Page 4 - 1926-44

Pag. 428 ----------------------------------- ------- C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - --------------------------- 31—X. 1925

şi luaseră nasul la purtare de nu locul lui V'ntilă. E un gligan de mari, fără să-l cunoască nime, fără
mai încăpeai de ei. Bine că i-a i-»r sta mai bine cioban la oi, şi să-l fi ales cineva, şi o să le vină
muiat repede sărăcia, şi i-au mai bea de stânge ! minţ le în cap. Dar drept îţi voi
îmblătit jandarmii pe la alegeri, alt­ Rubedenia mea vorbea cu năcaz spune iarăşi: Ţara poate să ne a-
fel ajungeam rău cu ei. Ori ce legi şi cu durere. Tăcu, şi merserăm o jute să rămână pe sate domni în­
s’ar aduce, bădiţă Vasilie, mai bine vreme fiecare cu gândurile noastre. văţaţi, de cari avem lipsă în ziua
să se strice rosturile lumii şi ale Nu mă puteam răbda să nu i le de azi. N’ar fi putut să dea pă­
vieţii. Fiecare trebue să-şi poarte spun peale mele. mânt şi dascălilor? Şi încă ceva:
soartea, şi să nu ese din legile lui. — Multă vă trebuesc şi vouă, decât să facă oameni învăţaţi nu­
Numai aşa se ţine rânduiala în lume. llarie, pentruca să fiţi mulţumiţi. mai de jumătate,' ori nici atât, mai
Dacă Dumnezeu ar fi vrut să fim V’am crescut dorirţele acum după bine să-i lase în plata Domnului.
toţi oamenii pe-o formă, de bună- războiu şi judecaţi pe toată lumea. Căci cel învăţat numai de jumătate,
seama că alia era lumea în care Neaşezată e încă şi viaţa noastră! nu-i nici cal nici măgar, ci cum e
am fi trăit, şi ne-am fi născut cu Dacă s’au făcut atâtea şcoli româ­ mai rău. Oamenii de azi îl simţesc
toţii aşa. Şi fără schimbarea rân- neşti încât nu se ajung dascălii cu dintr’o vorbă, dintr’o căutătură. Şi
duelil lui Dumnezeu nu poţi face carte multă, vă bateţi joc de cei nu dau două parale pe el. Iţi spun
din ţigan plugar, să-i dai pămân­ cu carte mai puţină. Nu-i frumos! din păţania lui Pascu, bădiţă Va­
tul tot“. Apoi era mai bine să rămână co­ silie. Un dascăl învăţat ar bea cu
Tăcu un răstimp. Îşi îndesă tutun pii fără leac de scrisoare? ţiganii la masă? Ce pildă le mai
în lulea şi-i dete for. Pâcâi nouraşi trebue oamenilor?
vineţii, şi din când în când clătina — Mai bine, bădiţă Vasilie, îmi
din cap Se gândea şi acum. răspunse el întărâtat. Dumneata ai
— Ce va folosi salul că au şi dreptate: oamenii s’au schimbat. TEATRUL
ţiganii pământ? „începu el urmân- Am umblat mări şi ţări, am văzut
du-şi firul gândurilor“. Dar gân- rele şi bune, şi nu i mai poţi mul­
deşte-te dumneata dacă ar f; căpătat ţumi uşor. Şi, poate că e mai bine Nepofelul
dascălul Vlntilă zece jugăre, nu mai aşa! Ce să facem noi c’un dascăl Comedie în 3 acte de Pierre Wolff
mult! Mai întâi nu ar fi părăsit satul. ca Pascu ăsta? Dumneata nu-1 cu­
Şi acesta nu e lucru puţin, dum­ noşti. Te voi duce până la crâşmă In premiera săptămânei o come­
neata ştii bine. Din câte năcazuri să-l vezi. Acolo îl găseşti tot deaunâ. die franţuzească spumoasă, care, deşi
nu ne-a umplut uliţele cu merii a- E cântăreţ bun, dar ce folos că le s’a mai jucat pe scena Naţionalului
ceştia cari rodesc de şapte ani? cântă şi la ţigani dacă-1 cinstesc clujan, rămâne mereu fragedă. Des­
Cine ne-a învăţat fetele şi feciorii cu băutură? Şi să nu crezi că pre comedia lui Pierre Volff am mai
să cânte în cor la biserici? Dar ce băeţii noştri se aleg cu ceva la şcoalăl vorbit anul trecut. Dealtcum muite
Să-i vrzi la sfârşitul anului, cum
să-ţi mai spun 1 Dumneata ştii ce om nu se pot spune. Din elemente sim­
vrednic a fost. Apoi, a doua oară: se strâmbă, par’câ-şi mută fălcile, ple, o mică intrigă, şi mult spirit
îţi putea creşte pe unii dintre copii până pot să slovenească un cuvânt, uşor, autorul a închiegat această
la şcoală, pe alţii i-ar fi ţinut la ai întră în pământ de ruşine. Acum, piesă, care place. Ea distrează fără
plugărie. Crezi dumneata că e bine cu oamenii de altă dată, un astfel să cadă în trivial sau grotesc. E
ca satele să verse mereu Ia oraşe de dascăl ar fi îmbătrânit in sat. ceea ce se înţelege îndeobşte în
pe oameni deştepţi, şi ele să ră­ Că de-acum nu-1 mai sufere. Chiar Franţa prin comedie.
mână tot cu puterile celevech ?In în vara asta sunt hotărâţi să-l scoată Interpretarea a dat Marţi seara unul
al treilea rând, ne-ar fi scăpat de din sat, dacă cei mari nu-1 vor dintre cele mai reuşite spectacole
domnul Pascu. duce de bună voe. ale stagiune!. Direcţia de scenă a
— De cine vorbeşti? — Dar bine omule, Ce vreaţi şi dlui Stânescu-Papa, care interpreta
— De dascălul cel nou? Cum? voi: dascălul cel bun nu poate ră­ în acelaş timp pe J ouvene), se simte
Puteam rămânea fără dascăl în sat? mânea în sat pentrucă n’are din bună. Distribuţia făcută cu ones-
!
Adevărat că din războiu s’a îna­ ce trăi şi din ce-şi creşte copiii la t tate, rolurile corespunzând aptitu-
poiat vr’o câţiva cu nasu’n vânt şcoală. Dascălul cel cu carte puţină dinelcr fiecărui interpret, este un
cari spuneau că nu le mai trebue nu vă place. Cum credeţi voi că vă învăţământ pentru spectacole, în cari
nici dascăl, nici popă, că nu mai poate ajuta cineva? Dacă sunteţi nu se ţine seamă de acest lucru.
avem nevoe de domni, că şi noi aşa de greu de împăcat de ce nu Nicio notă discordantă, nicio is-
ştim să ne conducem. Dar’ le-a puneţi mână dela mână, cum fă­ bucnire nepotrivită în ansamblul
trecut lor destul de repede fumurile ceaţi odată, să faceţi piaţă bună şi acestei piese, iată din ce s’a des­
cât ce-au venit încurcăturile cu îm­ să puteţi ţinea dascăl învăţat? prins spectacolul unitar de Marţi
părţirea pământului. Şi aşa satul — Ai dreptate dumneata, bădiţă seara.
întreg a ceiut dascăl în locul lui Vasilie. Oamenii încă n’au venit la Pentru toţi Interpreţii numai cu­
Vintilă, când, acum sunt trei ani gândul ăsta. De cum s’a făcut Ro­ vinte bune.
şi-a strâns sărăcia şi a plecat. N’am mânia mare ei au zis: suntem în T. M.
avut încă noroc de data asta. Am ţara noastră, ţara să ne ţină şcoala
nimerit cum e mai răul Nici domn şi pe dascăl. Oamenii proşti, vezi
cu carte, nici plugar. Zice că-i din bine. Ca şi când ţara n’ar fi tot ei.
şcolile astea nouă. A fost diac nu Dar încă n’ai cu cine vorbi.
mai ştiu pe unde, a învăţat un Dar să mai păţească numai şi cu
strop de carte, şi ni l-au trimis în alt dascăl tot aşa, trimis de cel