Page 10 - 1926-43

Pig. 422 C 0 S 1 N Z E A N A ----------------------------------------- 24-X. 1926

D U H U L C E L R Ă U mari cu zeci de protocoale, cu"o mulţime de cărţi, se pră­
pădiseră toate. Când a vrut să între solgâbirăul înă­
— ROMAN — untru, a 'ntors capul cu groază. Nu era în cancelarie
decât scrum şi cenuşe. Şi podelele arseseră şi cer-
VI. cevelele fereştilor. Soba era răsturnată lângă părete şi
Vatră pustie în tot cuprinsul cancelariei nu rămăsese numai casa
de fer, cu banii adunaţi din porţie.
Notarul din Măgura nu-1 de prin partea locului. Aceasta era înegrită de fum şi de funingine şi
El e venitură, oploşit aici de vreo patru ani, împotriva se încovoiase într’o parte de căldura cea mare. Dădu
voinţii întregulului sat, care voise pe vremea aceea poruncă primarului să o deschidă. Acesta însă nu avea
să-şi aleagă alt notar, pe-un ficior de dascăl din Teiu, la el, decât cheia din năuntru, dela lădiţa cu bani.
pe care-1 ştiau, din neam în neam. Solgâbirăul însă a Cheia dela uşa mare, dinafară era la notar şi aşa nu
ţinut să fie ales Mayer Lipot şi mai cu rugămintea, se putu deschide... El plecă acasă la llia foarte scâr­
mai cu ameninţări a făcut în ultima zi pe oameni să-l bit şi după ce nu putu să afle nici o urmă, care să-i
aleagă pe acesta. Feciorul dascălului din Teiu, — zi­ fi putut arăta nenorocirea în lumina ei adevărată, se
ceau agenţii solgăblrăului — e de-aici de pe la noi, hotărî să aştepte pâaăce se va face bine Mayer Lipot...
el n’are cunoştinţă cu domnii, nici cu solgâbirăul, nici A patra zi după nenorocire, într’adevâr no­
cu fişpanul. E om de treabă, nimeni nu zice o vorbă tarul se simţi mai bine. Medicul veni la el iară şi du-
rea de el, dar vezi la caz de nevoie n’are unde bate, păce îi schimbă legăturile şi-i dădu nişte alifii
că nu i se deschide. Mayer Lipot e altul. Acesta intră, noui, îi proroci, că are să se intrame încurând şi
ca la el acasă şi la solgăbirău şi la fişpan şi poate că solgâbirăul vine pe Duminecă, adecă peste două
fi de folos satului... zile, ca să-l întrebe cum s’a întâmplat nenorocirea.
Adevărul era, că pe vremea aceea bieţii noştri Acum, trezit bine la cap şi liniştit el se gân­
românaşi nu prea puteau ajunge în pită la stat pe aproape deşte la vorbele acestea ale doctorului. Cum s’a în­
de locul naşterii. Cari se făceau slujbaşii lui, trebuiau tâmplat nenorocirea? Ce are el să-i spună solgăbi-
să-şi'schimbe numele şi să-şî lapeQe legea şi neamul, răului? Să-i spună, cum a fost? Dar atunci ar ieşi
ori să plece în capătul ţării ungureşti, unde nu mai el cel vinovat şi cine ştie ce-ar mai putea păţi 1 Ah,
auziau toată viaţa lor vorbă românească. asta nu ! Cum să-i spună el, că de doi ani de zile
De-aceea nu ajunse notar în Măgura feciorul pândeşte ocazia, ca să poată înşela pe nevasta lui
dascălului din Teiu şi de-aceea le-aduse solgâbirăul Ion Pescarul? Cum să-i spună, că în clipa, în care
pe capul oamenilor pe M yer Lipot, un fecior de şvab a văzut-o singură, înaintea lui, timidă, sfioasă şi săl­
a
de prin Banat, de pe la Periamoş. Venit odată în sat, batecă, dar în aceiaş vreme nespus de fermecătoare
el începuse să-şi facă rosturi, ca şi când toată viaţa şi de frumoasă, — a uitat de el şi în nebunia, care-1
ar fi vrut să rămână în Măgură. Trăgea de pe oameni cuprinsese un singur gând îl stăpânia, s’o aibă, cu
cât putea şi te pomeneai cu el, că azi cumpără o vacă, orice preţ 1...
mâne doui boi, apoi o palmă de loc. Era hrăpăreţ din Mayer Lipot se mişcă greoiuîn pat şi ar fi vrut
fire şi aspru. Striga, la oameni ca la vite şi în­ să ducă mâna la frunte să-şi şteargă broboada de
jura. Afară de asta, om neînsurat, el căuta să strice sudoare, care i se ivi aşa deodată pe nesimţite. Simte
casele oamenilor şi umbla după nevestele lor. însă, că trupul lui arde, şi i se pare, că plapoma cu
De-aceea nimeni nu-1 putea suferi nu prea care-i acoperit, e de jăratec. Şi, curios, în clipa asta
căpătă pe nimeni în sat, ca să-l slujiască. El se’n- o vedea pe Ileana Pescaru, înaintea ochilor. îşi aducea
grădise deci de-o servitoare unguroaica şi de-un slugă aminte de dimineaţa aceea de vară, din ziua de sfân­
ungur. Numai aceste trei fiinţe şi cu cantonierul deia tul prooroc Ilie, când a văzut-o ieşind din grădină cu
calea ferată erau singurele venituri în sat, calvinii sa­ poala plină de fasole şi cu picioarele goale până din
tului, cum le zicea lumea... sus de genunchi. Ce picioare albe, subţiri la glesne
După vreo trei zile de chinuri, Mayer Lipot, în­ şi ce pulpe ! Da, atunci l’a cuprins nebunia aceasta
cepu acum să se simtă mai bine. A doua zi după foc mare de-a o avea. Până atunci se uitase la ea, ca ia
so găbirăul şi doctorul dela Ilia au venit cu patru jan­ oricare altă femee frumoasă, cu dorinţă vagă numai,
darmi în sat. Doctorul a văzut, că primejdie de moartea dar îa dimineaţa aceea a s mţit, că orice s’ar întâmpla,
nu-i şi că rana dela cap nu-i treabă mare. Se vedea el trebuie s’o stăpânească măcar o singură dată 1
o lovitură aspră, dar nu adâncă. Mai dureroase erau Şi iată, că veni războiul! In clipa aceea el a
arsurile, pe care le suferise bietul notar pe toată par­ simţit aievea, că are să-i reuşească planul, dacă o
tea stângă a obrazului. Pelea se dusese toată de pe pleca Ion Pescaru la războiu... Bucuria aceasta îl făcuse
obrazul acesta şi trebuia vreme până să se vindece. să fie rău, să-şi bată joc de om şi să-l întrtbe în
Doctorul l-a spălat cu ceva ape, la uns cu o alifie şi grija cui are să-şi lase nevasta dacă o pleca...
a plecat liniştit, cu gândul, ca să revină după două Ei, da! Uită, şi-i aduce aminte amănunţit, vede
zile iară. In ziua a doua notarul cu toate că rănile nu aevea parcă toată povestea aste de dragoste vinovată,
erau primejdioase, nu putu vorbi nimic cu solgă- care l’a făcut să-şi piardă mintea. Dar bine, cum să-i
birăul. Ziua o petrecu mai mult într'o stare de somn spună el toate aceste lucruri solgâbirâului. Ah, nu, nu!
şi neputând da lămuriri asupra focului, solgâbirăul s’a Una ca asta nu se poate. Ar însemna să şi facă sieşi
mulţumit deocamdată să lase jandarmii în sat şi să rău, să se facă poate şi de râs! Dar atunci ce să de­
înceapă cercetările. Iar el a plecat napoi la llia, să clare, ce să spună, cum s’a întâmplat nenorocirea?
iea de-acolo măsurile de lipsă pentru trimiterea unui Ia, stai, are să scorniască el ceva de bună seamă...
notar-ajutor, care să înceapă iar lucrările de cancelarie In clipa asta Mayer Lipôt simte par’că iar trupul
să adune dările, să facă rechiziţiile şi altele. Uenii în braţe şi o vede pe aceasta cum se zbate şi cum
Cancelaria arsese toată pe dinlăuntru. Dulapurile îl loveşte peste obraz, când vrea s’o sărute. Acum îl