Page 7 - 1926-46

1 4 - X I 1926---------------------------------- -----------C O S I N Z E A N A - - - - - - - - ■ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . i i i Pag. 455

' putut descifra. Şl m’am întors în crinii, şi vântul, şi pădurea, şi cerul, şi ele erau schimbate; şi literele
mlaştină, iar luna luci cu un roşu şi tunetul, şi suspinele crinilor aqua- erau TĂCERE*.
mai aprig, şi eu m’am dus din nou tici. Şi ei fură blestemaţi şi tăcură. „Şi ochii mei căzură pe chipul
şi am privit stânca şi literele; şi Şi luna înceta de a mai şovăi pe omului, şi chipul lui era plin de
literele erau PĂRĂSIRE“. cărarea el din cer, şi tunetul p'eri, gro?ză. Şi îndată î^i ridică capul
„Şi m’am uitat în sus, şi acolo şi fulgerul nu mai scăpăra, şi norii din mâni şi stătu pe stâncă şi
stătea un om pe vârful stâncii; şi atârnau nem'şcaţi, şi apele scăzură ascu!ta. Insă nu se auzea nici un
m’am ascuns printre crinii aquatici până la nivelul lor şi se ostoiră, şi glas în întreg cuprinsul ghiolului
ca să descopăr gândurile omului. arborii conteniră a mai tremura, şi vast şi neţărnurit şi Iterele de pe
Şi omul era înalt şi avea un boiu crinii aquatici nu mai suspinau şi stâncă erau TĂCERE. Şi omul se
maiestos şi era învăluit dela umeri foşnetul nu se mai auzea dinspre înfioră, îşi înturnă faţa şi în graba
până la picioare în toga veche! ei, şi nicio umbră de sunet nu mai mare fugi în depărtare, aşa că eu
Rome. Şi contururile figurii sale erau colinda ghiolul vast şi neţărmurit. nu-1 mai văzui“.
nedistincte, însă trăsăturile sale erau Şi eu privii la literele de pe stâncă, trad. A. D.
trăsăturile unei zeităţi; căci mantia
nopţii, şi a ceţii, şi a lunii, şi a rouei
a umbrit uşor trăsăturile feţei sale.
Şi fruntea sa era arcuită de gânduri DRAMA Şl OPERA
şi ochiul său scăpărător de grij<; şi
în cele câteva zbârcituri de pe o-
braji, cetii povestea durerii, şl a o- „Heidelbergul de altădată“ are una dia cele mai bune inter­
boselii, şi a dezgustului neamului piesă în cinci acte de G. Meyer Forster, pretări sie sale. Revăzându-1 anul
omenesc, şi un mare dor de singu­ trad. de O. Densuşianu acesta, plăcerea ce ni-a procurat
rătate“. jocul dsale stilizat este explicabilă.
„Şi omul şedea pe stâncă şi îşi Teatrul naţional a reluat săptă­ Di Stănescu Papa a fost, ca de
sprijinea capul în mâini, şi privea mâna trecută duiorsa piesă a lui obiceiu un dr IUttner inegalabil.
dincolo de părăsire. Se uita jos la Meyer-FOrster „Heidelbergul de altă­ Cald, comunicativ, şi înduioşetor,
sărmanii arbuşti neogoiţi, şi sus la dată. A fost o faptă bună. Intr’un dsa aduce în ansambu o covârşi­
înalţii arbori prim'tivi, şi mai sus oraş studenţesc, cum e Clujul „Hei­ toare contriWUţ'e de succes.
cerul fremătător, şi la luna cârmâ- delbergul“ va fi o piesă totdeauna Bune cuvite se cuvin pentru in­
zie. Şi eu m’am cuibărit în adăpo­ bine primită. Ea este piesa tineri­ terpretarea dlor D. Psatta, Ionescu
stul crinilor, şi observai gândurile me!. Cu veselia ei sgomotoasă, cu Ghibericon Vasilescu şi Rusei.
omului. Şi omul tremura în singu­ romantismul ei uşor, piesa merge Ansamblu] însă a pierdut faţă de
rătate; însă noaptea coborâse şi el direct în sufletele tinerelor vlăstare, anii trecuţi. Lipsa a două fjrţe prin­
şedea pe stâncă“. şi se identifică cu atâtea iluzii fra­ cipale, d. Neamţu Ottonel şi Mişu
„Atunci eu m’am pogorât în mla­ gede, cari n’au avut încă de ce se Ştefănescu s’a simţit mult. D. Şerban
ştină şi străbătui departe prin de­ ofili. care înlocaia pe întâiul în Lutz e
sişul crinilor şi strigai hipopotanii Tineretul revărsat de pe toate prea slab pentru o asemenea în­
cari locuiau în noroiul mlaştinei. Şi plaiurile Ardealului în Clujul cul­ cercare, iar d. Vanclu în Detlew e
hipopotanii îmi auziră strigătul, şi tural de astăzi e dornic de teatru prea mult exuberant pentru a egala
veniră la poalele stâncii, şi mergeau bun, care să i mergă la inimă. Cu experienţa scenică încercată a dlui
tare şi înspăimântător sub lună. Şi piese de bulevard, în care imora­ Mişu Ştefănescu.
eu mă cuibării în ascunzişul meu litatea se imbină cu frivolul, nu se Pe lângă acestea, corurile se cer
şi cercetai gândurile omului. Şi dă fragedelor vlăstare universitare ceva mai disciplinate.
omul tremura în singurătate; însă o hrană sufletească curată. De aceea,
noaptea coborâse şi el şedea pe lăudând ideea reluării „Heidelber- Teodor Moldovanu
stâncă*. gului de altădată“, credem să facem
„Atunci eu blestemai elementele un serviciu culturei noastre ridicând „CĂSĂTORIA*
cu blestemul revoltei; şi o furtună chestiunea întocmirii repertoriului de Gogol
înfricoşătoare se ’ngrămădea în ce­ potrivitscopuiuipecare area-1 realiza
ruri, deşi înainte de aceea nu fuse­ aici Testrul Naţional. U tima piesă reprezint, tă pe scena
se vânt. Şi cerul deveni livid deo­ Reprezentata de Marţi a dat prilej Teatrului Naţonal — „Căsătoria“,
dată cu violenţa furtunii, şi ploaia ansamblului local să încadreze o de Gogol — face parte dintr’un ci­
izbea în capul omului, şi râul fier­ actriţă de multă reputaţie de la clu rusesc al repertoriului. După
bea de spume, şi crinii aquatici Teatrul Naţ'onal din Bucureşti. Dna „învierea“ şi „Puterea Intunerecului“
ţipau din straturile lor, şi pădurea Maria Giurgea a dat Kâttlei o in­ două drame de şi după Tolstoi,
se prăbuşi în faţa vântului, şi ful- terpretare mai sobră decât cea cu desveiirea acestei comedii uşoare
gerile trăsneau, şi tunetele bubuiau care ne deprinsese dna Jeana Po- este desigur în folosul echil'bris-
şi stânca se cutremura din temelii. povici-Voina în anii trecuţi. Totuşi mului tendinţelor, şi corespunde după
Şi eu mă cuibării în ascunzişul aceasta n’a scăzut nimic din far­ concepţia programatică a d. director,
meu şi cercetai gândurile omului. mecul uşor al piesei. Din potriva mai bine gustului publicului clujan.
Şi omul tremura în singurătate; însă în notele de duioşie şi în tragicul In linia farselor lui Bisson, adecă
noaptea coborâse şi el şedea pe despărţirii dna Giurgea a dat accente de acelaş calibru intrinsec, „Căsă­
stâncă“. umane cu mult mai mult succes toria“ distrează totuş. Prin nevero­
„Atunci eu mă mâniai şi bles­ decât dna Popovici. similul situaţiilor, al ccrrpVxului
temai, cu blestemul tăcerii, râul, şi Dl Mihăilescu- Brăila în Karl-Heinz personagiilor, prin îotrodu. ¡ea îa