Page 8 - 1926-43
P. 8
Pag. 420 C O S I N Z E A N A - ----------------------------- 24—X 1926
/
D R A M A Ş l O P E R A lega de blestem prin credinţa ei.
mare, până când o fată îl va des-
Şi în acea epocă de clocot imagi
nativ şi tineresc, chipul mohorît al
„Puterea întunericului“ ca totdeauna în Akulina, credem că căpitanului condamnat a pus stăpâ
ar fi dat mai mult în Anisia, care nire pe el şi aşezându-se la Paris,
piesă în 5 acte de Tolstoi — Traducere
de Nanu şi Fotins. a fost interpretată corect, dar prea într’o singurătate dtsăvârştâ, l-a
stângaciu uneori, de dna Miriam- dat formă şi viaţă.
Drama atât de omenească a Iui Apostol. O relevaţie, interpretarea A doua operă a lui Wagner ne
Tolstoi e totdeauna la locul ei în drei M. Borza în Matriona, un rol introduce în „lumea wagneriană*;
orice repertoriu. Teatrul Naţional a destul de greu, care, fără unele ner e poarta edificiului muzical al lui.
reprezintat-o Marţi în premieră şi vozităţi de începătoare, ar fi con- Wagner aci e în elementul său:
bine a făcut, pentrucă ni-a dat pri st tuit o creaţie. Totuşi dra Borza elementele sunt oceanul, misticis
lejul unui spectacol şi frumos, şi a dovedit reale calităţi în acest gen. mul, iubirea. O iubire care trece
înălţător. Restul ansamblului în bună notă peste contingenţele lumii noastre;
Fără a fi un dramaturg prin tem cu cerinţele spectacolului. Poate că o iubire care, sfidând-o pe acea a
perament, Tolstoi ni-a dat această dlui Vanciu în Mitrici nu i-ar strica melodiilor sensuale rână la un
minunată operă dramatică din pri oarecare reţinere pentru a crea un punct ale operelor italienîzante —
sosul marelui geniu, cu care a fost tip desăvârşit. sub al căror imperiu stă încă „ccm-
înzestrat. „Puterea întunericului“ se De remarcat montarea de gust a pozitoru»“ Wsgner, — vrea o iden
îmbină din elemente psihologice spectacolului şi traducerea foarte tificare absolută a sufletelor, într’un
simple, dar puternice. Tolstoi pro- slabă a piesei. Ţărani cari să zică: suveran egoism sufletesc, aşa cum
povăduieşte prin fapte omeneşti, firă „vei lua masa“ sîat în Franţa; în numai nordic e posibilă, în am
să pledeze. Personajiile piesei î> România se zice „ai să mănânci*. bianţa' stâncoasă unde trăeşte „fe
chid în ele complesul firii omeneşti, Şi acesta e numai un exemplu la meia mării* a lui Ibsen. Tema a -
cu înclinări bune şi rele, cu păcate întâmplare reţ nut din mulţimea de ceasta e reluată în „Lohengrin“,
şi virtuţi. Drama se naşte din cioc neologisme şi inconsecvenţe de stil unde e tratată şi mai imaterial; de
nirea în fiecare a acestor elemente ale traducerii. altfel ea e motorul aproape al tutu
vitale. Teodor Moldovanu ror operelor lui, fie că e vorba de
Bătrânul Piotr, ţăranul chiabur şi minnesingerul Tannhăuser, fie de
sgârcit, care se însoară cu Anisia, OPERA Wotan sau de Siegfrid. Sub aceasta
săvâ'şeşte păcatul de a încheia o putem întrezări acţiunea momentu
legătură împotriva firii. Dumnezeu VASUL FANTOMĂ lui istoric în care a fost fixat Wag
îl piedepseşte, lăsând să fie ucis de ner: romantismul, cu eterna preo
Anisia. Văduva, care a păcătuit cu de WAGNER cupare : iubirea femenină. Insă
servitorul ajuns apoi stăpân pe a- această judecată ni se pare gratuită,
verea lui Piotr, îşi ia şi dânsa pe „Vasul Fantomă“ era destinat deaceea o înlocuim cu alta: iubirea
deapsa, asistând ia toate ticăloşiile stagiunii anului trecut; dar din cauza existenţ'i, care distinge rodul ma
pe cari le săvârşeşte Nikita cu Aku- turneelor operii la Arad şi la Oradea, turităţii’— căci în „Vasul Fantonă“,
lina, fica Iui Piotr. scurtându-se timpul, s’a renunţat la din prima vârstă, pesimismul s’a
Unealtă în toată această ţesătură prezentarea lui. Şi a rămas pentru revărsat impetuos peste toate mo
de păcate şi crime, N kita, el însuşi toamnă... căci legenda neliniştitului mentele, peste toate personagiile,
pruncucigaş, e prada chlnrrilor su olandez pare mai loc^lizabilă toamna, afiară de Daland, care, e de o bo
fleteşte Dumnezeu învinge însă în când oceanele se înfurie mai sombru nomie fericită. Căci un negru pesi
el. Păcătosul se pocăieşte, primin- şi mai violent... In lungile nopţi au mism respiră din recit »tivul Olan
du-şi, iertat de oameni şi de Cei de tumnale basmul muz calizat al a- dezului, în actul prim, unde îşi
sus, piedeapsa lumească. cestui W k’rg neodihnit are puteri confesează soartea de priceag: no
Fără geniul lui Tolstoi, piesa ar de vrajă deosebite. tele grave, — din toată pait ţia cele
fi fost o insipidă predică. Dar au Wagner la 25 de ani era la Pa mai joase ale baritonuiui — cad
torul a lasat totul omenescului şi ris ; plecase din Germania, în met ca piatra, sprijinite de instrumen
firescului simplu şi astfel ideea ur ropola spirituală a lumii, ca s’o cu tele de suflat; nicio revoltă mani
mărită se desprinde limpede nesu cerească. Drumul l-a făcut pe mare. festă nu ţipă trompetele, total se
părătoare, din îmbinarea fără sfo O furtună a prins în angrenajul ei mulcomeşte într’o resemnare amară.
rării şi obositoare pledoarii a piesei. bubuitor vasul şi răsucindu l dea Iar când — a nu ştiu câta oară —
Interpretarea s’ar fi cerut ceva supra masei mişcătoare de apă spu se apropie de femeia în care îşi
mai simplă, mai natura'ă. Totuşi megată, i-a revelat lui Wagner taina pune nădejdea, (de astă dată o ch’amă
spectacolul se poate clasa între cele mării, atracţia irezistibilă, care în Santa) se refugiază în misticism;
b ne reuşite ale Teatrului Naţional făşoară marinarii într’un văl de ca să stăvilească drepturile trupu
clujan. D. Psatta a realizat din Ni- misticism marin. In apropierea coas lui îi cere o transcendentalizare a
chita un tip omenesc şi dacă ar fi telor Norvegiei el văzu vasul fanto iubirii, dispreţuitoare de timp şi spa
fost ceva mai puţin declamator în matic al misteriosului căpitan olan ţiu. Şi Senta se supune, căci suf
ultimul act, el ar fi fost perfect. dez, care a jurat la Capul Furtunilor letul ei de mult se contopise cu
Ţăranul de obiceiu nu se mărtu că dacă de o mie de ori jurat îl nefericitul hoinar, al cărui chip îl
riseşte „cu dicţ'e* de conservator, respinge marea de-o mie de ori va privea ţintă, pe când cumetrele ve
ci spune simplu ceea ce are de încerca sâ-1 ajungă, şi a fost pe cine cântau ritmat, acompaniate la
spus. Dna Stanca Alexandrescu bine,depsit ca în veci să colinde pe tors de orhestra sugestivă. Intr’o
