Page 11 - 1926-45
P. 11

7—XI. 1926                                  C  O  S  I N  Z  E  A  N  A                          Pag. 447


        simt  afară,  în  bătaia  soarelui!  Dar  asta  du  ţine  mult!   Răniţii  de  pe-afară  reîntră  unul  câte  unul  în
        Un  ceas,  cel  mult  două  şi  apoi  se  culcă  iar!  Ceasul  cameră  şi  se  culcă  iar.  Cei  adormiţi  se  trezesc  şi  vorba
        acesta  însă,  face  mai  mult,  decât  toate  doctoriile!  Ei   începe  din  nou.  Numai  câte  unul  rănit  mai  greu  geme
        simt  cu  toţii  cum  îi  străbate  căldura  soarelui  până  în   de  durere  şi  ceialalţi  se  uită  cu  milă  la  el.  Toţi,  cari
        măruntaie,  cum  le  uşurează  sângele,  cum  prind  putere  sunt  aci,  sunt  miloşi.  Durerile  lor  l-a  înbunit,  le-a
        şi  cum  se  deschide  inima  lor  îndurerată.  Vorbesc  u?or,  făcut  inima  simţitoare.  Câte  unul  vindecat  se  duce  la
        simt  plăcere  să-şi  povestească  luptele,  cum  au  căpătat  patul  celui  rănit  mai  greu  şi  caută  să-l  servească,  să-l
        rănile,  cum  au  murit  camarazii  lor.  Şi  aşa  uşor,  vorbă   mângâie.  Şi  vorbele  se  înşiră  şi  se  deşiră  ca  fulgii  de
        după  vorbă,  aceşti  fraţi  de  suferinţă,  de  toate  neamu­  pene,  plutesc  ca  un  cântec  în  surdină,  ca  un  zum­
        rile  şl  de  toate  armele,  se  cunosc  şi  se  împrietenesc  zet de albine...
        aici  în  spital.  Legături  noul  de  frăţie,  ca  şi  cele  din   Câte spitale, câţi răniţi, nu gem în clipa asta în lume!
        tranşee,  se  ’ncheie  între  ei.  Aceiaş  suferinţă,  ca  şi   De-alungul  şi  de-alatul,  ţara  întreagă,  atâtea  ţări,  sufăr
        aceiaş  primejdie,  îi  face  să  se  iubiască,  să  se  stimeze.   aceleaşi  chinuri,  aceleaşi  dureri.  Fantoma  morţii  se
        Intr’adevăr  e  foarte  ciudat,  cum  numai  suferinţa  şi   răsfaţă  dela  valurile  Volgii  şi  pană  la  cele  ale  Seinei,
        primejdia  singură  poate  uni  pe  oameni!  Traiul  bun,   dela  canalul  Mânecii  şi  până  la  Adriatică.  Un  zăbranic
        bogăţia,  trezesc  numai  pizmă  şi  ură.  Omul  devine  ne­  negru  şi  doliul  cel  mai  trist  şi  mai  dureros  se  întinde
        sătul în avere şi ar dori tot mai mult să aibă, — devine   peste  toate  şi  peste  toţi.  Ei  acopere  lumina  şi  alungă
        pizmuitor,  devine  fudul  şi  dispreţuitor  de  cel  mai  sărac   veselia,  tinereţa  şi  râsul.  Uriaşa  crimă,  care  s’a  să­
        şi  mai  năcăjit.  Este  adevărat,  că  bogăţia  e  izvor  de   vârşit,  deslănţuind  acest  războiu,  nu  va  putea  fi  nici­
        răutate  şi  de  nemulţumire,  când  sufletul,  care  o  stă­  odată pedepsită! Atâta e ea de mare, atâta e de fioroasă
        pâneşte e rău, e nesăţios, e fudul...                 atâta e de monstruoasă!
             Ion  Pescaru  rămâne  după  mâncare  nemişcat,        Dar răzbunarea trebuie să urmeze.
        vreme  îndelungată.  Ar  vrea  par’că  să  se  scoale  şi  el
        să  meargă  afară,  să  guste  aerul  proaspăt  şi  să  simtă                       SEBASTIAN BORNEMISA
        căldura  soarelui.  Dar  nu  poate,  simte  el,  că  nu  poate.
        E  prea  slab,  să  ’ncerce  una  ca  asta.  Ş   apoi  ştie  doar,
                                            !
        că  nu  are  încă  voie.  Poate  mâne,  poimâne,  dupăce  va
        mai  prinde  puteri...  Ca  să-i  treacă  de  urât,  el  întră  în
        vorbă  cu  sasul  de-alături.  II  întreabă  de  toate,  de  unde
        e,  la  care  regiment  serveşte,  unde  a  fost  rănit.  Şi  aşa
        află,  că  e  de  pela  Bistriţa,  că  e  din  artilerie  şi  că  a
        fost  rănit  în  Galiţia.  Dar  n’a  avut  rană  grea.  La  pi­
        ciorul  stâng,  o  schijă'4i  întrase  în  pulpă.  Zace  aici  de
        trei  săptămâni,  şi  aşteaptă  acum  să-l  trimită  la  regi­             Gazeta de zi
        ment din zi în zi, că e aproape vindecat. Şi din vorîO in        cea mai bună din Ardeal şi Banat este
        vorbă,  Pescaru  devine  şi  el  mai  prietenos  şi  începe               B  i  r  u  i  n  ţ  a
        şi  el  să  vorbiască.  Dar  apoi  oboseşte  repede  şi  tace.     A  b o n a m  e n t u l  6 5 0  l e i  p e  a n .
        II  lasă  pe  celalalt  să  vorbiască  şi  el  ascultă.  încetul         Administraţia: Cluj.
        cu  încetul  însă  nu  mai  prinde  toate  vorbele.  Abia  mai
        aude  câte  unele  şi-apoi  nu  mai  aude  niciuna.  Sasul
        băgând  de  seamă,  că  vorbeşte  numai  la  păreţi,  zâm­
        beşte  pe  sub  mustaţa  lui  ga'bcnă  şi  tace  şi  el.  Scoate
        apoi  de  sub  căpătâi  tutunul,  îşi  răsuceşte  o  ţigară
        groasă şi începe să tragă din ea cu adevărată plăcere..





             „ C   O S I N Z E A N   A "


                              R  E  V  I  S  T  Ă  .   S  Ă  P  T  Ă  M  Â  N  A  L  Ă    L  I  T  E  R  A  R  A

                                                  PENTRU COLABORATORI:
                 B  I  R  O  U  L  :         Manuscrisele trimise trebuiesc scrise citet,   ABONAMENTE:
                                            in rânduri rare, pe o singură pagină. Lucrările
             CLUJ, PIAŢA CUZA VODĂ                    nepublicate se ard.          PE UN AN IN ŢARĂ 300 L.
                       No. 16                              ©0                      IN STRĂINĂTATE 600 L.
                                                PENTRU AUTORI ŞI EDITORI:
                         ©O                                                                   ©0
                         ©                 Lucrările  trimise  într’un  singur  exemplar  se   ©
                                           publică  numai  la  bibliografie.  Pentru  recenzii
              UN E  X  E  M  P  L  A  R    6   L  E  I  trimiteţi  două  exemplare  pe  adresa  redacţiei.   UN E  X  E  M  P  L  A  R    6   L  E  I
                                           Revistele fac excepţie dela această regulă.
   6   7   8   9   10   11   12