Page 6 - 1926-41-42
P. 6

Pag. 402                                 C  O  S  I  N  Z  E  A  N  A                *        17—X. 1926

            sute de reţete de cocktails. Teatrul   saţii pe care le adaugă lumii create.  pore, toată descrierea vizitei sale
            siamez  cu  măştile  s>le  tragice  şi   Artist discret, Morand a cucerit nou­ în Siam, sensaţiile adânci ale pă­
            costumele scânteietoare de mâtasă,  tatea iubind lucrurile vechi, punân-  durii ecuatoriale, lauda transatlan­
            e părăsit pentru salturile lui Dou­  du-se în situaţia invidiabilă a scrii­ ticelor şi, ultimul capitol, salutul
            glas Fairbarks. T grii delà Malezia  torului ce ajunge la succes fără să   adresat primului far francez.
            călăuzesc  Fordurile  pe  şosele  ce  se scoboare la nici o josnicie.      E cartea cea mai bună a lui Mo­
            străbat junglele. Iar chinezii olim­   Ar  fi  prea  lung  să  urmărim  pe  rand,  cel  puţn  din  punct  de  ve­
            pici  lips'sc,  ca  şi  alţii,  manifeste   scriitorul francez prin toate călăto­ dere al sobrietăţii şi al vioiciunii
            roş'i aţâţând la distrugerea capita­  riile sale. Amintim numai cap tolele  impresiilor. Scriitorul francez e mai
             lului. Peste douăzeci de ani, tot pă­ cele mai frumoase din Rien que la  s’gur,  mai  puţin  preocupat  de  o
             mântul, s mbolizat de corcitura lui  terre: salutarea trimisă Europei de a  formulă  galantă  care,  în  celelalte
             Morand,  e  amenirţat  să  capete  a-  catul al şasesprezecelea al unui ho­ cărţi ale sale, obosea câteodată pe
             ceeaşi coloare ştearsă a civilizaţiei  tel din Vancouver, interiorul unui   cititori. E o lucrare serioasă, care
                                                              ;
             tehnice. Pe fie ce zi, dispare o tra­  yamen din Ptk ng, acuariul din Ma-  confirmă părerea că Morand e unui
             diţie,  o  posibilitate  de  surpriză,  o   nilla, grădina zoologică din Singa-  din bunii scriitori ai Franţei de azi
             frumuseţe  tainică.  Dnuă  cllindre
             compresoare, mănate de intenţii o-
             pcse,  duc  spre  aoelaş  scop  :  din
             Ntw Y.tk şi din Moscova pornesc                    UMBRE IN NOAPTE
             poruncile ce vor nivela pământul.
             Filozofie pesimistă, întemeiată pe                       de OCTAVIAN VOROBCH1EV1CI
             generalităţi  şi  care nu  ţine  seamă
             de posibilităţile adânci de reacţiune   Tocmai  spărsese  uşa  din  faţă,  părăsise pe cel mai mic. Terasa era,
             ale popoarelor cu civilizaţie stră­  când auzi paşi pe alee. Ascunse si.b  încă  pustie.  Piatra  îi  fugi  de  sub
             veche.  Fascismul,  ca  să  nu  citez   haină legătura de chei şi adăpostit  picioare  şi  se  prăvăli  pe  treptele
             decât fenomenul de regenerare mo­   de întunerecul nopţii se furişe într‘un  albe. Când se deşteptă după câteva
             rală cel mai isbitor al vremii noa­  boschet, pipăind la brâu plâselele  clipe, simţi în piept un gol fierbinte
             stre, nu intră în socotelile lui Mo­  cuţitului, O umbră lungă tremură pe  în care lovea ceva, asemeni bătăilor
             rand.                               nisip.  In  urma  ei  apăru  o  femee,   unui ciocan într'un clopot uriaş. Se
               Artist în suflet, Morand îşi as­  ţinând la piept un prunc înfăşurat  ridică şi cu paşi legănaţi porni spre
             cunde cât mai mult mâhnirea. Po­    în zdrenţe. Privi temătoare în jurul  casă. Nu-şi aducea limpede aminte
             vesteşte ce-a văzut, lăsând citito­  ei şi urcă treptele. Aşeză copilul pe  de  nimic.  Nu  ştia  dacă  râdea  sau
             rului libertatea concluziei. Aşa de  terasă şi îngenunchind lângă el îl   plângea.
             mult se simte fiu al vremii noi, în­  sărută  şi-i  făcu  deasupra  semnul   In prag se opri. Lângă cei patru
             cât se complace uneori în această  crucei. Se ridică, îşi apără fruntea  copii, dormi liniştit şi cel pe care-1
             atmosferă şi reuşrşte să scoată din  cu  palmele  şi  după  o  clipă  fugi   lăsase la uşa bogatului. La căpătâiul
             ea clr’ar inspir?ţii lirice. (Poèmes,   printre pomii grădinei, către strada  lui cineva pusese un vraf de monede
              1914—1924) Pe când alţi scriitori  plină de tăcere.                    de argint şi hârtie. Nu putu crede
             discută dacă lumea de azi poate fi    Când năvăli în odăiţa scundă şi  şi ca să-şi păstreze imaginea de vis,
             sau trebuie tratată, Morand care nu  se aruncă deasupra celor patru co­  îşi închise ochii.
             e  nici  măcar  sceptic,  fiindcă  nu   pilaşi  cari  dormeau  în  boarfe,  nu   Drumul mamei şi al spărgătorului
             crede  nici  în  scepticism,  găseşte  fură martori la disperarea ei decât  nu se încrucişase.
             foarte natural s’o descrie.         ochii sTă’nului cu cuţitul. Acesta,    In dimineaţa aceia, când lucea­
                                                 întorcându-şi privirea din cioburile  fărul  pălea  pe  cer  şi  telefoanele
                Nu e uşor să precizezi în ce con­
              stă arta  lui Morand. In prefaţa la   ferestrei, cătă lung spre bolta plină  dădeau alarmă în cabinetele poli­
              Tendres Stocks, Proust s'a mărginit   de stele şi-şi îngropă sub un zâm­  ţiştilor somnoroşi, doi fericiţi cari
              să constate, după observaţii gene­  bet  bun  toate  brazdele  aspre  ale   nu s‘au ştiut niciodată, udau cu la­
                                                 feţei.
              rale  asupra  stilului,  că  Morand  e                                  crimile lor ţărâna pământului nostru:
              scriitor  original,  cu  stil  personal.   Părăsi bordeiul şi se strecură din  un hoţ şi o mamă.
              E un stil format nu numai din ra­  nou în grădina bogatului. Găsi co­
              porturile  între  obiectul  descris  şi   pilul  unde  fusese  lăsat.  Dormea
                                                 mişcându-şi buzele ca şi*cum ar fi
              fantezia autorului, ci dintr’o desin-   supt. îşi desbrăcă haina şi-l acoperi.
              voltură naturală, dintr’o suprapu­
              nere spontană a lumii inventate şi   Apoi,  prin  uşa  spartă,  se  strecură
              a lumii ni turale. Morand vorbeşte   cu hotărâre în besna clădire!.
              de un hotel^un transatlantic sau o                 *
              sticlă de liccare, într’un cuvânt de   Femeea  îşi  îmbrăţişa  pătimaşe
              tot ce constituie lumea nouă, nu cu  copii adormiţi, udându-le obrajii şi
              dispreţ şi ironie ca alţii, ci cu se­  mâinile cu iacrâmi. Dar, deodată se
              riozitatea şi fineţea cu care ceilalţi  opri în mijlocul desmlerdărilor du­
              vorbesc  de  un  copac,  un  nor  sau  reroase, ascultând cântecul domol
              un isvor. Aci stă originalitatea ar­  şi nesfârşit al greerilor, care pătrun­
              tei sale, făcută din sensaţii moderne dea  ca  o  mustrare  din  adâncul
              şi totuşi atât de străină de şcoala   nopţii. Şi fără de veste se năpusti
              neoromantică, exaltată de acele sen- afară  alergând  către  locul  unde-1
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11