Page 3 - 1926-44
P. 3
31-X. 1926 C O S I N Z B A N Â - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Pag. 427
N E M U L Ţ U M I R I FRUMOASELE OACHEŞE ROMÂNE
— DINTR’UN CARNET — Eu nu ştiu ce să cânt la voi întâi:
de I. AGÂRB1CEANU Arcul sprincenelor,
Amurgul genelor,
Scânteia râsului,
Nu mai e dascăl Ia noi de trei
ari, Bădiţă Vasilie, zadarnic vreai Roza surâsului?
să-l întâlneşti. Dacă nu-ai fi spus Eu nu ştiu ce să cânt la voi întâi!
ce gânduri ai nu mai făceam, dru
mul îozadar pân aici. Dar vezi că Crimii mânilor,
aşa eşti dumneata. Iţi place să des- Fagurii sânilor,
coşi lucrurile singur. Mare pagubă Săgeata pulpelor,
pe sat, zici dumneata, das par’că noi Şerpuirea
nu ştim? Cât l-am rugat să mai Ca şi aceea a vulpelor?
rămână, satul întreg cu popa în Eu nu ştiu ce să cânt la voi întâi!
frunte. Dar tot omul cu năcazurile
şi cu viaţa lui. Bădiţă Vasile. înţe Credinţa, iubirea,
legem şi noi că nu mai poate ră Sărutarea,
mânea! Dumneata îl ştii plin de îmbrăţişarea,
copiii mărunţei dar acum copiii Dragostea de mamă?
crescuseră, şi trebuiau daţi la şcoli, Eu nu-mi dau seamă
la meşteşug. Şi cu plata lui din sat Ce aş putea să cânt la voi întâi!
nu mai răzbea.
— De, par’că la oraş i va fi mai De nu mi-ar trece ani tinereţii
uşor! Nu ştiu eu! Să nu văd cum s’apropie bătrână
De departe,
— Ce ştii dumneata e nimic, pen- Pe calea bătrâneţii
trucă eşti un om singur şi câştigi
bine. Dar dascălul o duce greu şl Nemiloasa moarte
Ţinându-şi coasa’n mână —
la oraş. L-am întâlnit eu de câteva Ca voi frumoase oacheşe românce
ori, şi l-am văzut de pe faţă. Dar Să mă îmbelşugaţi cu darurile
mi-a spus şi dumnealui. Insă omul Fiinţei voastre ca să uit amarurile —
sărac, trebue să şti dela mine bă- Căci Dumnezeu cel bun, cel mare,
diţul meu, nu se mută dintr’un loc
intr’altul pentru a-i merge mai bine In milostiva zi de înzestrare
Prin voi le-a dat întregului pământ
ci pentruca să-şi poată înnoda să Să ţină trează flacăra vieţii
răcia. O duce greu, dă şi poartă Din leagăn până la mormânt.
copii la şcoală. Că vezi dumneata
şcoala se vede că-i scris să fie meş Volbură Poiană Năsturaş
teşugul după care trâesc domnii. Ei
n’au pământ nici car cu boi, nici
plug în brazdă. Ce să le lase la domn? Cum vine vorba asta? îl şi pe cei ce trăesc după condei şi
copii moştenire? Până era dascălul întrebai. după, carte. — De, parcă dascălul
Vintilă la noi decâttori nu ne-am — Dapoi aşa, bădiţă Vasilie, că Vintilă şi cât a stat la noi după
mâncat în vorbe, eu spunâodu-i la noi în sat, cum şti dumneata bine, carte ar fi trăit! Ce se aiegea de
câ-i mai bine de domni, el râspun- a fost moşie domnească destulă, aşa el, cu o casă de copii, dacă rămâ
zându-mi câ-i mai bine de plugari. Şi nea să trăiască din plată? Dar lua
că la împărţirea pământului nici
se jun că de-ar avea pământ, de-ar ţiganii n’au fost uitaţi. Toţi au că cu arândă pământ şi fânaţ, şi lucra
fi legea pământului aşa făcută să pătat câte un jugăr. Dacă un ţigan în rând cu plugarii. Dacă aşa spu
dea şi domnilor cari trăesc la sate a căpătat atât, un dascăl român nu ne legea, apoi mare nedreptate s’a
pământ, nu s’ar duce nicăiri ba şi putea căpăta de zece ori atâta, şi făcut cu dascălul Vintilă! Iţi voi
doi copii şi-ar ţinea lângă el să pe vecie? Zice că s’a dat întâi pă- spune, fără supărare, bădiţă Vasilie,
scoată plugari din ei. Pe semne era pânt celor ce au fost în bătae. Da că domnii cei mari când aduc legile,
sătul şi el săracul de domnia lui. dascălul n’a fost? Sărac de maica o scrintesc adeseori. Ce folos că
Şi spun drept, bădiţă Vasilie, eu lui! Trei ani şi jumătate a bătut treizeci de ţigani din sat au căpătat
mult mi-am bătut capul să aflu cu toate fronturile. Cărunt s’a înapoiat, câte-un jugăr de pământ? Sunt har
cât e mai bun un ţigan decât un şi cu sufietul acru de-atâta măcel, nici să-l lucreze? Am scăpat să nu-i
domn de român. încât cred, că n’o să se mai înse mai ţinem de pomană iarna. Ei tră
Cum mergeam amândoi cu paşi nineze nici odată. Nu era vrednic esc şi acum din zilerit vara, iar
domoli pe uliţă, întorcându-ne dela şi el de-o bucată de pământ? iarna cu traista după bucăţele, cum
casa UDde ştiam că locueşte dască- — „Vezi că pământul trebue să îl şti. Ştiu că români n-ar face din
lăl Vintilă, mă oprii şi-mă uitai în ajungă în mâna acelora care-1 mun ei cât e hăul, dar să ne şi ferească
tins la rudenia mea. 11 ştiam că nu cesc", zic eu aducându-mi aminte de Dumnezeu de aşa pacostei Să-i fi
se fereşte de batjocură, că !imba-i expunerea de motive ale reformei văzut în anul cel dintâi după ce
neaşezată. Dar nu vorbea în batjo agrare. Tot voi, plugarii v’aţi fi le-au dat pământ şi drept de vot
cură. — Un ţigan mai bun e ca un oţărât dacă i-aţi fi văzut cu pământ la alegeri! Se scrintiseră de tot şi-
