Page 9 - 1926-41-42
P. 9
17—X. 1926 C O S I N Z E A N A Pag. 405
ţelegem opera marelui apostol dela iarăş cădea în comun. Deaceea se servator sau aiurea, conferinţe mu
iasnaia-Poliana. şi vorbise de în hiderea acestei ins zi'ale, în ajunul premie relor d
* tituţii înalte şi necesare. Şi tot dea operă, sau chiar şi cu alte ocazii,
ceea, un fior de bucurie a fu'g?rat cari să proiecteze lumini dare a-
In ce priveşte reprezentarea ei pe inimile noastre, când am fost siguri supra căilor obscure ale artei Eu-
scena Teatrului nostru, nu putem că totul va intra în normal, ba încă terpei.
decât s’o cons'derăm ca unul din în cond ţ’i mai bune. (Că tot ce a. d.
cele mai strălucite succese. Monta regretăm din an i trecuţi este lipsa
rea destul de bine, iar dacă pe aici d-Iui N. Apostolescu — captivant
pe colo ar fi de făcut mici obiecţiun’, tenor de bronz — şi a d-lui C.
renunţăm de a Ie face. Nu vrem să Pavel — cântăreţ bunişor şi direc Cea dintâi scenă românească
fim mai catolici decât Papa. Este tor de scenă fără seamăn). Inovaţia
ştiut, că reprezentarea pieselor care constă mai cu seamă în acel „sis în Ardeal. Intr’un foileton publi
se petrec într’un mediu specific, ca tem de rojaţie“ inaugurat de Mi cat în ziarul „Biruinţa“, d. Septi-
de exemplu „învierea“, oricâtă a- nisterul Artelor, adecă într’o con miu Popa publică foarte preţioase
tenţie s’ar da din partea personalului tinuă şi selecţionată schimbare de date despre cea dintâi scenă româ
artistic, obiecţ'unea nu ar putea fi artişti între Bucureşti şi Cluj Că nească din Ardeal. Ea a fost ridi
ucisă din faşe. Scena se petrece în acest gând, dacă se va stărui în
Rusia, cu oamenii şi obiceiurile de îndeplinirea lui va da roade fru cată la Bicj cu 160 de fiorini strânşi
acolo. Deci eforturile artiştilor tre- moase, nici nu mai trebuie amintit. dela protopopii cu fete de măritat,
buesc să fie destul de mari, ca să Apoi ceeace am câştigat noi, clu de către o mână de tineri în frunte
apropie realitatea jocului de sufletul jenii, în special, este angajarea ce cu Simion Bârnuţiu. Lucrul n'a fost
dramei. Şi să fim drepţi, aceste e- lebrei soprane de coloratură d-na
forturi s’au făcut cu elan de toţi E. Drăgulinescu-Stinghe, alături de tocmai uşor de realizat. Bătrânii
artiştii după aptitudini. câţiva sol'şti buni sau acceptabili; profesori ai Blajului nu puteau con
D-nul Psstta a fost un prinţ des totuş, lipseşte un tenor dramatic şi cepe teatrul ca factor de cultură.
tul de seducător, impozant, grav şl un bariton. Corul şi orhestra, chiar Din potrivă aveau oroare de „co
sbuciumat de remuşcări, care şi-a dacă n’au adăugat alte elemente, tot medie“. Dar acolo se afla Timoteiu
dus cu succes la îndeplinire ţelul. îşi merţîn prestigiul. Astfel, nu nî
Dna Olimpia Bârsan, cu scântee- se pare că tămâiem, când spunem Cipariu, care s’a pus luntre şi punte
torii ochi plini de naivitate, a fost că, în această formaţie, Opera Ro pentru a înlesni realizarea gândului
o copilă destul de inocentă ca să mână din Cluj, prezintă garanţii bun al tinerilor teologi. Ba chiar a
!
cadă în braţele prinţului, — ca apoi, pentru o st?g une care va ţ nea viu scris şi o eclozS, foarte apreciată
în închisoare, să ne dovedească reale interesul în dezolatul şi exigentul la prima reprezentaţie a acestei prime
însuşiri de femeie decăzută, iar la public. Iar dacă intenţiile vor fi
final, să iubească şi să se sacrifice realizate, dacă programul anunţat, scene româneşti.
pentru omul, care cu toate neno — din Verdi, Wagner, Meyerbeer, Deschiderea teatrului a avut Ioc
rocirile ce 1 le-a provocat, să nu-1 Cesicovschi, deci variat şi înjghe în prima seară de Crăciun din a-
urască. bat cu pricepere — va fi împlinit, nul 1833. In sala de mâncare a se
Juraţii s’au purtat bine şi răută atunci încetul cu încetul, se va pu minarului teologic, unde era ridicată
cios. Bătrânele mătuşi au fost cam tea vorbi de un Cluj muzical, cum
grăbite, de pare că ar fi vrut să i-a se vorbeşte de unul sportiv, sau scena, s’a jucat aproape în fiecare
scena la goană. teatral. Pentru educaţia muzicală a săptămâuă teatru românesc până în
La ceilalţi, pentru efortul de reu publicului opera desigur e cel mal 1838, când truda aceasta a luat
şită al premierei, câte-o bucăţică eficace mijloc; însă o perz'stare în sfârşit. Cinci ani, publicul alcătuit
din zahărul aprecierii favorabile. acest gen înseamnă monomanie, uni- din canonici, profesori, câţiva func
laterabzare mioapă, deoarece crea
Ion Mehedinţeanu.
ţia muzicală nu se rezumă la operă, ţionari ai oraşului şi studenţii teo
cricât ar fi ea de importantă şi de logi au ascultat vorba românească
indispensabilă. Căci numai prin aşa cum se vorbea pe-atunci, dar
Opera operă nu se ia contact cu produc
ţiile de dată mai recentă şi cu ce care era un mare lucru în Blajul
Dupăce a trecut printr’o aparentă lelalte genuri muzicale. Onera tre unde un rău obiceiu introdusese în
agonie, Opera Română din Cluj şi-a buie să rămână ca o temelie a cul vorbire curentă limba magh’ară.
redeschis porţile, pentru o nouă, turii muzicale, prin clasicitatea ei. Meritul acestei fapte este în bună
stagiune, cu o mai bună organiza Insă paralel cu aceste reprezentaţii parte al lui Simion Bărnuţiu, care
ţie, cu un corp de solişti mai b ne sunt absolut necesare concertele sim se afirma şi în acest chip marele
înch gat şi fireşte, cu o mai în fonice, compuse din autori diferen
dreptăţită speranţă. Căci oricine a ţiaţi şi însoţ te de ua program ex român ce avea să fie mai apoi.
:
cercetat obiect v reprezentaţiile ani plicativ, pentrucă uneori muzica nu
lor din urmă, poate spune, fără a înseamnă numai inimă, ci şi raţiune;
risca o exagerare,, că desprindea şi ambele nu pot fi pe deplin sa
din toate sforţările Operei o lânce vurate, dacă nu sunt luate şi con
zeală înfrăţită cu agonia; şi, ca un duse de mână Şi încă un lucru ar
foc care e pe moarte, mai arunca fi destul de important, să se ţină
uneori văpăi cu lumină mare, apoi de către oameni competenţi, la Con