Page 6 - 1926-43
P. 6
Pag. 418 ----------------------------------- ----- C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - ---------------------------- 24—X. 192
Şi Folguera întâlni mâna uşoară a Umbra nostalogiei începe printr’o Tot astfel vorbiră multă vreme,
morţii, care-1 sc$pă de viaţă. viz’une mărtaţâ, ca să sfârşească fără ca să se poată înţelege.
* printr’o oglindire a sufletului: .Ce Medicul scăpă copilul şi ucise
Mateu Jan£s i Durân întră încet rul e încununat de spini, iar sudoarea pe mamă.
şi gânditor în grădina poez'ei ca şi sângele frunţii nemărginite au ti Cei doi fraţi ai moartei aduc
talane, cu un volum intitulat La părit în mine icoane divine, cu plângerea înaintea tribunalului, căci
vida a contrallum. (Viaţa văzută din gest şi priviri senine*. li s‘a luat moştenirea printr'o naş
umbră.) Deşi tineretul nu-i dădu Şi pretutindeni, aceeaş seninătate tere ilegală. Se cuvenea să moară
nicio crezare, ba îl luă şi la goană, timidă, bântuită de gândul care pruncul, putea apoi să moară şi
totuşi îşi făcu drum, încredinţat că respinge pământul în numele ceru mama şi ei să moştenească.
.tăcerea are flaut de cleştar, cu lui. Doreşte să fie boare şi parfum, Cadiul se scarpină în barbă, după
sunete neauzite, decât de acela care ca acei ce în clipa morţii au pă cum fac toţi cei înţelepţi şi hotărî:
sub haina de lut, culege viaţa“. răsit lutul fără păreri de rău, dar — Alah e mai presus de Moha-
Poet catolic, simte prăpastia dintre se simte tot mai încătuşat de lutul med, eu mai presus de voi, mama
suflet şi carne şi tinde s’o întreacă, care vibrează şi se mistuie. mai presus de copil. Trebuia să se
curăţindu-se prin credinţă. „Inima scape mama şi nu copilul. Voi po
rugineşte de patimi, ca fierul lăsat O singură Hora quieta s’a stre runci să vi să tae capul la toţi
prea mult afară“. Şi poetul se în curat printre ceasuriie sbuciumate trei, ţie Mirza, Alah şi ţie doftore
chide în sine, ca într’o entitate ex ale acestui suflet. Apa râului liniştit, şi trinr'ţându-vă s‘o căutaţi pe mamă
ternă, ce-1 stăpâneşte şi pe care o ce răsfrânge lumina albă care moare,
priveşte în faţă. Sufletul său, com îl face să privească îa jurul lui: în lumea cealaltă s’o aduceţi înapoi,
eu voi îngriji de copil şi avere până
parat cu o cisternă, evocă vpdenia vede zarea violetă a coamelor, că vă reîntoarceţi, când vă voi tăia
morţ'i Iui Ioan Botezătorul. „Suflete, rarea pierdută în iarbă, nasărea pe capul a doua oară, pentrucă să du
de te*aş putea ţine în palmă, ca o creangă, stuful adormit. Şi deodată, ceţi copilul în locul mamei şi apoi
fărâmă de ceară moale“. Şi dorinţa privind în sine: „Ceasul liniştei mă dacă veţi îndrăsni să apelaţi la şeic,
aceasta pregăteşte parcă topirea suf face să trăiesc, de parcă n‘aş şti vi-1 tai şi a treia oară.
letului în vâlvătaia în care trebuie de mine... acum sînt fărâmă de zi,
să se sfârşească. — seara care n'are nici virtuţi, nici Şl acum să se execute sentinţa.
„Vin din întunecata mea adân păcate. Aş săruta nu ştiu ce f'inţă II.
cime“. „Vreau odihna goliciunii ce necunoscută, — şi pe buze îmi ră
reşti“. Dar iată ispita: „Pământul mâne, crucificat, sărutul“. La târgul din Lailik, Obeid Ulah
mă chiamă cu glasuri ce omoară, Aceasta năzuinţă nelămurită după vinde zece catâri negustorului Ti-
risipite în fiecare zi“; apoi geme: sărut e poate tot atât de frumoasă mur Hulagu din Isandac, pentru
„Rob mie însu-mi toată viaţa, nici şi profundă ca şi năzuinţa neisto cincizeci de lire.
odată nu voi fi liber pe acest vită după chilia patimilor reli Abia schimbară animai cu preţ,
pământ*. gioase. când năvăli un roi pe muşte ne mai
cunoscute până atunci, cari încep
să înţepe dobitoacele. Toate anima
lele aflate în târg turbară de muş
CUM SE JUDECĂ LA TURCI cătura insectei veninoase şi fug
înebunite în sute de direcţii. Nimeni
nu şi-a mai găsit vreodată dobitoa
de ION MUNTEANU (Mio)
cele scăpate.
Timur Huiagu, care predase au
Hamide, văduva bogată a lui Gu- măr, când ştii că într’o altă toamnă rul, dar a rămas fără de catâri,
tam Hussein, se vaită în chinurile îţi va aduce roade bogate. pretinde vânzătorului să ia şi el
naşterii. De două ceasuri îl roagă Medicul: Nu cunosc mamă şi nici parte la pagubă cu jumătate.
pe Dumnezeu să o scape de po copil. Nu cunosc decât viaţa. Ea e
vară. La căpătui patului stau cei egal preţuită înaintea mea, fie ori Obeid Alah îi răspunde, că târgul
doi fraţi ai ei: Aii şi Mirza, pe cari cine acela, pe care trebue să-l scap. a fost încheiat pe deplin şl Alah
să-i trăsnească Alah, pentrucă îi Când am doi bolnavi, nu voi în când a trimis pacostea, a ţintit să
vor moartea, aşteptând să o moş treba, care e mamă şi care e fiu, lovească în stăpânul cel nou al ani
tenească. ci care poate să fie scăpat. Când malelor. Ei e deci nerâspunzător
pentru cele întâmplate.
Medicul le şopteşte că speranţa din zece cazuri voi găsi, că la unul Ajunşi în faţa cadiului, acesta
de a le scăpa e foarte mică, dar doar e vindecare; iar la alte zece hotăreşte după-cum urmează:
că va putea mântui vieţii pe copil. jumătate pot fi scăpaţi, mă voi opri — Alah în bunătatea lui nemăr
Cei doi fraţi îl conjură să nu-I la aceştia. Precum moartea nu a- ginită ţi-a luat zece catâri, o Timur
scape pe acela, căci rămânând moş lege pe cei mari şi pe cei mici, Hulagu. Toate le avem însă de la
tenitor, ei vor fi fără moştenire. astfel şi cei ce luptă în contra ei, Alah, dacă îi place să ne ia ceia-
Slujitorul vieţii stă cu cuţitul de nu vor piivi decât numărul. ce ne-a dat, fie voia luil Tu însă
operaţie în mână, în timp ce se Mirza: Dar atunci ar însemna să vrei ca nici Oheid Alah să nu fie
începe această discuţie între dânsul îl laşi pe sultan să piară, când îi cu totul scutit de pagubă şi vrei
şi cei doi fraţi: este îndoelnică însănătoşirea şi ai împărţeală pe jumătate, căci poate
Aii: îndrăzneşti să pui viaţa co putea scăpa pe eunucul său, dacă pe când Alah dăduse insectelor po
pilului mai presus de a mamei? Tai nu ai zăbovi. Unde este atunci mul runcă să-i ducă animalele din târgul
pomul pentrucă vrei să culegi un ţumirea rangului? Lailik pentru trebuinţele sale, catârii
