Page 4 - 1926-41-42
P. 4

pig 400                                 C  O  S  1  N  Z  E  A  N  A  ------------------ ------------------------------  17-X 1926


                tură,  dar  n'are  bani  pentru  mo­                  CÂNTEC DE NOAPTE
                to <rctre.
                  Un an doi cei cari îi cifrau scri­
                sorile  credeau  şi  nu  prea,  dar  tot         Noaptea *n larguri se aşterne
               •  se  afiara  oameni  cari  sâ-i  arate          Ca o pătură de vis.
                Niculiţii cum se trimit banii în A-              Negre aripi de tăcere
                merica.  Dar  după  doi  ani,  nu  se            Se intind peste abis.
                mai găsi un ştiutor de carte în sat.
                sâ-i facă scrisori şi foaie de bani              Ca un roib scăpat din frâne
                pentru America: nebuna îşi vindea
                pe rând tot ce avea.                             Gândul meu porni fugar
                  Plânsul şl gelania ei cât au ţinut             Spre fereastra cu muşcate
                prâgâtinie  de  plecare  n‘au  fost              Şi cu alb mărgăritar.
                minciună: Nicuţa se bocia şi acum,
                după  trecere  de  ani.  A  venit  în            Iar în clipa asta, tainic,
                anii cei doi dintâi şi la mine să-i              Printre razele de lună
                fac  scrisori,  şi  am  probozit-o  de
                multe ori.                                       Se strecoară lângă tine
                  —  Ai luat câmpii! sărac de tine,              Să-ţi şoptească: „noapte bună“.
                îi ziceam. N'a fost destul câ-ţi bea
                zestrea acasă. O Hm ţi acum după                 Peste patul tău va ’ntinde
                el în America. Pe semne, cu toată                Văl de cântec, vis şi flori,
                bătaia, ţi-o fi drag de el?
                  Când  auzea  de  dragoste  Niciţa              Şi-ţi va sta la cap de veghe
                se înfuria şi învintţiaca un curcan              In tăcere, până 'n zori.
                când îl flueri. E<-a destul de altfel                                     George A. Petre
                să  te  uiţi  la  ea,  prăpădită  şi  us­
                cată, îmb trânită înaint* de vreme,
                pentru a şti că nu se mai gândeşte   moşia. Casa-i va lăsa-o după moarte.coteala că eşti dumneata. Am auzit
                ea la o prostie ca asta.              llarie  veni  mâncat  de  toate  re­  că ai fost pe la noi. Nu te-am vă­
                  —  Dacă nu-i dragostea, se pare   lele. Vr’o jumătat’ de an boli greu.  zut. Că ţi-aş fi cerut un sfat.
                că nu poţi durmi ne'mblătită! „Dum­ Nu i trebui nici ra hiu nici fum de   —  Ceremi-1 acum.
                nezeu  să  mă  ierte  că  nu  moi  ştiu   p pă. Dar dupăce se curăţi de boii,   —  M'am băgat la despărţenie cu
                ce să spun“ îi ziceam eu. Dar ea nu  se puse şi mai cu sete pe băutură.   llarie. Am advocat şi azi e întâia
                se supăra de vorba asta, şi stăruia   Acum,  îndemnată  de  băiat  şi  de   înfăţişare. Dumneata ce zici, să mă
                să-i fac scrisorile.                noră, a făcut pâră pentru despărţă-  despart?
                  După doi ani trebuia să meargă  nie. Da’ ştiu bine că nu se va des­     Adusei toate motivele cari erau
                în oraş să trimită scrisori şi bani.   părţi. Nu va merge până la capăt,   pentru despărţănie. Ii vorbii mult,
                Şi aşa, an de an, şi-a tot împuţinat  deşi  iar  aleargă  uliţele  cu  părul   cu  căldură,  cu  convingere.  Şi  ea
                din vite, din pământ, până i-a cres­ despletit. Şi acum e mai mare jalea  avea  drept  la  un  trai  mai  liniştit
                cut copilul mare. Când el înţelese  şi ruşinea că-s oameni bătrâni. Ea   acum la bătrâneţe.
                de ce e vorba, o opri cu măciuca  se  laudă  în  gura  mare  că  se  des­  Ea mă ascultă tăcută, privind în
                în  mână  să  mai  vândă  din  avere.   parte. Dar’ eu nu cred. Ea tot nu­  în gol. Şi după ce isprăvii, mă în­
                Pe  cât  era  llarie  de  risipitor,  pe   mai  pe  vechiul  drum  va  putea  trebă: oare cât să fie ceasul?
                atât răsărise ficiorul său de cruţâ-   merge. S’a obicinuit cu răul şi nu   —  Aproape unsprezece.
                tor. Cercat’o Niccţa fel şi chip să   poate trăi fără el.“                —  Vai de mine! zise ea speriată.
                vândă pe subt mână! Dar n’a mai       Am ascultat povestea rudenii mele Şi eu  la  unsprezece trebue  să fiu
                putut.  Feciorul  îi  adulmeca  toate   şi  mă gândeam cu desgust la ne­  la  advocat.  Că  mi-a  spus:  de  nu
                armele. Şi se începuse un trai mai  putinţele firii omeneşti. Apoi, dup'o  vreai să faci despărţănia, vi la mine
                cumplit  între  mamă  şi  fiu  decât  vreme,  mi-am uitat de  tot de pă­  şi-mi aduci două mii cincisute de
                între ea şi bărbat. Certe cari aprin­ ţania Nicuţii. O suferinţă mai mult  lei să stricăm tot ce s’a făcut până
                deau casa şi năvăleau pe fereşti ca  ori mai puţin în lume, ce numără?  acum  Am  adus  banii  şi  mă  gră­
                nişte f acări.                        După patru săptămâni mă aflam     besc su-i dau. Mai râmâi cu sănă­
                  Şi, lucru ciudat bădiţia Vasilie,  în gara oraşului apropiat. Satul co­  tate domnule Vasilică“.
                abea  de  când  începuse  traiul  rău   pilăriei  îl  părăsisem  mai  înainte,
                dintre ea şi copil, Nicuţa încetă să-l  acum aveam alt drum de făcut.
                mai  bocească  pe  llarie.  Dar  cum   Aşteptând  sosirea  trenului,  mă
                nu-i mai trimiseră bani, se treziră  plimbam pe peron când se apropie
                amândoi, într’o bună zi, cu el acasă, de mine o bălrânicâ cu obrajii rupţi
                după zece ani de străinătate.       şl zbârciţi.
                  Averea ce le mai rămăsese ca şi     —  Să nu fie cu supărare dom­
                cea risipită era toată din zestra Ni-  nule, zise ea. Nu cumva eşti dum­
                cuţii,  cu  casă  cu  tot.  llarie  nu  a-   neata domnul Vasilică delà noi?
                dusese decât un băţ de corn, fru­     —  Eu sunt.
                mos în:restat. Feciorul se însurâ şi   —  Nu  te  mai  cunoşteam  bine;
                Nicuţiîi dădu, afară de un loc, toată numai  după  mers  dădeam  cu  so­
   1   2   3   4   5   6   7   8   9