Page 7 - 1926-43
P. 7
24—X. 1926 - - - - - - - - - C O S I N Z E A N A - - - - - - Pag. 419
or fi fost în proprietatea lui Obeid în faţa palatului preabogatului prinţ Judecătorul: De ce vrei tu atunci
Alah. Isupa. să lăsăm nerăzbunaţi pe cei zece
Ţinând seamă de toate acestea Veni prinţul şi-l înbrăţişe pe ui ghiauri? I’am ucis crezând că te-au
şi urmând îndemnul lui Alah, po mitul Suleiman. II duse în palatul răpus. Ar fi nedrept ca eu să gre
runcesc ca Obeid Alah şă depună de aur, îi dărui cu cele mai alese şesc. Dacă nu te-au omorât armenii,
cele cincizeci de lire pe seama mea. bogăţii şi pe de asupra cu zece ei îşi vor repara greşala, omoTân-
Acum nu vă outeţi plânge nici cadâne de o frumuseţe, în stare să du-te acum. Cei zece nu mai pot
unul lui Timur Halagu ia luat Alah fure minţile şi unuia mai înţelept fi reînviaţi, deci moarte ţi se cu
catârii, lui Obeid Alah îi iau eu decât Suleiman. vine, o Suleiman !
banii. Cele două jumătăţi fiind egale, Cămila părăsită nu era tocmai S’apropie atunci de judecător una
judecata e dreaptă şi neapelabiiă, fără preţ. Scăpase de la înec pe din cele zece cadâae dăruite de
căci ceia ce Alah face e înţelept, fiul prinţului Isupa, pentru-ce era prinţul Isupa şi zice:
iar eu n’am făcut decât să-i urmez ţinută în mare cinste. Pierise de — Judecata e înţeleaptă, ca şi
învăţămintele. vreo câte-va zile şi acum se bucu cel ce a rostit-o. Iartă-mă, dacă îi
rau găsind-o. găsesc totuşi un cusur. Cei zece
III. Plecând în spre Kara Kilisse, Su armeni au fost ucişi, pentrucă s’a
Locuitorii din Kara-Ktlisse, Arme leiman cugeta la ciudăţenia întâm crezut că sunt asasinii lui Suleiman.
nia, sunt turci şi armeni. Aceste plării şi mormăia în barbă-i: „în Murind pe nedrept, numai ei tre-
două popoare s’au urît întotdeauna ţelept eşti tu, o Alah, jur că n’am bue să fie răsbunătorii.
— Legaţi-1 pe Suleiman în miez
şi s’au omorât şi se omoară şi as să mai râd de legile tale. de noapte de piatra celor îngropaţi.
tăzi, când şi unde pot. Acasă însă soarta îi pregătea
o cursă vicleană. Morţii sunt răsbunători. Vor veni
O lege de prin secolul al şapfe- Femeile sale îl aşteptară zadar să-l pedepsească. .
sprezecelea tinzând să suprime de nic şapte zile de-arândul. A opta Şi Suleiman fu legat în miez de
sele asasinate, porunceşte să se zi se duc şi se plâng cadiului, că noapte de o cruce creştină. Fu a-
omoare pentru un musulman ucis Suleiman al lor e pierit, ucis de proape să moară, căci văzuse zece
de un armean, ucigaşul şi încă nouă vre-un ghiaur mizerabil. schelete apropiindu-se de dânsul.
din rudele cele mai apropiate ale Judecătorul porunceşte tuturor ar Armenii cari pândeau Ia marginea
acestuia, iar pentru un armean ucis menilor să-i scoată pe Suleiman din cimitirului, chiotiră de bucurie când
de un musulman, aceleş număr. fundul pământului, căci altcum va îl văzură ridicat pe uu cal şi scos
Această lege e în aplicare şi în aplica cu asprimea legea şi va pune să din cimitir de s helete.
f
Kara-Kilisse unde s’a petrecut în se omoare zece oameni, eşiţi la Când însă văzură că pier cu toţii
tâmplarea de faţă. sorţi căci nimeni altul nu l’a ucis în noapte, se gândiră că poate fi
Suleiman era un turc necăjit. pe Suleiman, decât unul dintre ei. înşelăciune la mijloc. Cercară să-l
Nu-şi bătea soţiile, pentru-că îl bă- Inzădar jurau şi se blestemau ar ajungă, dar nu-1 mai putură. Cele
teau acestea. Nu-şi peptăna barba, menii, că ei nu sunt vinovaţii, ca- zece schelete, erau cadânele lui
deşi o avea mătăsoasă, pentru-ce diul aduce judecată şi pune să Isupa, cari se îndrăgostiră de Sulei
merita să fie bătut. Cetea cărţi scrise omoare pe zece eşiţi la sorţi. man şi Pau scăpat.
împotriva orânduirii dumnezeeşti şi A noua zi soseşte şi Suleiman. Şi Suleiman sărutându-le pe rând,
ştia anecdote picante din viaţa lui Armenii îl înconjoară şi îl duc îna pe cde zece frumoase, se gândea:
Mohamed, pentru-ce ar fi trebuit s’o intea cadiului, însoţindu-1 de cele „Vulpe bătrână mai eşti tu, o Alah
păţească mai rău decât a păţit-o, mai grele blesteme. şi toţi cei din cer din preajma ta!“
căci iată ce i se întâmplase: — Zece armeni au suferit pe ne
Văzu nu departe de dâmbul ce drept. Pune să fie spânzurat şi acest B I B L I O G R A F I E
împrejmuia satul o cămilă, culegând ticălos Suleiman, care pleacă în pe-
alene din iarba bogată şi găsindu-se ţite fără să spună cuiva care îi este Ion Clopoţel: Revoluţia din 1918
în cea mai deplină singurătate. Cer drumul şi lasă să fie ucişi atâţia şi unirea Ardealului cu România.
cetă şi n’o recunoscu ca fiind a nevinovaţi. Editura „Societatea de Mâne“ Cluj.
vreunuia din sat. Suleiman abia într’un târziu în Lei 100. Cuprinsul: Decrepitudinea
„Mi-o trimite Alah — gândeşte ţelege cele întâmplate şi cele ce au monarhiei habsburgice, Opresiunea
Suleiman — mă duc să mi-o iau“. să i se întâmple. Se scarpină în ungurească, Prăbuşirea, Partidul na
Dar Suleiman era dintr’aceia cari cap, căci numai î ţelepţii se pot ţional deschide epoca nouă a ro
se uită Ia dar chiar când i-1 trimite scărpina în barbă şi zice: mânilor ardeleni, Organizarea revo
Alah şi ştie să refuze ceia-ce nu îi „Cei zece creştini au murit ne luţiei, A ţiunea revoluţionară a dom
este pe plac. vinovaţi şt pentru mine, o recunosc. nului Iuliu Maniu la Viena, Poporul
Cămila era şchioapă şi râioasă. Dar dacă s’au săvârşit greşeli, de petrece, Partidul naţional pretinde
Suleiman îşi ţuguise buzele în semn ce să le punem vârf prin moartea dreptul de ocârmuire asupra Ardea
de dispreţ şi voi să plece. Anima mea, cel mai puţin vinovat dintre lului, Tratativele dela Arad, Către
lul i se culcă dinainte. Suleiman îl toţi ?“ popoarele lumii, Solidaritatea poli
lovi cu piciorul, dar se împie Un armean îl întrebă: „Dacă ai tică a românilor Ardeleni, Convo
decă şi îi căzu pe spate. Cămila se un dinte găunos şi în locul aces carea Adunării Naţionale, Conferinţa
ridică şi minune, începu să fugă tuia, din greşală, scoţi zece sănă preliminară, Proclamarea unirii, In
sprintenă, repede, mai repede decât toşi, îl vei lăsa tu oare pe cel stri aşteptare, Voluntarii şi pribejii.Tem-
vântul, apoi nu mai atinse pământul cat şi pe mai departe în gură, pen- niţi şi atrocităţi, Calvarul Bihariei,
cu picioarele, ci zbură ca gândul. trucă ai greşit scoţând cei sănătoşi? Sub ocupaţia franceză, Principiile
Nu se opreşte decât în Bagdad, Suleiman: Ba nici decum. politicei ardelene.
