Page 3 - 1926-46

14—XI. 1926 C 0 S 1 N Z E A N Á Pag. 451

A L T A L U M E TOAMNĂ GALBENĂ

Toamnă, toamnă,
DINTR’UN CARNET Galbenă Doamnă,
Cântă-ti cântările
de I. AGÂRBICEANU Pe toate cărările,
Toarce-ţi fuioarele
— îmbucă şi dumneata din pres­ şi lumina ce i se alunga pe faţă, La toate izvoarele, «
Arde-fi vâlvorile
cură şi soarbe un sirop de vin, să înţelegeam că rubedenia mea ar fi In toate vâltorile,
vezi cum Hi aduce aminte de sfin­ explicat cu totul altfel cele opt Potriveşte-ţi şuerele
tele paşti. De când a murit părintele fericiri. După toate fluerele
Costan gust din pânea sfinţită atât Şi nu vorbea rău preotul, com­ Şi-ti fă toate voile
Până mai ţin foile
cât gustă oricare creştin: o bucă­ paraţie cu părintele Costan, era Să le bată ploile ...
ţică la sfârşitul liturghiei. Când trăia chiar un predicator de frunte. Era Că de mâine pe pământ
părintele Costan era altceva: îl pe­ bine pregătit, avea cunoştinţe fru­ Pleacă ’n luptă Craiul-Vânt
treceam totdeauna dela biserică şi moase, şi cunoştea chiar şi şiretli­ Şi din galbenă ce eşti,
Dalbă zână din poveşti,
mă omenea cu un păhărel de vin curile unei cuvântări. Mai muit de­ Dup’un ropot de securi,
şi prescură câtă voiam. Drept e că cât atâ': erau clipe când simţeai că Dup’un hohot prin păduri,
pe atunci era mai mult belşug, re­ tinărul vorbeşte din convingere, că-i Dup’un nor cu ape reci, —
veneau mai multe prescuri la bise­ un slug.tor care nu înşalâ altsrul. Ai să vezi cum te petreci,
rică. Acum, popa cel tinăr, nu îm­ Ce folos însă dacă era aşa de ti­ Ai să vezi
Tot ce nu crezi
parte decât cu diacul şi mai cinsteşte năr? De unde ştia el adevărul? Toamnă, toamnă
vr’un domn când se nimereşte ia Când a înfruntat vieaţa pentru a-1 Galbenă Doamnă 1
biserică. Iacă, de n’ai fi venit dum­ cunoaşte ?
neata, de bună seama că nu aveam Se poate că-1 judecam greşit, a- TEODOR MURĂŞANtI
acum pe masă o prescură întreagă. mintirile mele aducându-mi mereu
Rupsei şi eu o bucăţică şi sorbii în faţă chipul de apostol bătrân al
din paharul cu vin, în vreme ce părintelui Costan şi în urechi gla­ să se isbândească în altă lume
rubedenia mea mânca cu multă sul lui de bas adânc. Şi poate nici pentru lumea asta?
grije şi sfială, să nu îmrăştie nici oamenii nu-s încă obicinuiţi cu el. Nime nu-1 sileşte pe părintele cel
o fărâmătură. tinăr, cu atât mai puţin Hristos ca­
In casa bătrână era linişte şi ră­ Rubedenia mea se gândea de si­ rele a vorbit aşa de pe munte. De
coare ; mirosul de busuioc uscat şi gur şi el, căci altfel nu m’ar fi vină e numai tinereţea omului care
de tămâie aprinsă desdedimineaţă lăsat atâta vreme cu gândurile mele. crede că tot ce-i miere se mănâncă.
de Ilarie pe la icoane făcea să mă Ba se gândise chiar la aceeaşi pre­ Dar în Evanghelie sunt multe pietre
cred încă în biserică. Nu auzisem dică a preotului celui Lnăr. de temelie cari nu-s pentru a clădi
încă slujind pe preotul cel nou, şi — „N'a adus’o bine de loc popa în lumea asta, pentru a clădi pentru
n’aş putea spune că mi-a plăcut. cel tinăr, bădiţă Vasilie*, zise Ilarie ea, pentru fericirea de aici, pentru
Eu îl ştiam pe părintele Costan cu după ce adună de pe masă şi cele fericirea cea trupească.
glasul lui adânc de bas, cu miş­ din urmă sfărmături de prescură şi Se poate întâmpla ca şi cel blând
cările lui domoale, cu cititul odih­ le scutură în gură. „învăţătură multă, să ajungă la un biie în lume, dar
nit al ecteniilor. căci trebue să ştii că a învăţat
carte şi grăeşte’n limbă străine —, pământul cu bunătăţile lui nu-1 va
Preotul cel tânăr, îmi părea prea moşteni. Nu ştim cu toţii cine moş­
copil pentru o slujbă atât de mare, dar ce folos că mintea e fragedă teneşte lumea?
iar când începu predica despre cele încă şi neîncercată. El vrea să tâl- — Da, ai dreptate, Ilarie, nu-s
opt fericiri am simţit că nu-i la cuiască cele opt fericiri din Evan­
ghelie pentru lumea asta. Dar ele învăţături cari să se schimbe în
locul lui. Ce putea el şti, cu carne şi oase în lumea asta.
vrâsta lui, ce-i bine şi ce-i rău în nu sunt pentru lumea asta, ci pen­
lume? Şi mai ales cine să-l creadă tru altă lume“, — II moşteneşte cei hrăpăreţi cei
că el, în pragul tinereţii, — frumos — Nu ţi-a plăcut nici ţie predica? lacomi, cei cari numai blânzi nu
şl sănătos băiat, — abea însurat — Mi-a plăcut că vorbeşte fru­ pot fi numiţi. Blânzii se duc de
poate înţeleg» fericirea celor ce mos şi cu multe întorsături, dar n’a obiceiu la fund. Dar altfel trebuia
plâng, celor asupriţi pentru dreptate nimerit tâlcul, bădiţă Vasilie. Pentru să întoarcă părintele tâlcul. Aşa
sau a celor săraci? Aflai că umbla lumea asta, pentru noi, răul rămâne cum îl făcea părintele Costan.
in ruptul capului să-şi mărească rău şi din alb nu poţi face negru. El spunea limpede: „dacă vă veţi
eclegia, să iea cu arândă din pă­ Cei ce plâng în lumea asta neno­ asemăna cu cei fericiţi de care
mântul rezervă de Stat. Era un om rociţi se numesc, ori cum ai întoarce vorbeşte Evanghelia, fericirea voas­
al zilelor de după război care ştia lucrurile. Cei alungaţi, fie chiar tră s’o aşteptaţi în cealaltă lume,
străbate. pentru dreptate, n’au parte aici pe nu într’asta. Aici cei drepţi şi buni
Dar nu numai eu ascultam cu pământ decât de amar şi chin şi numai scârbă vor avea, ca şi Hristos
scepticism predica ci şi ceilalţi creş­ suferinţă. Cei flămânzi — flămânzi şi apostolii. Căci nu poate fi sluga
tini din biserică. De câteva ori m’am rămân; cei blânzi — călcaţi în pi­ mai mare decât stăpânul. Voi însă
uitat anume la Ilarie, şi-l văzui că abea cioare de toată lumea. In vu-aţa a- totuşi trebue să trăiţi după cele opt
să reţine să nu facă observările lui. ceasta mielul va fi totdeauna mâncat fericiri, căci mântuirea noastră din
Din clipitul ochilor, din zâmbetul de lup. Deci, pentru ce să încerci lumea aceasta începe. Câş'igaţi şi
0
^ ce-i juca în colţul gurii, din umbra a potrivi fericirile cari sunt făcute clădiţi pentru sufletul cel nemuritor «