Page 11 - 1926-45
P. 11
7—XI. 1926 C O S I N Z E A N A Pag. 447
simt afară, în bătaia soarelui! Dar asta du ţine mult! Răniţii de pe-afară reîntră unul câte unul în
Un ceas, cel mult două şi apoi se culcă iar! Ceasul cameră şi se culcă iar. Cei adormiţi se trezesc şi vorba
acesta însă, face mai mult, decât toate doctoriile! Ei începe din nou. Numai câte unul rănit mai greu geme
simt cu toţii cum îi străbate căldura soarelui până în de durere şi ceialalţi se uită cu milă la el. Toţi, cari
măruntaie, cum le uşurează sângele, cum prind putere sunt aci, sunt miloşi. Durerile lor l-a înbunit, le-a
şi cum se deschide inima lor îndurerată. Vorbesc u?or, făcut inima simţitoare. Câte unul vindecat se duce la
simt plăcere să-şi povestească luptele, cum au căpătat patul celui rănit mai greu şi caută să-l servească, să-l
rănile, cum au murit camarazii lor. Şi aşa uşor, vorbă mângâie. Şi vorbele se înşiră şi se deşiră ca fulgii de
după vorbă, aceşti fraţi de suferinţă, de toate neamu pene, plutesc ca un cântec în surdină, ca un zum
rile şl de toate armele, se cunosc şi se împrietenesc zet de albine...
aici în spital. Legături noul de frăţie, ca şi cele din Câte spitale, câţi răniţi, nu gem în clipa asta în lume!
tranşee, se ’ncheie între ei. Aceiaş suferinţă, ca şi De-alungul şi de-alatul, ţara întreagă, atâtea ţări, sufăr
aceiaş primejdie, îi face să se iubiască, să se stimeze. aceleaşi chinuri, aceleaşi dureri. Fantoma morţii se
Intr’adevăr e foarte ciudat, cum numai suferinţa şi răsfaţă dela valurile Volgii şi pană la cele ale Seinei,
primejdia singură poate uni pe oameni! Traiul bun, dela canalul Mânecii şi până la Adriatică. Un zăbranic
bogăţia, trezesc numai pizmă şi ură. Omul devine ne negru şi doliul cel mai trist şi mai dureros se întinde
sătul în avere şi ar dori tot mai mult să aibă, — devine peste toate şi peste toţi. Ei acopere lumina şi alungă
pizmuitor, devine fudul şi dispreţuitor de cel mai sărac veselia, tinereţa şi râsul. Uriaşa crimă, care s’a să
şi mai năcăjit. Este adevărat, că bogăţia e izvor de vârşit, deslănţuind acest războiu, nu va putea fi nici
răutate şi de nemulţumire, când sufletul, care o stă odată pedepsită! Atâta e ea de mare, atâta e de fioroasă
pâneşte e rău, e nesăţios, e fudul... atâta e de monstruoasă!
Ion Pescaru rămâne după mâncare nemişcat, Dar răzbunarea trebuie să urmeze.
vreme îndelungată. Ar vrea par’că să se scoale şi el
să meargă afară, să guste aerul proaspăt şi să simtă SEBASTIAN BORNEMISA
căldura soarelui. Dar nu poate, simte el, că nu poate.
E prea slab, să ’ncerce una ca asta. Ş apoi ştie doar,
!
că nu are încă voie. Poate mâne, poimâne, dupăce va
mai prinde puteri... Ca să-i treacă de urât, el întră în
vorbă cu sasul de-alături. II întreabă de toate, de unde
e, la care regiment serveşte, unde a fost rănit. Şi aşa
află, că e de pela Bistriţa, că e din artilerie şi că a
fost rănit în Galiţia. Dar n’a avut rană grea. La pi
ciorul stâng, o schijă'4i întrase în pulpă. Zace aici de
trei săptămâni, şi aşteaptă acum să-l trimită la regi Gazeta de zi
ment din zi în zi, că e aproape vindecat. Şi din vorîO in cea mai bună din Ardeal şi Banat este
vorbă, Pescaru devine şi el mai prietenos şi începe B i r u i n ţ a
şi el să vorbiască. Dar apoi oboseşte repede şi tace. A b o n a m e n t u l 6 5 0 l e i p e a n .
II lasă pe celalalt să vorbiască şi el ascultă. încetul Administraţia: Cluj.
cu încetul însă nu mai prinde toate vorbele. Abia mai
aude câte unele şi-apoi nu mai aude niciuna. Sasul
băgând de seamă, că vorbeşte numai la păreţi, zâm
beşte pe sub mustaţa lui ga'bcnă şi tace şi el. Scoate
apoi de sub căpătâi tutunul, îşi răsuceşte o ţigară
groasă şi începe să tragă din ea cu adevărată plăcere..
„ C O S I N Z E A N A "
R E V I S T Ă . S Ă P T Ă M Â N A L Ă L I T E R A R A
PENTRU COLABORATORI:
B I R O U L : Manuscrisele trimise trebuiesc scrise citet, ABONAMENTE:
in rânduri rare, pe o singură pagină. Lucrările
CLUJ, PIAŢA CUZA VODĂ nepublicate se ard. PE UN AN IN ŢARĂ 300 L.
No. 16 ©0 IN STRĂINĂTATE 600 L.
PENTRU AUTORI ŞI EDITORI:
©O ©0
© Lucrările trimise într’un singur exemplar se ©
publică numai la bibliografie. Pentru recenzii
UN E X E M P L A R 6 L E I trimiteţi două exemplare pe adresa redacţiei. UN E X E M P L A R 6 L E I
Revistele fac excepţie dela această regulă.