Page 2 - 1926-46

Pag. 450 C O S I N Z E A N A ----------------------- --------------------- 14 XI.—1926
:

„ C o s i n z e a n a “ d u p ă 1 0 a n i

de D. I. CU CU

Urcând greu povârnişul anilor, însă nu s’a făcut fără greutăţi, după meritul de a ţine cumpăna bunei
„Cosinzeana se apropie de culmea cum nu fără nevoi grele s’a răzbă­ orientări a revistei, între trecutul
u
primei sale decade de neîntreruptă tut până azi prin indiferenţa de după vieţii noastre literare, cu producţia
activitate literară, artistică şi cultu­ războiu faţă de orice activitate ce­ lui bogată şi cerinţele vremilor de
rală aici în Ardeal. E o vârstăI rebrală. In haosul acesta de con­ azi. in jurul revistei, alăturea de
„Cosinzeana“ nu mai e foaia fragedă, cepţii noui în ciocnire cu vechile valoroşii colaboratori de altă dată
vioaie şi cuprinzătoare din 1911, când concepţii, de tendinţe diverse şi de s’a grupat o viguroasă falangă de
a pornit-o plină de tinereşti iluzii pasiuni brutale, trebuia multă cu­ talente noui, nezdruncinată de ispi­
dl Bornemisa. Vremi le i-au schim­ minţenie şi trudă pentru aflarea unui tele concepţiilor noui.
bat cuprinsul, nevoile i-au înăsprit echilibru moral sigur, care să asi­ Astăzi „Cosinzeana* ştie bine ce
boiul. In paginele ei nu mai abundă, gure şi să înlesniască o orientare vrea şi ce are de făcut. Rezistând
ca altădată acea generoasă varie­ firească pe căile întortochiate ale cu eroice sforţări nevoilor ca şi
tate de îndrumări şi fapte culturale producţiei intelectuale. curentelor trecătoare ale modelor
şi nici acea ticnită grijă de a înfă­ Ca în toate împrejurările turburi, literare, nu înseamnă că înţelege să
ţişa frumos şi util viaţa; vestmântul se abătuse asupra noastră o ade­ se închidă în cultul unei adoraţiuni
cochet de chenare odihnitoare şi vărată revărsare de novaţiuni lite­ moarte faţă de trecut. Ea păşeşte
chipuri limpezi cusut cu gust pe rare. Cântul limpede şi cugetul ex­ în pas cu vremea ducând conştientă
mângâietoare hârtie velină, a dis­ primat neted numai era, pentru povara unei misiuni care nu se poate
părut şi el. preoţii nouilor concepţii, nici poezie zămisli nici din văzduh şi nici din
„Cosinzeana“ a suferit şi ea, şi nici artă. Tobe şi surle stridente sterile imitaţiuni, ale unei producţii
toate greutăţile războiul şi prefa­ ridicau în slavă versul trunchiat şi streine de noi, care nu va dura nici
cerile cari i-au urmat. Suspendată turbure, ca şi gândirea bâlbâită ne­ acolo unde se crede acasă.
atunci când pe aceste locuri ni se înţeles, iar lumea privea nedumerită Dar restabilint acest echilibru mo­
mai îngăduia doară să mucezim în această sarabandă, fără să ştie ce ral necesar oricării acţiuni omeneşti
închisori sau să murim pentru o să aleagă şi în ce să creadă. In bine intenţionate, revista are încă a
cauză străină, revista era sortită să mediul sgomotos de „jass-band şi se lupta cu multe greutăţi materiale.
u
închidă grabnic întâia sa perioadă de dansuri hidoase se cerea armo­ Zece ani de zile „Cosinzeana a pro­
u
de viaţă. Nu se putea altfel. Por- nic o artă desuchiată, dementă, cu dus rod curat de muncă, fără să se
niam spre noui orânduieli ale fiinţei proporţiile denaturate în grotesc. Un plângă şl fără să cerşiască. Cea mai
noastre naţionale. nou altar, pentru noui închinători. veche revistă literară din Ardeal, şi
După războiu, în ţara întregită, singura în viaţă, alăturea de bule­
u
a încercat „Cosinzeana să reia fi­ Adevărata artă, care niciodată n’a tinul Astrei, care are alt rost, se
rul întrerupt. Dar ceea ce a fost nu fost sgomotoasă, copleşită de nebu­ poate mândri a fi unica revistă lite­
a mai putut să devină. împrejurările nia minciunei oribile ce îşi pretindea rară românească, nesubvenţionată de
ofereau şi cereau altăceva. Socie­ întâietatea, în stima şi admiraţia nicio autoritate de stat.
tatea românească, grăbită să-şi sta­ lumei buimăcite, nu-şi găsea niciun
tornicească o rânduială potrivită cu reazem. Nimenea nu mai îndrăznea Mândria aceasta însă numai d.
vremilc noui, nu îşi mai găsia răgaz să se închine vechiului şi curatului Bornemisa ştie cât costă. E un merit,
pentru leciura aşezată a unei reviste altar de credinţă de altădată. fără a-i aduce aici laude deşarte.
de familie. Condiţiile din ce în ce A fost un moment de adâncă ne­ In pragul aniversării celor 10 ani
mai grele ale tiparului, au impus dumerire. Dar adevărul a învins în de apariţie, pe care „Cosinzeana*,
rând pe rând o altă hârtie, tot mai cele din urmă şi aici în Ardeal îi va serbători printr'un număr festiv,
puţine chipuri şi o nouă concepţie „Cosinzeanadupă dibuiri timide în mulţumirea noastră este că riam
redacţională. haosul vremii, şi-a luat hotărît calea muncit zadarnic şi n’am jertfit în
Revista a devenit astfel pur lite­ cea dreaptă către respectul valorilor pustie.
rară. Aşa o dorea publicul. Prefacerea literare reale. D. Bornemisa a avut Şi aceasta ni e destui i