârşire aiurit.
           tului cu un ac.                     ce eu răsfoiam o cărticică pe care     S’a  întors  rău,  farsa  mea!  Un­
              In cameră mirosia tare a indigestie. o avea la dânsul şi care nu e deloc   chiul  este  în  întregime  converti.
              Eu zisei: „E , unchiule, tot cu’-   rău scrisă.                       Până aici, puţin mă priveşte. Cle­
                         (
            cat? Nu merge, hai?“                 —  O carte pioasă, unchiule?       rical sau francmason, pentru mine
              El răspunse cu glas copleşit: „O,   —  Da şi nu, mai mult nu, e po­   este  bonetă  aibă  şi  albă  bonetă;
            copilul meu, am fost tare bolnav,  vestirea  misiunilor  lor  în  Africa   răul însă e că şi a lăsat toată ave­
            gata să mor.“                      centrală.  Mai  mult  o  carte  de  că­  rea, da, şi m’a desmoşt nit, dom­
              —  Cum asta, unchiule?           lătorii şi aventuri. E foarte frumos   nilor, părinţilor iezuiţi.
              —  Nu  ştiu;  e  ciudat.  Dar  ceea   ce au făcut oamenii ăştia acolo?                   Trad. de D I C.
            ce e şi ma» inexplicabil e că pă­
            rintele iezuit, care ieşi acum de-aici,
            acest om vrednic pe care nu*l pu­                                         Farul  din  Ar-Men.  In  anul  1865  un
            team suferi, ei bine, a avut o re­  însemnări                           inginer  a  descoperit  In  milocul  oceanului
            velaţie de starea mea şi a venit să                                     Atlantic  o  stâncă,  în  care  se  isbeau  valu­
                                                                                    rile oceanului din toate părţile. Cum stânca
            mă cerceteze.                        Nici  regionalism,  nici  altceva.  Ziarul   aceasta  era  oericuloasă  pentru  vapoare,
              Fui  cuprins  de  o  înspăimântă­  de  informafie  literară  şi  teatrală,  care   au  hotărât  să  clădească  de-asupra  ei  un
            toare nevoie să râd. „Ah! cu ade­   este  „Rampa“  relevând  o  iiotifă  ceva  mai   far.  Lucrul  s’a  făcut  cu  colosale  greutăţi.
                                                veche  a  noastră  se  întreabă  dacă  în  ceea
            vărat?“                             ce  anunţăm  noi  ca  program  sumar,  de  a   Şase  ani  an  trebuit  să  trecă  până  când
                                                                                    încetul  cu  încetul  s’a  înălţat  din  mare
              —  Da,  a  venit.  El  a  auzit  un   oglindi  cât  mai  complect  mişcarea  literară   farul  şi  iarăşi  trecură  ani  mulţi  până  ce
            glas care î' spunea să se scoale şi   din  Ardeal,  fără  a  neglija  mişcarea  lite­  lumina  Iul  începu  să  se  verse  deasupra
            să vină, pentrucă stau gata să mor.   rară  de  pretutindenea,  este  o  mărturisire   valurilor  vecinie  înfuriate.  Farul  delà  Ar-
                                                de  regionalism  sau  numci  o  stângăcie  de
            E o revelat e.                     frază.  Căci,  zice  „Rampa“,  mişcarea  li­  Men  a  fost  botezat  iadul  iadurilor.  Cei
                                                                                    cari  îi  dădură  numele  acesta  au  ştiut  de
              Mă făcui că strărut, să nu isbcc-  terară  românească  are  o  sferă  mai   re  o  fac.  Păzitorii  farului  au  fost  aceia.
            nesc.  îmi  venia  să  mă  dau  de-a   mare  decât  mişcarea  literară,  din  Ar­  Căci farul solitar delà Ar Men ce se ’nalţă
            rostogolul.                         deal,  care  este  şi  ea  cuprinsă  în  miş­  dârz  între  cer  şi  apă,  ascunde  ’n  zidurile
                                                carea  literară  românească“  şi  deci  nu
              După un minut, cu toate răbuf-    se  poate  vorbi  de  „ardelenesc“  fără  a  nu   lui  de  fler  şi  granit  trei  oameni  cari  săp­
                                                                                    tămâni  întregi  sunt  izolaţi  complect  de
            nelile de veselie ce-mi veniau, re-  fi cuprins în noţiunea de „românesc“.  restul  lumii  Oceanul,  roade  şi  zguduie
            luai: „Şi dta, un hiule, l‘ai prim't?   înţelegem  nedumerirea  „Rampei“  şi  o   necontenit  turnul  înalt  de  33  de  metri.
            dta un’liber cugetător? un franc­   explicăm.  Mai  întâi  ea  greşeşte,  speriin-   Se’ntâmplă  uneori  că  valurile  uriaşe  cari
            mason? Nu Tai aruncat în stradă?    du-se  de  „regionalismul“  nostru,  fiindcă   se isbesc într’ânsul îşi aruncă spuma până
                                                                                    sus  în  lampă.  Şi  —  cum  am  mai  spus  —
                                                ni-a  citit  prea  grăbită,  iar  graba  şi-o  măr­
              El păru încurcat şi bâlbăi: „Dar   turiseşte  delà  început,  transcriind  greşit   în  turnul  acesta  care  sfidează  furia  apei
            ascultă,  era  aşa  de  neaşteptat,  de   până  şi  numele  redactorului  nostru,  care   si  pustiul,  şi  e  cutremurat  de-un  vecinie
            providenţial! Ş-apoi mi-a vorbit d*   nu  este  I.  Cucu  ci  D.  I.  Cucu.  Dacă  s’ar   fior, aici in iadul Iadurilor, trăesc oameni.
            tata. El a cunoscut pe tata cândva.*  fi  citit  cu  atenţie  notiţa  noastră,  s’ar  fi   Unul  a  înebunit  odată  L-a  Inebunit  gla­
                                                                                    sul  mânios  al  valurilor  şi-al  vântului.
                                                înfeles  că  deosebirea  pe  care  o  făceam
              — Tata dtale, uoch’ule?           e  numai  de  perspectivă.  Revistă  provin­  Şase  zile  tovarăşii  lui  epi  doi  au  fost
              —  Da,  se  pare  că  a  cunoscut   cială,  am  înţeles  să  închinăm  „Cosinzeana“   sil  ţi  să  petreacă  cu  nebunul  la  un  loc,
            pe tata.                            provinciei  din  mediul  căreia  s’a  născut,   care  ’ncerca  mereu  să  s’arunce  ’n  mare.
              —  Acesta însă nu este un motiv   fără  a  ieşi  din  sfera  generală  a  literaturei   In  anul  1924  s’a  iscat  un foc  în bucătăria
                                                                                    turnului.  Flăcările  şi  fumul  l-au  alungat
                                                româneşti.  In  noţiunea  de  românesc,  ar­
            pentru a primi un iezuit în casă.   delenescul  este  o  parie  distinctă,  iar  noi   re  bieţii  oameni,  cari  nu  s’au  putut  mân­
              — O şt'u, dar eram aşa de bol­    delà  această  parte  pornim  şi  credem  că   tui  altfel  decât  lâsându-se  pe  paratoner
            nav, aşa de bolnav! M’a îngrijit cu  bine  facem.  Spre  deosebire  de  alte  reviste,   in  jos  oân?  pe  platforma  turnului,  unde-
                                                                                    au  trebuit  să  stea  fără  hrană  şi  tremu­
            mare tragere de inimă toată noap­   noi  am  căutat  să  ne  accentuăm  un  pro­  rând  de  frig  24  de  ore.  In  anul  1913,
                                                vincialism,  care  să  ne  justifice  existenta
            tea. A fost desăvârşit. El m’a salvat.  în  capitala  Ardealului,  fără  a  neglija  miş­  v  .sui  ce  venea  să  schimbe  pe  paznicii
            Oamenii ăştia sunt un pic medici.   carea  literară  românească  de  pretu­  farului,  aducând  de  ale  mâncării,  găsi  pe
              — Ah ! v’a îngrj't toată noaptea.  tindenea,  deci  tocmai  fără  a  cădea  în   neroroc’ţU  paznici  din  Ar-Men  slabi  ca
            Spuneai însă că a ieşit chiar acum   extrema  exclusivistă  a  regionalismului sterp,   nişte  schelete.  Erau  bolnavi  de  scorbut.
                                                                                    De  alţi  trei  oaznici  se  pov^steşt*  c’?u
            de aici.                            bine  cunoscut  în  multe  cercuri  rătăcite  ide   fost  siliţi  să  stea  odată  o  sută  de  zile  în
                                                la noi.
              —  Da,  e  adevărat.  Fiindcă  s’a   Precum  se  vede  suntem  de  perfect  a-   turn,  fără  ca  să  poată  fi  schimbaţi,  de
            purtat  aşa  de  bine  cu  mine,  Pam   cord  cu  „Rampa“,  pe  care  o  rugăm  să   oarece  oceanul  fi«nd  bântu't  de  furtuni
            reţinut  la  p  ânz.  A  nâncit  aici   se  liniştească.  Nu  facem  nici  regionalism   făf-pa  cu  neputirţă  apropierea  corăbiei
                                                                                    dp fir
            lângă p. tui meu, pe o măsuţă, în   şi  nici  altceva,  ci  literatură  românească
                                                dtn  colţul  nostru  geografic  şi  national,
            timo ce mi b?ern ceaiul.            distinct  în  cuprinsul  literaturei  generale   Cetiţi şi răspândiţi rev'sta:
              —  Ş ... s’* î ifruptat ?         româneşti.
              Unch ul m u avu un gest de su­                    *                   „c:;o; S    I     n  ^  z  e  a  n  a  -
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12