Page 6 - 1926-45

Pag. 442 C O S I N Z C A N A 7 XI.—î 926

AH îl dace până la jumătatea TRECEA UN OM...
dramului între Vailik şi Neh şi a-
poi îl răstoarnă într'un, şanţ: »Nu Prietene, ţi-aduci aminte?...
te mai duc decât pentru o sută de Trecea un em plângând pe stradă —
galbeni. Eşti greu ca un catâr, iar
eu sunt slab ca o femee. Dă-mi o
scrisoare pentru această sumă şi te
voi purta până în sat. Dacă nu te Trecea un om plângând prin lume...
las pradă leilor,i'auzi cum răcnesc?! Noi nu ştiam ce chin l-apasă
— Pentru o sută de galbeni cum­
păr cinci cămile — ţipă Taghl. Şi ’n seara-aceea, mai de vreme
— Cum, pe mine mă pui în a- Ne-am reîntors tăcuţi acasă.
celaş rând cu cămilele — se înfurie
Aii şi vrea să plece. Apoi, în odaia noastră,
— Mai sunt douăzeci de leghe Pierduţi în fundul de havane,
până în Neh. Până să treacă vre-un Am tot vorbit o noapte ’ntreagă
călător te-or sfâşia leii. De suferinţele umane...
— Clătini din cap. Nu crezi că
răcnetul de mai înainte a fost de Prietene ţi-aduci aminte?...
de leu? Crezi că a fost de asin? Trecea un om plângând pe stradă —
Fie, dar te-or găsi tâlharii şi te-or Şi-avea în piept venin de veacuri
vinde rob. Şi ’n lacrămi fulgerări de spadă...
Taghi Hussein îi dă o scrisoare
pentru nouăzecişinouă de galbeni GEORGE A. PETRE
şi plânge tot drumul, blestemând
pe Alah, pe judecător pe cei din din ciubuc, nu se mai lasă nicio­ omorî pe acesta, pentru ca să 1
Neh, afară de tatăl AH, pentrucă dată de această plăcere. Te-ai în­ s’adeverească cuvintele zise“.
aceasta i-ar urca taxa de transport, surat crezând că te opreşti la una, „Hussein a zis că îmi va da
la prima înjurătură. dar nici haremul sultanului nu îţi nouăzecişinouă de galbeni. A cre­
Ajuns acasă Taghi Hussein se va părea prea mare, odată ce ai zut că mă va înşela, căci în sine
gândeşte ia însurătoare până ce du­ prins gust de femee. se gândea că sunt mincinoase cele
rerea e vie, pentru-că ştie că odată — Nu vreau să te mai supăr cu rostite. După coran, se cuvine şă-şi
trecută ar fi în stare să mai ia o trăncănelile mele. Ţî-am adus hâr­ îndrepte greşala, făcând să se îm­
sută de lovituri în locul unei că­ tia, dă-mi cei nouăzecişinouă de plinească cele promise“.
sătorii. galbeni. Fatma roşie de mânie s’apropie
— Voi lua odată numai una — Eşl atunci şi Fatma care ascul­ de urechea sultanului şi îi şopti
gândeşte Taghi —căci otrava dacă tase vorbele lui Aii şi încruntân- ceva. Acesta dădu din cap in semn
nu e luată cu picătură te omoară du-se către acesta îi zice: de afirmare. Porunci să-l lege pe
pe loc. Cu vremea mă voi obişnoi — Ştiu toată povestea hârtiei. Aii şi puse doi slujitori să-l bată
şi cu veninul. Sunt unii cari trăesc Vei primi nouăzecişinouă de lovi­ în tălpi.
chiar dacă iau otrava cu paharul, turi în loc de galbeni, dacă n’ai să După zece lovituri îl întreabă:
căci au început de la mai puţin şi te cărăbăneşti îndată. Coranul zice: — Câţi laşi din cei nouăzeci şi
s’au învăţat cu răul. Unora li-se „Cine se foloseşte de nenorocirea nouă de galbeni?
pare chiar dulcie otrava. celui bătut de soarte, să n'aibă nici — Pe toţi — răspunde Aii —
Prima lui soţie fu Fatma, unica o cinste şi nici un folos din cea-ce căci vei pune să mă bată până
fiică a unui vecin bogat. O văzuse a voit să câştige“. Hussein al meu vom ajunge la un galben şi apoi
odată fără văl şi o găsi din cale a fost în neputinţă, iar tu i-ai stors e mai cu cale să-i laşi deodată de­
afară de urîtă. prin ameninţări acea hârtie. cât cu ţârâita.
— Cel puţin ştiu ce iau — îşi — Ai prins gust de bătae cin- — Eşti un înţelept bătrânule —
zicea Taghi — şi nu voi avea nici stitule Hussein. Te iei după vor­ zice cadiul. După coran nu mai ai
o surpriză neplăcută în noaptea bele femeii, când ştii că în Lailik nici o pretenţie fată de Hussein. El
nunţii. trăeşte un cadiu prea drept. Voi ţi-a datorat, tu Tai ertat, legea efăcută.
Taghi Hussein nu se înşelase în merge să te pârăsc. Fatma râse bucuroasă, dar se
alegere. Deşi Fatma era urîtă, se Hussein voia să-l reţină, dar îşi întunecă când auzi pe AH:
ştia face plăcută, pentru-că era în­ văzu nevasta încruntată. Oftă şi îl — Măritul meu stăpân, Hussein
ţeleaptă şi cumpătată. Aceasta din lăsă pe Aii să plece. se laudă că atunci când a fost la
urmă virtute e foarte preţuită de La judecată se duse Fatma şi tine, ţi-a spus că n'are decât opt­
bărbaţii mai în vârstră. spuse ceia ce am auzit odată. zeci şi nouă de cămile, pe când
Primul care veni să-i felicite în AH îi răspunde: Coranul zise: el are cu o sută mai multe. Porun­
dimineaţa cea dintâi a căsătoriei, „Dacă ai rostit un cuvânt, chiar ceşte să fie adevărate cele rostite
fu tatăl AH. mincinos să fie acela, să-l urmezi în faţa ta.
— Te văd palid şi ochii îţi stră­ ca şi când ar fi adevărat. Cel mai Fatma leşină, pecând cadiul tri­
lucesc, o Hussein, dovadă că îţi greu păcat e minciuna. Cine va metea zece slujbaşi s'aducă cele o
prieşte căsnicia. învăţaţii ne spun zice înaintea slujbaşilor sultanului, sută de cămile ale lui Hussein,
că otrava odată luată, nu te mai că n‘are decât un fiu pentru oaste pentrucă să nu-1 lase pe bietul cre­
poţi desbăra de ea. Cine a tras şi întFadevăr va avea doi, îl va dincios în păcatul minciunii.