Page 11 - 1926-46

14—XI. 1926 C O S I N Z E A N A Pag. 459

mai ales să audă vorbă românească! Trei luni el n’a mai o prăvălioară mică şi murdară, în care se vedeau
avut cu cine să vorbiască în spitalul acesta. Sasu n’a atârnaţi deasupra tarabei cârnaţi tari. Intră aci şl
stat decât vre-o trei săptămâni după ce a venit el şi cumpără cârnaţi de două coroane. Negustorul, un
s‘a dus. Iar după plecarea lui a rămas mut, sau aproape ovrei cât o bute de gras, cu perciunii lăsaţi şi cu
mut, ne mai având cu cine schimba o vorbă legă­ barba neagră, se uita la el foarte mirat, că nu ştia
nată. Asculta la streini, cum vorbiau aceştia dar de să-l vorbiască pe limba lui.
‘nţeles nu se putea înţelege cu ei de loc L. El îi înfăşură cârnaţul într’o hârtie groasă şi
El apucă, dupăce se despărţiră de el cel doi cam murdară, în care a fost odată altceva învelit şi
ilăcăi, pe o stradă mare, dreaptă, şl plină de prăvălii. i-1 dete. Pescaru îl băgă în sac, lângă pâine şi puse
Mergea încet, se opria pela galantare, privea şi se banii pe masă. Uitându-se mai bine la evreu, i se
gândia. Erau abia şase ceasuri şi trenul lui nu pleca păru, că-1 cunoaşte. Şi aşa era. Acesta era unul dintre
până la nouă seara. Ca să omoară vremea, tândălia evreii cei mulţi, pe care-i văzuse el refugiindu-se acu-1
văzând cu ochii ~şi se uita lung la toate nimicurile. anul pe drumul dela Zydacow. De bună seama unul
-Aici vedea o mulţime de haine femeieşti, de bluze dintre aceşti evrei...
roşii şi galbene şi vinete; dincolo ghete de tot felul Eşi apoi din butică, dând din cap şi mirându-se
şi pălării; la altă prăvălie haine bărbăteşti, cămăşi, de isteţimea evreului, care s’a şi apucat de negoţ şi
mănuşi; cu câţiva paşi mai încolo era o cofetărie, o nu se lasă să moară de foame ori unde s’ar găsi.
mulţime de prăjituri în vitrină şi plin de lume înă­ Ştie el bine cum sunt evreii aceştia. Azi are butica
untru. Râsetele şi glumele se auzeau până în stradă. asta mică şi murdară şi ca mâine se mută în cea
El aruncă câteva priviri înăuntru. Ii veni apoi să mai frumoasă casă din piaţă. Par’că evreul din satul
intre şi el să cumpere o prăjitură de aia, să guste lor, din Măgura n’a venit tot aşa, cu un sac cu boarfe
din ea. Când fu în uşă însă, se opri deodată. La o în spate, cu nevasta şi cu trei ploduri după el. Şi
masă zări un domn, care chiar atunci săruta mâna azi e putred de bogat şi vrea să se mute la oraş, că
unei doamne şl care sămâna leit cu Mayer Lip6t, nu-i mai place ’n sat. Ehei... ştie el bine, ce neam
notarul dela ei din sat. Crezu o clipă, că-i el aievea, e acesta...
dar apoi uitându-se mai bine, tot nu i se păru. Gara răsări deodată înaintea lui şi văzu o mul­
In orice caz, asemănarea dintre ei era foarte ţime de vagoane pe linii şl o maşină, care manevra.
mare şi Pescaru vrând nevrând se gândi iar la Mă­ Intră înlăuntru, dar nu văzu suflare de om. Sălile de
gura şi la nevasta lui. De patru luni nu mai are nicio aşteptare erau goale. Erau abia şapte ceasuri şi trenul
veste de-acasă, decând a intrat în spital. N’a scris nu venia decât la noauă. Un miros greu plutea prin
nici el, că nu-1 trăgea inima nici să scrie, dupăce culoarul murdar şi în sala de aşteptare era cam întu-
ştia de grozăveniile petrecute în sat... nerec. Pescaru ieşi din nou din gară şi se aşeză afară,
Se’ntoarse înapoi din prag şi auzi un râs deşăn­ lângă grilaj, pe o piatră. Scoase apoi pâinea din sac,
ţat în urma lui, care-i făcu să-i se urce tot sângele cu mâna stângă, o prinse între ghenunchi şi rupse o
la cap. Lumea uşoară din cofetărie băgase de seamă bucată mare din ea.
zăpăceala Iul şi dupăce a văzut că n’are îndrăzneală Pe dinaintea lui rar de tot dacă trecea o fiinţă ome­
să între, ci se* întoarce înapoi, s’au uitat unii la alţii nească, sau un câine. Strada era pustie şi se ’ntune-
şi au izbucnit în râs. case. Numai din depărtare, din mijlocul oraşului se
Pescaru iuţi paşii şi în câteva minute, coti la strecura câte-o fâşie slabă de lumină, dela lampioanele
stânga, într’o stradă îngustă şi murdară, pe unde aproape, de gaz, care ardeau pe marginea străzilor...
că nu se vedea lume de loc. De-aici nu mai era departe Pescaru mâncă mult, îndelungat şi pe când gătă
gara şi se auzeau maşinile fluierând. El cătă în dreap­ cârnaţul, gătă şi pâinea. In aceiaşi clipă o lacrimă
ta şi’n stânga, să vadă nu-i pe undeva o crâşmă, ferbinte îi căzu din ochi şi el simţi cu cea din urmă
unde să poată gusta ceva. Dar nu văzu niciuna, nu­ bucătură şi ceva sărat pe limbă.

O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-Q-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O -O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-Q.Q
0 o
o o
o o
? „ C O S I N Z E A N A " o
9
o ^ . R E V I S T A S Ă P T Ă M Â N A L Ă L I T E R A R A
o
o
o PENTRU COLABORATORI:
o
0 B I R O U L : Manuscrisele trimise trebuiesc scrise citet, ABONAMENTE:
o in rânduri rare, pe o singură pagină. Lucrările
0 CLUJ, PIAŢA CUZA VODĂ nepublicate se ard. PE UN AN IN ŢARĂ 300 L.
0 No. 16 ©O
0 IN STRĂINĂTATE 600 L.
o ©O PENTRU AUTORI ŞI EDITORI: ©O
o © © o
o Lucrările trimise intr’un singur exemplar se o
o UN E X E M P L A R 6 L E I publică numai la bibliografie. Pentru recenzii UN E X E M P L A R 6 L E I 6
trimiteţi două exemplare pe adresa redacţiei.
o Revistele fac excepţie dela această regulă. o
6
? ________________________________9
U-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-O-Q—00-0-- 0 .0. 0 -0- 0 - 0 - 0 . 0 . 0 . 0 . 0 . 0 . 0 . 0 . 0 . 0 . 0 . 0 . 0 . 0-0 _ 0-0 . 0 . 0 . 0 . 0 . 0 ^ 0 . 0 .Q
0