Page 2 - Cuvintul_Liber_1989_07
P. 2
Pag. 2 CUVTNTUL UBER NR. 7 • SÎMBĂTĂ, 30 DECEMBRIE 1989
C0«INZe3Hfl Ttllhal tmim&cu
D O IN A
De la Nistru pîn' la Tisa
Tot românul plinsu-mi-s-a.
Că nu mai poăte străbate
„C O S ÎN Z E A N A ” R O M A N I A De-atîtâ străinătate. , . ,
Pe bună dreptate, ci
neva spunea într-oeroi- intr-o primă etapă (1911-1915), re-, Din Uotin şi pin* la Marc '
că emisiune, cum sînt vîsta „Cosînzeana" a apărut la Orăş A patriei cinstire de la poporul ei. Vin muscalii de-â călare, '
tie, unul dintre cele mai puternice Decembrie, seninul lucrînd pentru
toate emisiunile din a- De la Mare la Ilotin
ceste zile ale Televiziunii centre culturale transilvănene, ca pu , mulţime, Mereu calea nc-o aţin;
blicaţie literară ilustrptă bilunară, iar
Române, că deşi ne aflăm Pe străzi, pe baricade, o singură lumină,
la sfirşît de decembrie, din 1912 cu apariţie săptămînalâ, sub
îngrijirea redactorului, proprietarului O luminare albă spre sufletele lor. Din Boian la Vatra Dornii
în România e primăvară, Au umplut omida cornii,
O primăvară a spiritului. şi editorului ei - dr. Sebastian Bor-
nemisa. „Ţinta „Cosînzenei* noastre, A patriei cinstire, a României noastre, Şi străinul te tot paşte,
Revoluţia a rupt zăgazuri, De nu te mai poţi cunoaşte. ’
pînă mai ieri de netrecut se arată în articolul program, va f i : A florii tricolore ce o purtăm la piept,
vecinicul frumos, scos din sufletul scin-
Ne produce o imensă Voi, tinerii mei prieteni, o sărutaţi pe Sus la munte, jos pe vale
bucurie să deschidem dzi teielor înrudite cu Dumnezeu şi o nă frunte
in ziarui „Cuvîntul liber" zuinţă spre a înrudi aceste suflete cu Şi drumul Ţări-i preacurat şi drept. Şi-au făcut duşmanii caîe.
Din Sătmar pină-n Săcele
o pagină ale cărei co mulţimea cea mare. Dacă vom afla Numai vaduri ca acele. f
vreodată că munca noastră a făcut
loane să găzduiască
creaţii, cronici de carte," cîtuşi de puţin bine, daca ni se va Azi patria-i aproape de inimă şi-o simt
film, spectacole, să vor şpune cindva că multor suflete înse Cum pruncul prinde viaţă in noaptea de Vai de biet român săracul,
tate după clipe
senine în această
bească cu adevărat li viaţă de zbuciumări le-am adus cu Crăciun. îndărăt tot dă ca racul,
Njci îi merge, nici se-ndeampă.
ber despre tot ceea ce Tirann-i slobozit in flăcările Gheenei
are mai frumos cultura şi fiecare număr ai „Cosînzenei" măca’ Scîrbite fiind şi ele să-l arză pe nebun. Nici îi eşte toamna toamnă.
cite o rază de senină plăcerii sufle
Nici e vară vara lui
arta hunedoreanâ acum
şl în viitor. Prin înlătura tească, suntem mulţumiţi de munca Şi-i strein in ţara lui.
rea opreliştilor, a inti- noasfră, căci atunci nu zadarnic A patriei cinstire in noaptea cea mai
muncit-am”,
'naltă De la Turn’n Dorphoiu
in jurul „Cosînzenei" s-au adunat ' Curg duşmanii în puhoiu
Scriitori ca. Liviu Rebreanu, Ion Agîr- CincL vin colindătorii cu vestea minunată Si se-aşează pe la n o i;
GAUDEAM US biceanu. Victor Eftimiu, Aurelia Pop, Cînd ţara ne e una şi ţara sîntem noi Şi cum vin cu drum de fier,
Eleno Farago, AlexandruCiura, Mi- Iar cerul se deschide pi-imindu-i'pe eroi. Toate cîntecele pier,
IGITUR ! hail Sadoveanu, Şt. O. (osif, Geerge
Coşbuc, George Bacovia ş.a. VALERIU BÂRGÂU Sboară paserile toate
De neagra străinătate;
midăriior de tot felul'Im Numai umbra spinului
puse creatorilor, tuturor t A U N C E N T E N A R depeizat din literatura La uşa creştinului.
oamenilor de valoare oi noastră.
neamului, de clica trădă Cei tineri, care gravitau* ninge frumos de ast-noap- Pe proză i-a fost dat să îşi desbracă ţara sinul.
torilor şi, pînă la sfîrşitui in jurul său atraşi mai mult te, incit s-a făcut drum urmărească cu înfiorare e- Codru; — frate eu românul —
vieţii lor, inconştienţilor de faima sa de mucalit de sanie. Ciricui parcă e voluţia implacabilă a bolii De săcure se tot pleacă
Nicoloe şi Eleno Ceauşes- decit de cea de artist, ii mai frumâs acum. Vino, fratelui Mihai. Pentru ca, Şi izvoarele îi seacă —
cu, doar ei aureolaţi de ziceau „moş Creangă", iar- , frate Mihai, vino, căci fără in 1889, la vremea teilor Sărac in ţară săracă!
titluri, din păcate fără memoria noastră afectivă, tine sînt străin". De aici in floare, să afle crinceno
dcoperîre, cultura, arta a posterităţii? tot ca „moş" 'încolo, un’ şir întreg de Ioni veste a stingerii sale. £ C ine-a U : îndrăgit străinii
noastră are acum pesi» şi-l reprezintă. Cu toate ale caro- zile deveneau tot uşo' de presupus’ cît t-a Mînca-i-ar inima eînii,
biiitatea să se exprime astea ■-* pe necrezut I — a- mai trudnice şi moi triste. încovoiat sub povara ei o Mînea-i*ar casa pustia
în toată plenitudinea sa, tune/ cînd s-d stins - din ŞL ca să Te poată străba asemenea veste. Urmată Şi neamul nemernicia !
fâclndu-ne să trăim o viaţă, n-avea decit 52 de te cumva, s-d refugiat în curind, doar peste cîteva
imensă bucurie, să pri ani. S-a intimpiat această Amintiri. „Există pentru săptămini,' de cealaltă: a Ştefane, Măria Ta,
vim cu neasemuită; în in ultima n a anului 1839, săvirşirU Verontcăi. Se sim Tu Ia Putna nu mai sta,
credere ziua de mîine. . pe ciad toată lumea se ţise legat de ea prin ace Las’ Arhimandritului
pregătea d~ obşteasca pe-
Şi pentru a nu avea laşi dor de Luceafăr. De Toată grija schitului,
nici o reţinere în o pu trecqîe. -EJ insă nu mql a- acum e cu adevărat sin Lasă grija sfinţilor
vea resurse pentru petre
blica, deocamdată într-o. ceri. Se simţea intr-adevăr gur, timţindu-se pw de In sama părinţilor,
pagină săptămînalâ, ceea bâtrin-şi mai- ales din cale cuc în cuib de cioară, Clopotele să le tragă
ce aveţi mai bun, dragi afară de singur şi de în orice autor - scrie cu per printre mahalagiii din Ţi- Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă,
* creatori, aşezăm pe fron străinat. Boala, a cărei .lu tinenţă criticul italian Luig! cău, nici ţărani, nici tirgo- Doar s-a-ndura Dumnezeu
tispiciul paginii numele .Solvim - o perioadă a pro veţi. Poate că, in cele din
crare înaintase insidios, priei vieţi, o fr latura din Ca să-ţi mîntui neamul tău !
„Cosînzenei", aî revistei prin ani, ri sporea cu, mult urmă, .moş Creangă" de
literare ce se zămislea la virsta aparentă. Dar, cţi propria-i autobiografie pe urit va* fi murit in acea ul Tu te-nalţă din mormînt
care am putea-o numi ma
începutul acestui veac la siguranţă, mai mult decit gică (...). Iar Creangă are timă zi a acelui an cernit. Să to-attd din corn sunind
Orăştie, ce ţinea sus boala, ii surpase pe di în copilăria sa-punctul său Şi, fără îndoială, sub ple Şi Moldova adunind.
drapelul demnităţii noas năuntru rreprimabitul sen magic de intîlnire cu sine oapele-i ostenite, o strfns
tre naţionale, doveaindu- timent al singurătăţii a că însuşi". Chiar aşa: cu sine ca pe un ultim • bun de
se und dintre cele mal rui povară începuse s-o însuşi. Cu sine însuşi pînă preţ imaginea Munţilor De-i suna din> corn o dată,
cunoscute publicaţii ale poarte încă -din 1877, din la capăt, un disimulat, ' Neamţului, aşa cum l-a A i s-aduni Moldova toată,
timpului. clipa cînd singurul său , ţăinuind sub aparenţa' de văzut atunci, lă plecare, De-i suna de două ori
Fie ca noua „Cosînzea- prieten adevărat, Emines-, sfătoasă jovialitate o nos- la coborişul spre Paşcani, Iţi vin codrii-n ajutor,
00’ să trăiască ani mulţi, cu, plecase ia Bucureşti'. talgie imposibil de repri . „urieşii munţi cu vîrfurite
devenind în fapt o tri La scurt timp după aceea, mat. Putem afla nostalgia . ascunse în nouri". Expresie De-i supa a treia oară
Creangă h trimitea acele virstei de aur şi in amin sublimată - a imensei nos
bună a culturii ş.i artei, Toţi duşmanii or să piară
memorabile noduri, poate, tirile unor Negruzzi, Russo talgii după o virsta, după
hunedorene libere. . Gau- cele ma’ tulburătoare din sau Aiecsandri. Numai ia o vreme şi după un mirific Din hotară în hotară —
deamus igitur !. întreaga noastră literatură Creangă' insă ea pornea hc numit Humuieşti. Indrăgi-i-ar ciorile
prin laconismul esenţiaiizat d’ntr-un acut settţiment al Şi spînzurătorile 1
MINEI BODEA al tristeţii lor : „La Eşi dezrădăcinării. El e întiiul RADU CIOBANU V
DATORIA DE CONŞTIINŢĂ nit, mai mici. Mult mai
ACESTE CUVINTE plecările mele în străi eficiente însă.
nătate, Aveam douăzeci .şi cinci servat. Pentru că, întreaga
...au fost şi au rămas de gîndire proprie vîr* , Trebuie să se aşeze a- de ani cînd mi-a fost dat presă a fost obligată să pâr,/ pTa-fost să fie aşa.
prezent aceste cuvinte, stei lor, acum eliberată 1 pele lăuntrice, mîîul să : să aud (de citit nici vor transforme Adunarea fes A trebuit să vină ziua
în fond,, s-au rostit acum de schizofrenie şi dupli ; cadă la fund şi să-l eli bă) poezia lui Mihai Emi- tivă, din 13 iunie, de la de 23 decâmbrie 1989, ora
cîteva zile cînd, după ■ citate. minăm cu scîrbâ, ca ape : nescu, „Doina". O recita, Ateneul Român din Bucu 15,45, pentru ca, această
preluarea primăriei de In Sfînta zi din pic le curate, limpezi, să-şi precaut, dar însufleţit, zia- reşti, într-o prosternantă efigie sacră* a spirituali
către forţele revoluţiona aj unul Naşterii Domnului poată adinei; şi " regăsi . ristul Alexandru Brad, de adulaţie a papucarului tăţii române să-şi poată
rei am urcat la etaj în miracolul" s-a produs. subterana curgere care ■ loc de prin părţile Pănade- sfertodoct - etala nobilul blazon poetic.
balconul de unde, în sfîr- Dumnezeu nu ne-a pără nu. a încetat, timp de lor Blajului. Am io t aştep Nici măcar In acest an, Pentru prima oară, în Stu
şit, cuvin tul se rostea sit nici o clipă. El s-a zeci de ani, să izbe astă tat retipărirea poeziei cu ce trebuia sfi constituie re diourile Radio-Televiziunii
des-eă-tu-şat. Pentru in- născut acum. El s-a năs-' în zăgazurile cenzurii ocazia' împlinirii a 100 de almente o sărbătoare na Române, prin actul de con
lîia dată, după noaptea cut aici. dictatoriale. , ani de la apariţia primu ţională, nu s-a reuşit ree ştiinţă a valorii, de care
cea mai lungă din viaţa !. Scriu în „Guvîntul li Tinereţea mea fără ti lui volum de versuri al ditarea fidelă1 a Ediţiei a. dat dovadă Victor Re-
mea, care mi-a zăbrelit ber" pentru prima dată nereţe mă priveşte prin , Poetului, îngrijit de Titu princeps. Pentru simplul bengiuc a fost recitată
tinereţea şi anii cei mai de la apariţie, după ce în ochii adolescentului, din i Maiorescu, în 1983. motiv că ar fi costat prea poezia .Doina".
fecunzi de creaţie, m-am : predecesorul său: nu mai gărzile pătrio|jee. ’Surlsul ' Dictatorul a dictat, însă: m ult Prea mult - faţă de Sredem că este o cinste
putut rosti pe mine în publicasem de mai- bine. meii crispat-a renăscut N U ! ce ? In orice caz, faţă de să preluăm o asemenea
Şi nu a fo st Pînă în a-
sumi, în faţa semenilor de doi ani. Semnătura in surîsul grav al-'ado cheltuielile făcute pentru pildă. 6 r e d e m că ne
met, ,a acelor , semeni, ca mea era nongraţâ stăpî- lescentului din gărzile ; nul 1989, încă centenar, în tipărirea „inegalabilei gîn- facem o datorie d e . ©-
’ care întreaga lume cinsteş
re, prin tinereţea lor, îmi nirii, întruchipată ta De patriotice. dirl filosofice, politice, e- noare publicînd astăzi
aminteau de propria mea va în persoana sferto- Mă Închin, ţie, semen te „trecerea îh al doilea * conomice şi sociale" a dic coloanele ziarului nostru,
tinereţe. Parcă mă ve doctă a supraveghetoarei hal.- meu, care noi-ai redat ! secol ăl nemuririi" Poetu tatorului, a cărui „operă", pentru veşrţicăpoiisenire,
lui Naţional, după cum ad
deam adolescent in mul culturii. Semnătura’ mea demnitatea de om, care mirabil spunea Geo Bogza. p o p o r u l o plătea cu poezia ;,Doina*.
ţimea care asculta, cu o ' a devenit apoi, interzisă, m-ai redat mie însumi. La noi, e drept, evenimen sudoare dar nu o citea
prospeţime de simţiri şi în mod tacit şi laş. Ca şi lv MARTINOVICI DAN CAMPEAN
tul a trecut aproape neob defel, ele ar fi fost, infi
\
