Page 9 - 1926-43

24—X. 1926 —-------------------------- ----------C O S I N Z E A N A - - - - - - - -------------------------------- Pag. 421

atmosferă, care numai în castelele un progres evident faţă de trecut: ducţii dramatice, „Meşterul Manole*,
medievale putea să tremure are loc a câştigat îi volum şi în continui­ e încă recent. Direcţia Teatrului Na­
şi „explicaţia“ ei cu Erik, logodni­ tate. Notele prinse nu mai şovăie; ţional a cheltuit câteva sute de mii
cul. Ţinută într’un tremolo pianissim, numai sch'mbările brusce nu sunt de lei pentru montarea acesta! nă-
această scenă te înfioară prin sub­ asigurare. Dl Ujeicu, (Daland) c’un sdrăvănii, care a căzut cu succes
tilitatea orhestrală îmbinată cu drama bas mai consistent, care cearcă să după câteva reprezentaţii forţate.
ce se desfăşoară dincolo de rampă. nu mai treacă prin nas, denotă o Bani pentru echipa de propagandă
Primirea „Vasului Fantomă“ în inteligenţă adecvată rolului; plină­ a Teatrelor Naţionale provinciale
reportoriul operei din Cluj a fost o tatea lui împune. Dl Andrescu-Măr- nu se găsiau, dar se găsiau pentru
idee bună. Această operă, simplă ca gărint (Erik), neavând să se lupte boscărlile îa versuri ale alintatului
factură: bariton, soprană, tenor le- cu noteie de sus, e agreabil, căci dramatolog.
ger (nu Heldentenorul specific wag­ timbru plăcut posedă şi'i ştie folosi. Iată însă că cei ce stau la con­
nerian) şi bas, mai ales lipsită de Iar dna Nestorescu a trăit o Senta ducerea artistică a primei noastre
splendoarea meridională, smulge to- fascinantă şi fascinată: concentrată scene,, s’au trezt şi au pus capăt
tuş din omorîtorul cotidian, pur­ asupra unui singur punct din uni­ eftimistelor jonglerii. E un început
tând, o clipă barem, pub’icul pe vers şi-a subordonat sopranul me­ care merită toată lauda; şl care ar fi
culmile muzicii filozofice, pe unde talic simţirii cotropitoare, cântând să în'emne deschiderea unei ere nouă
când te plimbi trebuie să pui la şi pianissime frapante. Nu poate în aprecierea şi consacrarea pro­
contribuţie o leacă şi creerul, nu scăpa aprecierii dl Chicideanu (Pi­ ductelor dramatice româneşti.
numai inima, atât de uzata inimă. lotul), potrivindu-şi rolul cu des­ Şi aceasta nu poate fi decât îm­
Distribuţia a fost bine întocmită: toinicie. bucurător 1
Dl Săveanu (olandezul) dovedeşte Aurel Decei
*
Specula cărţii franceze. In urma
unui articol publicat de d. I. Vlă-
descu, docent la Universitatea din
Bucureşti, într'un ziar din Capitală,
Î N S E M N Ă R I s’a pornit o adevărată alarmă în
presa cotidiană. Cartea franceză se
speculează cu neruşinare de către
o anumită agenţie, care deţine mo­
Ciudăţenii. D. prof. Onisifor Ştiam pe d. Halippa om politic nopolul desfacerii ei în România.
!
Ghibu scoate un ziar la Ch şinău. şi, câteodată, un publicist foarte bine
Acesta este un lucru tare bun, cu- intenţionat; dar elev al dlui Blaga Campania este perfect îndreptă­
noscându-se nevoia pe care Basa­ întru poez e nu-1 ştiam. Ciudăţenia ţită. Cartea franceză îşi menţine
rabia o are de o bună publicaţie e prea... ciudată. După câte ştim d. pentru România cursul urcat pe care
românească. Dar ziarul care se Halippa nu are legături cu «şa z sa îl avea atunci când francul cota la
chiamă „România Nouă“ a ajuns poezie nouă, nici cu Blaga, nici cu Bursa noastră de două ori mai mult
mai deunăzi la numărul 100 şt d. Vinea, nici cu Camil Petrescu. A- decât astăzi. Specula este evi­
Ghibu s'a cam speriat de acest tunci cum se face că semnează o dentă, căci editura franceză îşi men­
lucru, ceea ce l'a dus la ccmemo- asemenea trăsnae? A vrut să-şi ţine vechMe preţuri.
rarea unui „centenar* puţin obişnuit. bată joc de d. Ghibu, care precum Ne întrebăm însă, este îndreptă­
Ştiam că se obişnuieşte să se co­ se ştie, n’a fizionat cu partidul ţă­ ţită acuzaţia, care se aduce numitei
memoreze un centenar la 100 de rănist ci a rămas alăturea de d. agenţii din România? Şi ni se pare
ani, dar la 100 de zile e cam ciudat. Goldiş? Sau...? Dar mai bine să că nu. Vina este a librarilor fran­
Admitem totuşi fantezia dlui Ghibu nu mai presupunem nimici cezi, care nici odată nu şi-au me­
şi o vom admite şi atunci când va * najat debuşeurile. Agenţia din Ro­
comemora şi centenarul de 100 de mânia îşi f ce de cap, pentrucă
săptămâni sau de 100 de luni al Păţania dlui Victor Eftimiu. nici-o editură franceză nu se oste­
„României Noui“. Dar mai e ceva D. Victor Eftimiu a mai „compus“ neşte să cerceteze cum i se desfac
care uf se pare prea-prea. Anume, o piesă, pe care a prezentat-o Tea­ produsele aiurea.
ziarul România Nouă publică cu acest trului Naţ onal din Capitală. Dar In deosebire de editura germană,
prilej rar şi următoarea „poezie“: de rândul acesta i s‘au înfundat care a desfăşurat totdeauna o ne­
cărările celebrului fabricant de ver­ obosită activitate în Romania, libră­
La „centenarul" „României Nouă“ suri sforăitoare. „Glafira*, căci aşa ria franceză, sigură pe simpatia ce
A face un ziar: se chiamă piesa, a fost pur şi simplu i-o purtăm şi afinităţile, cari ne
A sui un calvar, respinsă. v leagă, a neglijat orice osteneală în
„ A aprinde un far, întâmplarea iese din obişnuit, D. această privinţă.
A desgheţa un gheţar,
A da un îndreptar, Victor Eftimiu avea la Teatrul Na­ Un cunoscut publicist propunea
A merge ’n bazar, ţional din Bucureşti un fel de pri­ ca soluţie abandonarea căiţ i fran­
A stârni un viespar, vilegiu, faţă de ceilalţi autori dra­ ceze şi orientarea spre editura ger­
A strânge 'n focar, matici. Piesele dsale bune sau mană sau rusă. Credem că e prea
Ce e nou sau bizar,
Ş’a căuta ’nzădar, proaste, mai mult proaste decât mult aceasta. Dar e sigur că o
Ca cel grec legendar: bune, se jucau fără discuţie şi încă grevă a cititorului de originale fran­
Un om, — lucru rar! cu cheltueli extraordinare de mon­ ţuzeşti în România ar da cele mai
P. Halippa tare. Cazul penultimei dsale pro­ bune rezultate.