Page 4 - 1926-41-42
P. 4
pig 400 C O S 1 N Z E A N A ------------------ ------------------------------ 17-X 1926
tură, dar n'are bani pentru mo CÂNTEC DE NOAPTE
to <rctre.
Un an doi cei cari îi cifrau scri
sorile credeau şi nu prea, dar tot Noaptea *n larguri se aşterne
• se afiara oameni cari sâ-i arate Ca o pătură de vis.
Niculiţii cum se trimit banii în A- Negre aripi de tăcere
merica. Dar după doi ani, nu se Se intind peste abis.
mai găsi un ştiutor de carte în sat.
sâ-i facă scrisori şi foaie de bani Ca un roib scăpat din frâne
pentru America: nebuna îşi vindea
pe rând tot ce avea. Gândul meu porni fugar
Plânsul şl gelania ei cât au ţinut Spre fereastra cu muşcate
prâgâtinie de plecare n‘au fost Şi cu alb mărgăritar.
minciună: Nicuţa se bocia şi acum,
după trecere de ani. A venit în Iar în clipa asta, tainic,
anii cei doi dintâi şi la mine să-i Printre razele de lună
fac scrisori, şi am probozit-o de
multe ori. Se strecoară lângă tine
— Ai luat câmpii! sărac de tine, Să-ţi şoptească: „noapte bună“.
îi ziceam. N'a fost destul câ-ţi bea
zestrea acasă. O Hm ţi acum după Peste patul tău va ’ntinde
el în America. Pe semne, cu toată Văl de cântec, vis şi flori,
bătaia, ţi-o fi drag de el?
Când auzea de dragoste Niciţa Şi-ţi va sta la cap de veghe
se înfuria şi învintţiaca un curcan In tăcere, până 'n zori.
când îl flueri. E<-a destul de altfel George A. Petre
să te uiţi la ea, prăpădită şi us
cată, îmb trânită înaint* de vreme,
pentru a şti că nu se mai gândeşte moşia. Casa-i va lăsa-o după moarte.coteala că eşti dumneata. Am auzit
ea la o prostie ca asta. llarie veni mâncat de toate re că ai fost pe la noi. Nu te-am vă
— Dacă nu-i dragostea, se pare lele. Vr’o jumătat’ de an boli greu. zut. Că ţi-aş fi cerut un sfat.
că nu poţi durmi ne'mblătită! „Dum Nu i trebui nici ra hiu nici fum de — Ceremi-1 acum.
nezeu să mă ierte că nu moi ştiu p pă. Dar dupăce se curăţi de boii, — M'am băgat la despărţenie cu
ce să spun“ îi ziceam eu. Dar ea nu se puse şi mai cu sete pe băutură. llarie. Am advocat şi azi e întâia
se supăra de vorba asta, şi stăruia Acum, îndemnată de băiat şi de înfăţişare. Dumneata ce zici, să mă
să-i fac scrisorile. noră, a făcut pâră pentru despărţă- despart?
După doi ani trebuia să meargă nie. Da’ ştiu bine că nu se va des Adusei toate motivele cari erau
în oraş să trimită scrisori şi bani. părţi. Nu va merge până la capăt, pentru despărţănie. Ii vorbii mult,
Şi aşa, an de an, şi-a tot împuţinat deşi iar aleargă uliţele cu părul cu căldură, cu convingere. Şi ea
din vite, din pământ, până i-a cres despletit. Şi acum e mai mare jalea avea drept la un trai mai liniştit
cut copilul mare. Când el înţelese şi ruşinea că-s oameni bătrâni. Ea acum la bătrâneţe.
de ce e vorba, o opri cu măciuca se laudă în gura mare că se des Ea mă ascultă tăcută, privind în
în mână să mai vândă din avere. parte. Dar’ eu nu cred. Ea tot nu în gol. Şi după ce isprăvii, mă în
Pe cât era llarie de risipitor, pe mai pe vechiul drum va putea trebă: oare cât să fie ceasul?
atât răsărise ficiorul său de cruţâ- merge. S’a obicinuit cu răul şi nu — Aproape unsprezece.
tor. Cercat’o Niccţa fel şi chip să poate trăi fără el.“ — Vai de mine! zise ea speriată.
vândă pe subt mână! Dar n’a mai Am ascultat povestea rudenii mele Şi eu la unsprezece trebue să fiu
putut. Feciorul îi adulmeca toate şi mă gândeam cu desgust la ne la advocat. Că mi-a spus: de nu
armele. Şi se începuse un trai mai putinţele firii omeneşti. Apoi, dup'o vreai să faci despărţănia, vi la mine
cumplit între mamă şi fiu decât vreme, mi-am uitat de tot de pă şi-mi aduci două mii cincisute de
între ea şi bărbat. Certe cari aprin ţania Nicuţii. O suferinţă mai mult lei să stricăm tot ce s’a făcut până
deau casa şi năvăleau pe fereşti ca ori mai puţin în lume, ce numără? acum Am adus banii şi mă gră
nişte f acări. După patru săptămâni mă aflam besc su-i dau. Mai râmâi cu sănă
Şi, lucru ciudat bădiţia Vasilie, în gara oraşului apropiat. Satul co tate domnule Vasilică“.
abea de când începuse traiul rău pilăriei îl părăsisem mai înainte,
dintre ea şi copil, Nicuţa încetă să-l acum aveam alt drum de făcut.
mai bocească pe llarie. Dar cum Aşteptând sosirea trenului, mă
nu-i mai trimiseră bani, se treziră plimbam pe peron când se apropie
amândoi, într’o bună zi, cu el acasă, de mine o bălrânicâ cu obrajii rupţi
după zece ani de străinătate. şl zbârciţi.
Averea ce le mai rămăsese ca şi — Să nu fie cu supărare dom
cea risipită era toată din zestra Ni- nule, zise ea. Nu cumva eşti dum
cuţii, cu casă cu tot. llarie nu a- neata domnul Vasilică delà noi?
dusese decât un băţ de corn, fru — Eu sunt.
mos în:restat. Feciorul se însurâ şi — Nu te mai cunoşteam bine;
Nicuţiîi dădu, afară de un loc, toată numai după mers dădeam cu so
