Page 14 - 1926-39-40

Pag. 394 C O S I N Z E A N A ----------------------------------------- 3-X. 1926

fapt luarea aminte şi alui Pescaru, dupăce batalioa­ Printre ci erau şi mulţi români, feciori tineri, din
nele porniră chiar atunci, după o jumătate de oră, pe trupele active şi aceştia le povestiră, că eri toată ziua
drumul, care ducea spre Zidaczow, la Nistru______ a fost luptă pe Nistru şi că de-acum nu mai au mult
Căruţele de fugari se isprăviseră pe când por­ până acolo. Desigur acolo se duc şi ei, că batalioanele
niră ei şi satul cel dintâiu, în care petrecuseră câteva lor au fost cam rărite şi acum e nevoe de întăriri.
zile aşa de liniştite se şterse curând din ochii lor. O mulţime de răniţi mai greu au fost trimişi cu
El rămase adăpostit de pădure, de partea ceealaltă trenurile spre Lemberg şl pe drumul acesta n’au apu­
şi drumul lor dupăce ducea întâi pe-o coastă de deal, cat de cât puţini şi dintre cei mai uşor răniţi...
se prelungea acum pe un platou lung şi fără sfârşit. Se făcuse bine ziuă şi batalionelle din 64 mer­
Ici şi colea era câte o pădurice, cu stejari bătrâni şi geau întruna. La dreapta şi la stânga treceau acum
înalţi, dar în cea mai mare parte nu vedeai decât printre uriaşe parcuri de căruţe. Intr’un loc erau vreo
sămănături de cartofi şi de porumb. La depărtări mari 2 regimeute de soldaţi culcaţi pe iarbă, cu puştile în
se vedeau case largi şi şuri, pe semne locuinţele stă­ piramidă. Aici era un bivuac. Mai încolo o mulţime
pânilor acestor pământuri peste care trecea acum fur­ de cavalerie, să fi fost un divizion întreg.
tuna. După un marş de vre-o 4 ceasuri dădură peste Cât te uitai cu ochii în stânga şi’n dreapta nu­
un sat prăpădit şi sărac, cam ca ce!a, în care stătu­ mai trupe, numai feciori, numai voinici veniţi să piară
seră ei. La’nceput crezură, că poate vor poposi aici în ţară străină. In faţa lor se întindea o pădure mare
peste noapte. Mare le fu însă mirarea, când auziră, şi dincolo de ea se spunea, că-i Nistru şi că pe ma­
că nu vor sta deloc, ci vor merge mai departe. îndată lurile Iui curge sânge...
ce vor cina. Ciudat, la ora asta de dimineaţă era însă linişte.
Se opriră la marginea satului şi bucătăriile din Odată cu lumina zilei pierise roşeaţa pe care o vă­
urmă le’mpărţiră curând tocana ferbinte de cartofi, zuseră noaptea pe cer şi dincolo de pădure, în se­
printre cari se vedea ici-colea şi câte-o bucată de ninătatea, care se revărsă spre ei nu vedeau decât lungi
carne. Un ceas stătură şi goarna sună din nou şi ei fuioare de turnuri presărate în toate părţile. Erau de
porniră mai departe. Trecând prin sat văzură câţiva sigur satele aprinse pe malul Nistrului de tunurile ruseşti.
soldaţi cu căruţe prin curţile oamenilor şi un steag La poala pădurii batalioanele din 64 se opriră şi
alb cu o cruce roşie pe şcoală. Atei era un fel de soldaţii căzură jos de oboseală. Insfârşit aici aveau să se
sp'tal şi aflsră că era plin de răniţi. Pentru prima odihnească, sau să moară, ştie Dumnezeu. Ajunseseră în
oră prin inima lui Pescaru, ca şi prin ceea a multora nemijlocita apropiere a frontului, de unde pot să-i tri-
dintre ei, trecu ca un f er roşu. mitâ’n foc în fiecare ceas. Prin sângele rouitora dintre ei
Printre soldaţi umbla vorba, că vor merge toată parcă se căţărau furnici, aşa erau de neastâmpăraţi...
noaptea, ca să ajungă pe mâne'n luptă. Nimeni nu Iar Pescaru se culcă pe iarbă, printre ceilalţi
ştia de unde a pornit vorba asta, dar de undeva ea tovarăşi de arme şi voia să adoarmă, măcar că niciu-
pornise şi acum umbla din gură în gură. Soldaţii, de nul nu dormia. Somnul însă nu-1 prindea de loc, nici
altfel povestiau mereu şi mergeau agale, să nu obo­ pe el. Pe şoseaua, care ducea la dreapta lor, se scur­
sească. Dupăce se făcu noapte, câţiva din companie geau într’una coloane peste coloane şi începură să
începură să cânte, cum cântau acasă, când veneau bată iar tunurile. In zgomotul, care era la poala pâ-
seara dela lucru. Era bun şi cântecul acesta la ceva : durei el încerca zadarnic să închidă ochii. Dela o
alunga urâtul şi făcea să li se pară mai scurt drumul. vreme însă o piroteală dulce îl cuprinse. Era de ju­
Ajunseră în curând într'o pădure şi le trebuiră două mătate adormit şi cu toate acestea auzia toate vorbele
ceasuri până să iasă din ea. Pe când ieşiră de ceea­ camarazilor lui şi tot zgomotul, care se scurgea pe
laltă parte, cerul li se părea că arde înspre răsărit. şosea. Din când în când î se părea în somnul acesta
O lumină roşie uriaşă, care bătea şi‘n galben şi sur de jumătate, că-i acasă şi că doarme sub umbra nu­
şi‘n toate colorije se zugrăvia în depărtare. Din când cului din grădină şi că Joiţa mugeşti de foame legată
în când şi cu cât mergeau mai departe, li se părea, de gard. 1 se părea apoi, că se trezeşte şi că merge
c'aud un huet surd, abunăseama bătaia tunurilor, îşi spre casă, dar acolo nu găseşte pe nimeni, nici pe
ziceau ei, şi priveau sumbri şi întunecaţi la cerul înroşit. Ileana şi nici pe copiii. Uşa era dată la o pare şi
r
După un popa făcut pela miezul nopţii în câmp, porniră toată casa răsturnată. Par’că ar fi trecut Tâtariiîpe-acolo...
din nou. Acur .ergeau încet de tot, mulţi erau obosiţi de Din semisomnul acesta, Pescaru tresare înfiorat
drum şi-abia mai puteau merge. Unii se rotogoleau şi se freacă la ochi. Abia poate înţelege unde se gă­
în şanţ şi aceştia rămâneau în urmă. li adunau căru­ seşte şi numai dupăce se scoală în picioare şi roteşte
ţele şi-i mai lăsau pe acolo, în griji lui Dumnezeu, ochii în toate părţile, vede realitatea.
să facă fiecare ce ştie şi ce poate. Se vedea cu cât se Soarele acum e'n amiaza mare. Bubuiturile de
apropiau mai mult de front, o nepăsare tot mai mare. tun se ţin lanţ şi se aude un pârâit, un ropot de puşti
Ofiţerii nu se mai vedeau pe lângă oameni, ei ve- şi de mitraliere. Câteva giuiele cad deasupra pădurii
niau în urma lor în loc să meargă înainte. Drumul şi sfarmă arborii. Două-trei se rătăcesc şi cad în câmp,
era tot mai greu acum. El coborî mai multe văi şi departe, unde nu sunt trupe... Soldaţi sunt acuin
urcă mai multe dealuri şi oamenii erau tot mai obo­ treji cu toţii; unii dealtfel nici n’au durmlt. Stau gru-
siţi. Tunurile se auziau din răstimp în răstimp şi lu­ puri-gropuri şi tac mai mult, decât povestesc.
mina cuprindea tot mai maie parte din cer. Câteva sate In timpul mesii, cum stau culcaţi pe iarbă, la o
prin care mai trecură erau părăsite parcă. Nu se auzia înălţime uriaşă zăresc deodată două aeroplane ca doi
niciun lătrat de câine, nu se vedea nlcio lumânare. vulturi. Prin mintea lor trece inconştient măreţia răz­
După popasul al treilea, făcut însă pela 4 ore dimi­ boiului de azi şi încep să povestească. Hangul în
neaţa, dupăce începu să se lumineze de ziuă, o miş­ grupul Iui Pescaru îl ţine, ca totdeauna căprarul Ilisie,
care vie începu pe drum, în faţa lor. Veneau căruţe care pare voios, ca niciodată. El face glume, spune
pline de răniţi, cară încărcate, iar pe jos o mulţime poveşti şi pe urmă iea fiuierul din raniţă şi începe
de soldaţi legaţi la câteo mână, la cap, la braţ. să cânte o doină de pe Mureş.