Page 4 - 1926-43
P. 4
Pag. 416 C O S I N Z È A N A------------ *-------------------------- 24-X 1926
bucurat la sosire ca altădată. Am lumea asta, şi spun şi îndrugă la drum. Şi cum nime nu ştie cum a
văzut eu bine. Dar nici dumneata nimicuri, de stai cruciţi Dar să nu venit în lume, se vede că aşa e
nici noi nu suntem de vină. Şi a- râdem de ei, bădiţă yasilie. Ei sunt scris să nu ştie nici cum se duce.
devărul rămâne acela pe care l-am oameni cari au trecut c’un picior Aluneci, atâta tot, şt cine ştie unde
spus: numai cântă nimic în noi. pragul veciniciei. Se pregătesc de te trezeşti?
Vine o vreme când ne uscăm pe
dinlăuntru. Nu ştiu cum se face: se
îngroaşe prea tare coardele care
cântă în noi în anii tinereţ i şi ai CEVA DIN LITERATURA CATALANĂ
bărbăţiei, la orice gând, la orice
vorbă, în faţa unei privelişti, ori ne de MARCEL ROMANESCO
pustiim pe dinlăuntru din pricina
pe care am spus-o: ne-am îngropat Intr’o literatură tânără, cum e li talan. Despre Tbomas Hardy spune:
pe rând cu toţi pe cari i-am cu teratura catalană, a cărei renaştere „Un Dante al lumii moderne. Fi
noscut şi cu cari am trăit împreună. datează de câteva zeci de ani, opera reşte, un Dante menit să justifice
Mă gândesc uneori, bădiţă Vasilie, crit cilor aţâţă şi înviorează par‘că legături mult mai grave decât ale
că toate acestea sunt anume rân opera poeţilor. Mă refer la trei vo terţinelor. Aceea de a fi, de pildă,
duite şi lăsate de Dumnezeu pentru lume de cercetări critice apărute în portul sterilităţii...“ Şi iată câteva
ca să ne fie trecerea din lume mai ultimul t mp şi care pot sluji de rânduri despre glorie: „Momumen-
!
uşoară. Dar iarăşi îmi spun că exemplu pentru literatura catalană, tele comemorative nu sânt glorie :
aşa se petrece şi cu dobitoacele şi puţin cunoscută la noi. chiar dacă au grădinuţe ce fie te
ele nu se tem de moarte, că nu Primul e un volum al poetului melia amintirii oamenilor asemănă
ştiu, cum ştim noi, ce-i despărţirea J. M. L6p?z Pikö, intitulat L’endemă toare cu oboseala gloriei. Ajunge
sufletului de trup. Ori doară dum de cada dia (Ziua de mâine a fie o noapte de vară şi incuria barce-
neata crezi că au şi ele suflet ca cărei zi), care reprezintă volumul loneză a străzilor şi pieţelor, lăsate
noi şi ştiu că vor mori? IV din seria Moralitas i’pretextos. pradă elementelor. Trebuie ca în
li ştiam felul lui Ilarie şi altă In această serie, löpez-Picö a adu tunericul să mistuie monumentul şi
dată îl ascult bucuros când îl văd nat cu vremea tot materialul pu chipul lui. Atunci un greer, singur,
cum se frământă şi cum caută după blicat în rubrica vioaie şi caracte singuratic, un greer pierdut înlr’un
adevăr. Dar acum eram îngreunat ristică, purtând acelaş titiu, din pu cuib de iarbă obosită şi prăfuită
de amintiri şi de gânduri, poate blicaţia La revista, stinsă încet, este, cu ţârâitul lui neînvins, mai
chiar de bătrâneţea care mi se arată după ce împlinise o misiune cul mult decât pompa monumentelor,
acum mai desluşit. turală, eficace şi precisă, printre mai mult decât amintirea oameni
— Lasă întrebările aceste Ilarie, mezinele ei mai plăpânde. lor, este spaima, este însuş glasul
— i-am zis, — pentru ce- ţi mai Titlul cărţii, simplu şi modest gloriei“.
sfărâmi mintea cu mele? ca un proverb, înfăţişează par’că Masiv, dar mai puţin adânc, e
— Bucuros le-aş lăsa uneori, bă icoana unui cititor care citeşte as volumul lui Joan Estelrich: Entre
diţă, dar nu mă lasă ele. Cu cât tăzi, meditează seara, iar mâine no la vida i els llibres. Tânărul critic,
vrei să le alungi, vin tot mai multe. tează fără înfiorituri zadarnice, re ce conduce Fundaţia Metge, care a
Dar uneori, drept să-ţi spun, îmi zultatele veghiei sale. Prin această dăruit O.taloniel admirabile texte
plac. Nici odată nu simt mai adânc disciplină, fiecare zi a fost consa clasice greceşti şi latine, însoţite de
că mă deosebesc de iarba câm crată de un articol, care e amintire traduceri, — adunat în acest volum
pului şl de dobitoc, decât pierzân- şi cugetare totodată. In tradiţia lu şase stadii de mărime şi valoare
du-mă în astfel de gânduri şi în minoasă a Gloselor lui Xennis, S/a- d ferită privitoare la Leopard!, la
trebări. Şi apoi, mai este ceva: vine turile şi pretextele lui Löpez-Picö filozoful danez Sbren Kierkegaard,
vremea când nici gândul nu mai se aşează în chip firesc, cu ele la poetul catalan Joan Maragall, la
mişcă, cum nu mai tremură simţi ganţa lcr tinerească, ce stoarce ceva petul provenţal Charloun Rieu, la
rea. Iacă nu-s aşa bătrân să nu mai din orice actualitate trecătoare. Filă romancierul Joseph Conrad şi la
încerc a înţelege câteceva din lu după filă, alternează recenzia cu creatorul unanimismului, Jules Ro-
mea asta şi grea şi frumoasă, dar anecdota, portretul literar cu afo mains. Şi aci, eşti isbit de privirea
voi fi. N'ai văzut pe rudele noastre rismul, prohodirea unui prieten cu largă a criticului, ce nu se întâl
cum se uitau la dumneata? Nici pre punerea culturală, tonul medi neşte în altă literatură. Studiul de
umbră de gând nu le mai flutură în tativ cu vâmbetul spiritual, entu spre Leopardi este o lucrare tine
ochi. Dar bine că mi-am adus a- ziasmul sincer cu ironia fină. Vo rească, interesantă prin sinceritatea
minte de ele ! Scoală-te bădiţe Va lumul cuprinde întâi pagini relative interpretării şi echilibrul părerilor.
silie, să mergem în casă. Ne aş la Catalonia, la viaţa ei suf etească, Mai bogat şi mai adânc e studiul
teaptă. Parcă-i văd cum şed cu socială şi politică, apoi impresii şi închinat vieţii şi scrierilor filozo
toţii pe laviţă şi moţăe. Am eu puse judecăţi critice privitoare la cărţi fului danez, mai ales în ce priveşte
deoparte două sticle cu rachiu. şi oameni din alte părţi. Dela Otto influenţa asupra vieţii morale a ţă
Aşa o să- i mai înviorăm puţin, Da, Braun la Luden Fabre, dela Azorin rilor nordice. Acel care a fost „cel
pentru dumneata, o să fie o dovadă la Waldo Frank dela lames Joyce mai nefericit dintre oameni“, tova
mai mult de ce.ţi-am spus eu. Să-i la Gentile, dela Vildrac la De Bosis, răşul criticului catalan în anii săi
vezi, gustând din rachiu, cum vor nici un scriitor însemnat, nici o de sbucium şi de spaimă, răsare
începe să vorbească în limba co mişcare literară occidentală n’a scă mai accesibil din cele 140 pagini
piilor. Parcă au uitat tot ce-i în pat ochiului ager al poetului ca- închinate vieţii sale, luminat par’că
