Page 6 - 1926-44

Pag. 430 ----- C O S I N Z G A N A - - - - - - - - - - - 31—X. 1926

fie văzut de mamă şi iertat. Această Ani de-arândul trăi această inimă o inimă moartă. Ea o privi îngro­
dorinţă înviată de viaţa, turnată din sub puterea dorinţii şi blestemului. zită. O ridică şi o privi din nou.
viaţa lui Ard6in, va trăi până când S’arăta în miez de noapte şi pe Ochii îi erau slabi, o duse mai a-
va fi văzută de mamă. Dacă n’o va toţi cari o vedeau, îi apuca un proape de ochi şi atunci din piept
găsi niciodată, va exista în veşnicie, somn adânc ca de moarte şi se tre­ i-se smulse un ţ'pet: „Inima copi­
căci dorinţa şi blestemul sunt veş­ zeau palizi, fără sânge în inimă şi lului meul E inima lui şi a venit
nice. apoi după zile scurte mureau. Stri­ să îmi spună că e nevinovat, căci
— S’o ucid — se gândi medicul goiul s’adăpa cu acelaş sânge, până eu l’an blestemat să nu-şi găsească
— şi să scap oraşul de această seca o viaţă. odihnă în mormânt. Iartă-mă fiul
inimă de vampir? Nici o rugăciune n’ajuta împo­ meul Eşti nevinovat, o cred, o ştiu !
— Eu i-am dat viaţa, dar când triva vampirului. Nici o ameninţare Erai atât de bun, încât îţi citeam
viaţa e îngozitoare, trebue distrusă nu speria acea viaţă blestemată de gândurile şi dorinţele, fără să mi
de cel care a creat-o. a trăi mai departe. le arăţi. Durerea mă orbise la moar­
Se urcă s’o prindă. I se păru că S’adunară preoţii din toate păr­ tea fratelui tău şi n’am mai putut
din inimă îl privesc doi ochi, ochii ţile ţării, s’o deslege de blestemul, ceti prin ochii tăi, în inima ta, că
mortului, pe când îşi punea gâtul care o sile-a să trăiască. Dar ea este nevinovat. Iartă-mă fiul meu şi
sub ghilotină. Privirea aceasta îl s’arăta din nou în miez de noapte, tu Doamne desleagă-rai blestemai!“
ameţi. Se clătină şi căzu la pământ. să ucidă noi vieţi. Lumea îucepu să s’adune în jurul
Când se trezi nu mai văzu inima. Şi iarăşi se scurseră ani, când bătrânei. O vedeau încălzind la sân
De atunci în fiecare noapte sim­ într’o zi văzură venind o femee o inimă moartă şi o întrebau mi­
ţea că vine să-i soarbă din sânge, gârbovită de dureri şi ani. Privea raţi: „De unde şti că e inima fiu­
I cuprindea un somn adânc fără cu drag toate din jur, căci o adu­ lui tău?“ Ea le răspundea: „O
vise, iar dimineaţa se vedea mai pa­ cea dorul de casă. Saluta umilită mamă cunoştea inima fiilor săi. E
lid şi se simţea mai aproape de pe toţi câţi îi vedea, îl privea a- a lui, a trăit până astăzi sub pu­
moarte. tentă, cercând să-şi aducă aminte, terea blestemului meul*
Îşi puse servitorul să-l păzească. cine sunt acei pe cari îi întâlnea. Ii Şi de atunci oraşul nu mai văzu
Adormea şi acesta şi dimineaţa se întreba şi zâmbea la răspunsurile acea inimă îngrozitoare.
simţea slab şl bolnav. Inima se hră­ lor, căci în gând ghicise, că sunt Blestemul se sfârşise.
nea şi din sângele lui. acei, pe cari îi cunoscuse odată. Bătrâna se duse la mormântul
Închideau uşile şi ferestrele, dar Se opri apoi dinaintea unei case fiului mai mic şi aplecându-se de
toate erau zadarnice, deasupra pa­ nouă şi clătină din cap. asupra gropii, începu să-i vorbescă:
tului plutea acelaş fir fatal, firul — Cine locueşte aici? „Fratele tău e nevinovat, spune-mi
roşu de mătasă, pe care se cobora Ii răspunseră, iar ea începu să cine-i ucigaşul spre a te răsbuna?“
inima să s’adape cu sânge. plângă. Şi ea auzi cum pământul îi răs­
Şi într’o zi medicul muri. Era un — Aici era odată o casă veche. punde: „Singur m’am sinucis, spre
mort ciudat, alb ca o arătare, fără Era casa mea. Am avut doi copii, a-i lăsa celui mai mare femeea, pe
un strop de sânge. iar cel mai mare mi l’a ucis pe cel care o iubeam amândoi“.
După moartea lui inima se mută mai mic şi pe cel mai drag, căci Mama zâmbi trist. Săpă adânc în
în aite părţi. victimele ne sunt întotdeauna mai groapă şi- i puse inima celui mai
Noaptea, întră prin ferestrele des- dragi. Am fugit de ruşinea uciga­ mare aproape de oasele fratelui
ch se pe fire de păianjen şi se hră­ şului, acum m’a adus dorul de pă­ sinucigaş.
nea cu sângele celor ce dormeau mânt. Apoi pieri fără să se mai reîn­
duşi. In acea clipă îi căzu la picioare toarcă vreodată.
Cei cari vedeau inima-vampir
sburând prin aer pe fire nevăzute,
restrângând privirea acelor doi ochii L E A C U L F E M E I I A R Ţ Ă G O A S E
blestemaţi, nebuneau de groază.
E doctorul Ardsin, prefăcut în (ED. DULAE)
strigoi — îşi ziceau cei mulţi. „A
fost un mort atât de ciudat, numai de SEBASTIAN STANCA
el poate să fie“. Trăia odată, undeva departe, în- şi alte măguliri de feiiul acestor».
L’au desgropat spre a-i străpunge tr’un sat pitit Ia poala codrului cu Şi femeile arţăgoase, har Domnu­
inima cu un fier roşu de foc, dar frunza verde o pereche de oameni lui, au sacul plin când e vorba să-şi
doctorului Ardsin îi lipsea inima. cu casă şi masă, din darul lui Dzeu, cinstească bărbaţii, aşa cum şi-l
In locul ei era un gol adânc. - în bună rânduială. Bărbatul harnic cinstea nevasta cu pricina. Bărbatul
„A lui trebue să fie cea prefăcută şi nevasta harnică, amândoi poravi de altă parte nu-i rămânea dator.
în vampir“ îşi ziseră atunci şi îi pe muncă. Dar nevasta, ca mai toate Şi nu odată s’a întâmplat că i-a
arseră trupul, pentru a sili inima să femeile iuţi la treabă, era iute şl la răspuns şi cu palme şi cu pumnul,
se reîntoarcă în moarte. limbă şi pricina şi arţagul nu se după potriveala vorbelor şi a mâniei
Dar acea inimă îi înspăimânta şi potolia în casa lor. Când bărbatul fiecăruia.
pe mai departe. se întorcea sara dela câmp nevasta Nevasta, ca toate nevestele, ţinea
Străbătea aerul ca un fulger roşu arţăgoasă îi ieşia în prag c’o falcă morţiş că dreptatea e pe partea ei.
şi dispărea undeva prin ferestrele în ceriu şi alta în pământ şi-l lua Şi aşa s’a întâmplat că odată după
deschise. Ştiau atunci că nu peste cât de colo cu furca lungă. Şi nu-1 o păruială straşnică s’a socotit să-şi
mult, vor avea un nou mort. scotea din nătărău, perdevară, trântorcaute dreptate şi în altă parte,

LJ