Page 3 - Cuvintul_Liber_1990_18
P. 3
• c o s i N z e a N a •
SUPLIMENT CULTURAL
AL ZIARULUI INDEPENDENT
C U V l N T U L L IB E R
T D T Ţ T E
■ DEDICATA ÎMPLINIRII A
14 0 D T s m
'.DE LA NAŞTEREA LUI
E uruit care cîntâ mai dulce decît mine ?
Cu-atît mai bine ţârii, şi lui cu-atît mai bine.
Apuce înainte s-ajungă cit mai sus.
La răsâritu-i falnic se-nchină-al meu apus.
VASH.E ALECSANDRI
Tînărul sosi. Mi-aduc ş-acum bine aminte, cum intr-o
dimineaţă de februarie din 1866 primii o
Era o frum useţe ! O figură clasi scrisoare din Bucureşti, in care un tinăr —
după cum scria — de 16 ani îmi trimitea
că încadrată de nişte plete mari, ne nişte încercări literare. Era tînărul Mihai
gre; o frunte înaltă şi senină; nişte Eminovici.
Ochi mari — la aceste ferestre ale în entuziasmul meu grăbii să prezintei
sufletului se vedea că cineva este în numărul cel mai aproape publicului ce
înăuntru; un zîmbet blînd şl adînc titor pe Eminescu, cu următoarea notă re
Casa de la Ipoteşti, în care s-a născut şi a copilărit Poetul. [ dacţională: „Cu bucurie deschidem coloa
melancolic. Avea aerul unui sfînt nele foii noastre acestui june de 16 ani,
coborît d in tr-o veehe icoană, un co care cu primele sale încercări poetice tri
p il predestinat durerii, pe chipul mise nouă ne-a surprins plăcut". In acelaşi
căruia se vedea scrisul unor chinuri an şi-n cei trei următori, cetitorii Familiei
avură apoi ocaziune a cunoaşte mai lămu
viitoare.
rit lira noului talent. El a publicat succesive
„Mă recomand, Mihai Eminescu'4. atunci douăsprezece lucrări poetice.
Aşa l-am cunoscut eu. De atunci a trecut un timp îndelungat.
Junele de 16 ani s-a tot urcat a devenit an
î. L. CAR AGI ALE luceafăr al literaturii noastre, carele a dat
o direcţie nouă poeziei române ş-apai a
dispărut ca un meteor in abisul veciniciei.
l Iubite, domnule Eminescu, (...)
- IOSIF VULCAN
u PdBTRfm mm foit
Aşadar, fii fără grijă, redobîndeş-
f»-ţiacea filosofie impersonală ce o
Privind u-ţi faţa de farmece plină,
aveai întotdeauna, adaugă-i ceva ve Luci o rază in al meu' sînt;
selie şi petrece în excursia prin fru Crudă fu însă a ci lumină,
Din piepfu-mi scoase un lung Bădie Mihai, <
moasa Italie, şi la întoarcere, mai în-
suspin ! Ge-i cu Bucureşti ul de ai uitat cu to
călxeşte-ne mintea şi inima cu o raza tul leşul nastru cel oropsit ?
din geniul d-tale poetic care este şi Dară suspinul ca nălucire O fi musai viaţa burlăcească pe a-
Zbură cu vîntul cc-au adiat; colo, dar nu se cade să ne uitaţi prea
va rămîne cea mai înaltă încorpora N-a zburat însă şi-acea simţire de tot.
re a inteligentei ro mâne. Cc-adînc în suflet’ l-a deşteptat. Veronica a fost azi pe Ia mine şi
mi-a < spus că şi cu dînsa faci' ca şi cu
TITU MAIORESCU mine. De ce ? Ce rău ţi-am făcut noi?
Şi-acum mă-ntreb cu: simţirea De crăciun, te aşteptăm să vii.
adîncă Ţinea a pregătit de toate şi mai ales
Cum de sc naşte pe-riir-un „sarmalele" care ţie îţi plăceau foarte
portret ? mult. .
Căci nu văzusem ochii tăi încă. Eli am început, do, ca prostul, să
Ştiam atîtar că eşti poet t
scriu dragă doamne o Comedie; voi is
prăvi-o nu ştiu. Atîta ştiu, că subiec
Nu le-a fost, nu, contemporanilor VERONICA MICLE tul e copiat aşa cum prea bine ştii că
lei de nici un folos lucrarea sdvîrşiîâ pot copia, e luat din viaţa de mahala,
de dînsul, are însă să le fie de mare unde stau de cînd am părăsit Humu-
folos celor ce vin după noi şi ascul ieştii. ■ •
M-am întîlnit cu fratele Conta.
tă glasul lui ce le răsună ca viind La laşi ninge frumos de ast-noapte,
din altă lume. Nu credbim să-nvăţ a muri vreodată, incit s-a făcut drum de sanie.
E scurtă, dor de tot adîncă braz Ciricul parcă e mai frumos acum.
Vino, frate Mihai, vino, căci fără tine
da, pe care a tras-o el tn viaţa nea- Pururi tinăr, înfăşurat în manta-mi, sînt străin.
Jflului românesc.
Te sărut pe frunte,
I ION SLAVICI ION CREANGA
Titu fwAlOKESCU I. L. CARAGIALE Ion SLAVICI Ion CREANGA Veronica MICLE losif VULCAN Vasile ALECSANDRI
j p p — jMiMiMBWWiiliillMIi
